34 matches
-
ale textelor sânt reproduse cu multă credință. Lucrul prin care d. Hăsdău își înstrăinează însă simpatiile cititorilor celor cunoscători e [o] nemărginită închipuire despre sine însuși. Deși scrierea e-n orice caz meritoasă, ea totuși {EminescuOpX 116} încercare nu tocmai norocită Limba Principielor n-a fost. vorbită niciodată. de un om, necum de o țară întreagă; ci, adunîndu-se într-un mozaic bucățele de elemente linguistice risipite în câteșipatru părțile Daciei s-a făcut încercarea de-a reprezenta acest mozaic de piatră
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
bătrânului împărat al Germaniei a servit astă dată de nu ca model, totuși ca măsură a lucrării. De însemnat este că guvernul [î]și determină definitiv atitudinea în cestiunea Dunării. Aci însă observăm că fraza nu mai este atât de norocită și nu menește tocmai a bine {EminescuOpXII 408} Această credință (că libertatea Dunării este... condițiune esențială pentru propășirea țării) a fost, în alte împrejurări, unul din cuvintele puternice cari ne au făcut să declinăm cu nestrămutare propunerea de retrocedare a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Richard sau mijlocul spre a se Înavuți”, În Gazeta Transilvaniei, VIII, 1845, nr. 85-89; dar și În Învățătorul poporului, I, 1848, nr. 11-13. Foaie pentru minte..., X, 1847, nr. 51, p. 413. B. Franklin XE "Franklin" , „Meșteșugul a fi cinevaș norocit, sau Știința bunului Richard”, În Muzeul național, I, 1836-1837, nr. 20, pp. 78-79 și În Învățătorul satului, II, 1844-1845, p. 48; „Între scrierile lui Franklin, istoria fluierului este una din cele mai de trebuință a se lua În băgare de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nesfârșită fac ca luna să fie, prin excelență, astrul ritmurilor vieții. Nu e deci de mirare că ea controlează toate planurile cosmice legate de legea devenirii ciclice: apă, ploaie, vegetație, fertilitate. d. Norocirea Însoțirea dintre uno nenorocit(ă) și uno norocit(ă), ca modalitate de aducere a destinului favorabil, reprezintă un nucleu central pentru multe narațiuni populare românești. În basmul Ion cel sărac și zâna lacului [Botezatu], nenorocul unui flăcău se transformă, În cele din urmă, În noroc. După ce află de la
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
ca luna să fie, prin excelență, astrul ritmurilor vieții. Nu e deci de mirare că ea controlează toate planurile cosmice legate de legea devenirii ciclice: apă, ploaie, vegetație, fertilitate." d. "Norocirea" Însoțirea dintre un/o nenorocit(ă) și un/o norocit(ă), ca modalitate de aducere a destinului favorabil, reprezintă un nucleu central pentru multe narațiuni populare românești. În basmul Ion cel sărac și zâna lacului [Botezatu], nenorocul unui flăcău se transformă, în cele din urmă, în noroc. După ce află de la
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Îi trebuie 6. Și la ce? tocmai la Morală...”. Tocmai la Morală, când se impune să urmeze Facultatea de Drept! În manifestarea bucuriei ei, mama se destăinuie și rostește un adevăr simptomatic pentru moralitatea unei lumi: „- Uf! Mi-a zis norocita matroană română, oferindu-mi un pahar de șampanie; am scăpat! Am dat și bacaloriatul ăsta! ” „Vara bună a ilustrului meu...”, „o femeie foarte de ispravă; a rămas văduvă de tânără cu o pensioară de la bărbat, și n-a mai vrut
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
prin care se realizează: interjecții afective sau apreciative: „- Frică?... bravo!” (I.L. Caragiale), „- De, nene! zic eu.” (I.L. Caragiale) • tipul de dezvoltare sintactică; când se realizează prin interjecții, aparțin enunțurilor sintetice: „Bravo!” (I.L. Caragiale), „A!” (I.L. Caragiale), „Uf! mi-a zis norocita matroană, românii...” (I.L. Caragiale). Între enunțurile analitice au o frecvență specifică enunțurile nominale: „Întoarce capul: tovarășul nicăieri... Mare minune!... Unde a putut pieri?” (I.L. Caragiale) • relațiile sintactice în care intră; enunțurile exclamative au caracter independent sau intră într-o relație
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Teodora care îl recunoaște și bucuroasă pune să se deschidă porțile. Cuvioasa îl întreabă: "Domnul meu Grigore, cine te-a adus aicea? au oare ai murit, și te-ai slobozit din înșelătoare lumea aceea și ai ajuns în locul acesta bine norocit și de veșnică viață? Și eu mă minunam de aceasta, și înțelegeam cu totul desăvîrșit acelea care îmi zicea, pentru că nu mi se părea că le văd, întru uimirea mea, și în somnul meu cu mintea, ci deștept și adevărat
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
urmăreau s-o ucidă, deși avea prunc, sau poate tocmai de aceea. Nu sunt sigur că regele era străin de această oroare. Încă un prunc regesc ar fi com pli cat teribil lucrurile și amenința pacea regatu lui. Așa că ne norocita s-a refugiat la Reims, la monsenio rul Manasse. A nimerit la palatul episcopal noaptea, pe o ploaie cumplită, amestecată cu zăpadă. O Însoțeau doar o cameristă și bătrânul slujitor pe care i-l dăduse Fulko Încă din timpul conviețuirii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]