4,526 matches
-
România: înseamnă că indivizii aflați în fruntea țării n-au nici cea mai mică intuiție privind jocurile politice internaționale. E ca și cum, invitat fiind la o recepție de înaltă clasă, gazda ajunge să-ți atragă atenția că ai pantofii plini de noroi și că e cazul să-i cureți înainte de a păși pe parchetul bine dat cu ceară. Dar că Ioan Mircea Pașcu trebuie demis, e limpede ca lumina zilei. Psihologicește vorbind, îmi închipui ce tortură trebuie să fie pentru cineva căruia
Între celular și celulită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15060_a_16385]
-
Evident, doar la acele posturi care convin și care cîrtesc cu măsură, atîta cît să mimeze democrația. Ziariștii profesioniști se delimitează de amatori, de cei mulți, este adevărat, care cred că scandalul înseamnă succes. Că intratul cu bocancii plini de noroi în viața cuiva înseamnă să faci jurnalism. Atacul legilor și ordonanțelor îi vizează însă pe cei care observă și comentează degradarea politică și civică din România, care nu acceptă, în anul 2002, directive pentru cultură ca în iulie 1972, care
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
din ele, cu ten măsliniu, cu brațele goale, în maiou de vară, nu îi este frig. Are dreptate dînsul, du-te acasă, mă aprobă prietena ei durdulie, care, cu fața lată și roză, venită în papuci și ciorapi plini de noroi, înfățișează tradiția neaoșe. Băiețașul, încă și mai mic, care le însoțește, se trădează, vrînd să-mi povestească “filmul”. Apare un “cerb” (Dionis în chip de taur), se aud tunete și se vede fum, totul ca să înspăimînte spectatorii, apoi regele se
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
înțeleasă celebra afirmație a lui Stendhal din Roșu și negru, referitoare la vocația românului: Un roman e ca o oglindă purtată de-a lungul unui drum bătut de multă lume. El va răsfrînge în ochi cînd seninul cerului albastru, cînd noroiul mocirlelor din cale. Iar pe cel ce poartă povară oglinzii în spate îl veți învinovăți că e imoral Mai bine ați învinui drumul pe care se află mocirla și, mai mult încă, pe inspectorul drumurilor, care îngăduie să zacă apă
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
spate îl veți învinovăți că e imoral Mai bine ați învinui drumul pe care se află mocirla și, mai mult încă, pe inspectorul drumurilor, care îngăduie să zacă apă și să se formeze mocirla. 2 Între frumusețea cerului albastru și noroiul străzii, o nouă paradigmă literară se ivește: realismul modern. Viața e în egală măsură frumoasă și oribilă, cînd sublima, cînd dezgustătoare. Scriitorul nu trebuie să intervină sau să medieze. Trebuie doar să reproducă. Si totusi viața e mai mult decît
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
de șarpe./ limba încremeni// țăranul se depărta apropiindu-se de cei doi// îndărăt nadășul gâlgâia// un braț nevăzut îl chema pe câine-n adânc. el își mieuna/ tristețea și, mieunându-și-o, se rotea. printre gunoaie și/ ferigi. valuri de noroi. bidoane de bere și cola săgetau luciul/ ca niște fregate. desenau în torent chipul morții" (Amazon). Înecarea unui câine orb de către stăpânul căruia nu-i mai folosește este scanată lent, clipele fiind dilatate și gesturile descompuse în secvențe cinetice halucinante
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
săgetau luciul/ ca niște fregate. desenau în torent chipul morții" (Amazon). Înecarea unui câine orb de către stăpânul căruia nu-i mai folosește este scanată lent, clipele fiind dilatate și gesturile descompuse în secvențe cinetice halucinante. Fundalul realist, jegos, valurile de noroi cu gunoaie și ferigi, bidoane de bere și coca-cola reprezintă suportul de pe care imaginația se înalță, într-o spirală caracteristică. Visele "sofisticate" și "uimirea cu care totdeauna am cuprins lumea" sunt lentilele poetului, instrumente ori dispoziții lirice cu care el
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
activitatea sa de turnător. Și încă unul care s-a acoperit de rușinea de a fi făcut "poliție politică". Disperat că lumea îl vede, în sfârșit, în adevărata sa lumină, asemeni personajului descris de Marin Preda, încearcă să arunce cu noroi în cine poate. De vină ar fi, în opinia lui "Felix", Mircea Dinescu, membrul CNSAS care ar fi sugerat presei adevărul. Perfect fals: până și un începător într-ale jurnalisticii și-a dat seama care a fost verdictul Consiliului CNSAS
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
acest moment, românii din Covasna și Harghita se sufocă. În schimb nu ducem lipsă de cozi de topor, ziariști de mucava și intelectuali plătiți de puteri străine României. La acest capitol stăm foarte bine. Au grijă ei să îngroape în noroi și cea mai mică manifestare de patriotism. Și, din păcate, de cele mai multe ori le iese. Sabina - dar și eu personal - a fost împroșcată cu noroi chiar de către un lider local al PNL. ”Reprezentanții” politici ai românilor din Covasna și Harghita
Interviu cu premiantul – Dan Tanasă [Corola-blog/BlogPost/94267_a_95559]
-
puteri străine României. La acest capitol stăm foarte bine. Au grijă ei să îngroape în noroi și cea mai mică manifestare de patriotism. Și, din păcate, de cele mai multe ori le iese. Sabina - dar și eu personal - a fost împroșcată cu noroi chiar de către un lider local al PNL. ”Reprezentanții” politici ai românilor din Covasna și Harghita (îi numesc aici pe deputatul PSD de Covasna Horia Grama, deputatul PSD de Harghita Mircea Dușa și senatorul PNL de Covasna Marius Obreja) nu au
Interviu cu premiantul – Dan Tanasă [Corola-blog/BlogPost/94267_a_95559]
-
că-l omoară... arde-v-ar focu, fir-ați ai dracului..., hai, mă, odată... - Ce e, fă, lovite-ar calu lu` Odoleanu. Ce e?, zicea câte unul și era de ajuns ca toți cărămidarii să iasă-n strada plină de noroi și de gunoaie. Dădeau buzna, ieșind din casă cu câinii după ei. Loveau din grabă cu piciorul porcii legați cu lanțuri, ca pe niște câini, pentru a ajunge fiecare primul să-l salveze pe vreunul de la moarte. Acesta era semnalul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94342_a_95634]
-
sale cu o singură culoare. În Rinocerii de la Craiova ai lui Robert Wilson, toate tablourile vivante - în care actorii pot fi asemuiți, nu rareori, cu marionete metafizice sau ,,convivi de piatră“ - sunt pictate în unică, fada culoare a rinocerilor, culoarea noroiului ordinar (sau de cea mai pură esență... noroioasa!) în care ei se cufunda, clipă de clipă, cu o plăcere satanista. Parafrazându-l, parcă, pe pictorul rus Malevici, care, în 1915, expunea la Galeria Tretiakov din Moscova tabloul Pătrat negru pe
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
se-nghesuie să te păzească, încât nici nu-ți dai seama dacă ce-auzi, cumva în surdină, e scârțâitul nisipului de aur sau micul freamăt cam speriat, de aripi și de odăjdii sfinte. Puțin credincioșii își curăță ghetele de-un noroi galben, „Parcă ai mai slăbit puțin, de când nu ne-am văzut, te-ai mai maturizat“ - zice Bacovia. „Da, seamăn, se pare, tot mai mult cu o linie, Au fost de curând prin mine, Au făcut curățenie, se apropie, doar, Sărbătoarea
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
lung și-n lat, O lume fără semne de cuprins, Botezul întâmplărilor deplin Intrând în miezul fiecărui ins Ca un parfum de cer, ca un venin; Vă știu pe toți, oriunde v-ați fi dus, Pe-ntinsuri de lumini ori de noroi; Voi toți plecați cu mine spre apus, Iar eu răsar de-a pururea cu voi Doar lângă cer N-a fost să fie, clipa n-avea casă, Eu rătăceam pe dealuri, fără țel. Îndrăgostit de liniștea rămasă După plecarea toamnei
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
cu lapte abia muls cum să pășim elegant să plutim să alunecăm ca niște fluturi în plasa de mătase. apoi valul negru cât o catedrală de înalt mătură puntea și dărâmă peste mine felia de sticlă înrămată. o acoperă cu noroi. alt vis (aristonul) mica orchestră care cântă muzică italienească nu poate fi văzută din salonul conacului de la pregny. sigur e ascunsă în spatele plantelor în seră - cultura de orhidee glicine geranium și balsamine. uca știe că nu visează acum. e trează
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
lași să treacă o vreme va merge în direcție opusă o vreme prin masca lui va hăui vântul până va umple golul ei cu chipul tău precum lichidul aurului va umple formele monezii Trece un orb și o ridică din noroiul străzii: „Cine v-a încredințat vouă, pietre smintite, nisipul de sub coajă? O urmă de zeu e impregnată în pulberea lui. Mă iau după ea, o acopăr cu talpa mea, o încălzesc. Dar urmele nu pot fi clocite ca ouăle, e
Vremea nisipurilor by George Vulturescu () [Corola-journal/Imaginative/5612_a_6937]
-
Adrian Popescu Un cuib din ce-i făcut? E din nimicuri, Și întâmplări mărunte: din țărână, Frunze, culese de pe jos, un fir de lână, De la vreun miel, rășină - doi, trei picuri, Noroiul ce îl calci, lângă fântână. Și atuncea cum de stau, lipite bine, Smocuri de iarbă, humă și nisipuri, Care-i secretul, spune-mi ce le ține? Tăblițele din Sumer sau Ninive, Și ele-s tot din lut, uscate chipuri. Dar
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
Bucur Demetrian Cercul pe pagina albă și iarna a trecut iată-mă la vedere floarea umedă se deschide țesut de zăpadă se rupe mocirla lumii acum îmi intră în oase noroiul curge pe fața mea după luptă o lumină în beznă șobolani și insecte sclipesc în rețea de cenușă și iarna a trecut plictisind carnea trândavă tubul de oxigen atârnă în pivnița rece se leagănă sfâșiat de durere a trecut pe
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
fiertelor gunoae -Să se'nvoalte clare idealuri. Ce e'n noi decât un lut de țintirim? Unde - gând și unde - tină? Ca ferești prin care să privim Nici o clipă n'avem de lumină. O, de-am putea ca trupul, în noroi, Să-l lepădăm ca pe un vechi vestmânt, Să urcăm ca fum înalt din noi Si să nu ne mai simțim pământ! Iar, în pustietatea Ta cerească, Tu, Doamne, suferind de prea mult soare, Durerile să ni se înfrățească Si
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
singur și trist privesc covorul privesc fața de masă ele se întind prin casele oamenilor aș vrea să-mi trec zilele privindu-le pe toate toate fețele de masă toate covoarele toate degetele pline de sare toate tălpile pline de noroi poate că zbor de fapt într-un avion supersonic și omul tăcut de alături își lasă pe umărul meu capul ca un fruct exotic și adoarme FRUNZA DE BRUSTUR Vom mai avea zile întregi de la răsăritul la apusul soarelui vom
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
simpatică, pe degetul mare, arătător, mijlociu, inelar, pe palma deschisă, pe pagina cărții necitite încă nici măcar de cel care o scrie întîi fără sunete, fără litere, fără silabe, un chaos e doar acolo un abur pe gură un scuipat în noroiul alb de hîrtie. IV. o, dar raiul genunchilor tăi albi ascunși sub pînza subțire a rochiei nu mai lipsește decît un guguștiuc ce s-a înecat singur înghițindu-și propriul său nume. acum e seară ușa casei se-nchide singură
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
cum împușca Buffalo Bill porumbeii degeaba în celebra poezie a poetului cu litere mici în fond împușca și el acolo cuvintele care i se păreau mai potrivite și mai frumoase căci Ion de la gară nu evoluase încă până la mucegaiuri și noroi cât despre sex ce să mai vorbim și-l arăta el ce-i drept uneori domnișoarelor dar numai așa ca să le sperie cu mărimea lui colosală nu-i trecea prin cap să și-l pună în versuri și probabil nici
Ion de la gară by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6515_a_7840]
-
pătrățele și-l dau la congelator pentru un timp doar al tău sunt nebunul în partida celor albe am ceva dușmănos care-i taie pieziș asemenea unui gând intruziv - oprește caravana la marginile orașului dezleagă caii își afundă palmele în noroi steaua lui printre buruieni piranda și țâncii măslinii se revarsă cu mândrie pe-acel walk of fame parcelat luna face pui în salbe culorile țipă una la alta pe fuste într-o limbă ca mâncărurile grele și nu mai pleacă
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
pe făraș le-a lăsat la intrare. o auzeam cum se îndepărtează. vedeam cum i se albesc nările de parcă ele s-ar fi aflat în pragul leșinului. adu aminte: pe ziduri calde ne-am desfătat și noi ca târâtoarele în noroi cu bivolii și porcii în praf precum găinile și caii. habar n-aveam de naufragiu. experimentam cele 7 suferințe obligatorii mutam munții de cărți întindeam coarda până pârâia spinarea echilibristică simplă pe o sârmă la înălțime. era suficient să alătur
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
autobuz plin. Apa începea să curgă încet, după câteva zile în care viața rufelor nu mai fusese dată afară, să se albească și să devină suflet peste noapte. Lumea înnegrită până atunci se decolora trecând, fără să-l recunoască, pe lângă noroiul tânăr: numai femeile se gândeau cu tristețe cum, poate, din dragoste, în prima primăvară de armată, sus, într-un rond, și-ar fi tras în piept o rădăcină oarbă de panselă, trăind și acum. Lumina sărea de la etaj la prima
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]