223 matches
-
Psihopatologia clinică se ocupă cu analiza organizării sistemului personalității și dinamica psihopatologică a fenomenelor psihice morbide, în comparație cu procesele psihice normale. Ea studiază în mod sistematic alterările diferitelor procese psihice, semnificația sindroamelor psihopatologice, precum și clasificarea nosologică a manifestărilor clinice. 3) Psihopatologia nosologică studiază marile categorii clinico-psihiatrice din punct de vedere psihopatologic, natura și semnificația bolilor psihice, considerate din punct de vedere antropologic și ontologic ca experiențe sufletești morbide ale ființei umane raportate la psihobiografia acesteia. 4) Psihopatologia antropologică și socială este consacrată
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de S. Freud și extinsă la cadrele psihiatriei sociale și comunitar-umaniste de H. Baruk. Schimbarea mentalității și a atitudinii sociale față de bolnavul mintal și boala psihică va avea consecințe multiple. Spitalul de psihiatrie va fi o proiecție arhitecturală a clasificării nosologice. Nebunia nu va reprezenta o lume neinteligibilă, ci un sector al ansamblului medicinei, al spiritului general. Patologia mintală va deveni un domeniu privilegiat al antropologiei, un model epistemic prin care se deschide accesul la înțelegerea echilibrului și al ordinii intelectuale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
limbajul său științific, discursul epistemic etc. b) Psihopatologia clinică: studiază procesele de „organizare” și „dezorganizare” ale sistemului personalității (aparatul psihic), fenomenele psihice morbide reprezentate prin tulburările proceselor psihice, simptomele și sindroamele psihopatologice, precum și cadrul general al nosologiei psihiatrice. c) Psihopatologia nosologică: studiază aspectele psihopatologice specifice ale „bolilor psihice”, tipul de alteralitate psihică și semnificația medico-psihologică a bolilor mintale. Un loc important este rezervat patologiei psihosomatice precum și suferințelor psiho-morale. d) Psihopatologia antropologică și socială: studiază într-o manieră sintetico-globală, modelele de Personalitate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fizică și medicală Antropologia filozofică Antropologia psihologică Formarea omului Restaurarea omului Morala Psihologia Psihanaliza Antropologia psihiatrică Antropologia fizică-somatică Psihologia morală Modelul de gândire și metodele Atitudinea față de obiectul cunoașterii Psihopatologia Obiectul cunoașterii științifice Medicina psihosomatică Psihopatologia generală Psihopatologia clinică Psihopatologia nosologică Psihopatologia antropologică și socială Sursele, relațiile interdisciplinare și domeniile psihopatologiei Psihopatologia se naște ulterior constituirii și recunoașterii psihiatriei ca disciplină medicală. Ea își datorește existența, în principal lucrărilor lui Th. Ribot „filosoful psiholog”. Considerată inițial ca o „psihologie patologică” de către
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
face cu două domenii distincte, în ceea ce privește „atitudinea” față de obiectul cunoașterii. Psihiatria clinică consideră omul din punct de vedere medical, ca pe un bolnav, ca pe un caz clinic, consemnând simptomatologia, grupând-o în serii sindromologice și încadrând-o în grupe nosologice prin intermediul raționamentului clinic care este reprezentat de diagnostic. În sensul acesta remarcăm următoarea structurare a „gândirii clinice” în psihiatrie: fig. p. ms. 28 Suferința ca mod de trăire a bolnavului Gândirea medicală sau raționamentul clinic Boala ca suferință clinică Observarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
află într-un permanent „dialog” reciproc, prin care se completează între ele. Pentru K. Jaspers, psihopatologia rămâne știința fenomenelor sufletești anormale și bolnave, întrucât, așa cum vom vedea mai departe în capitolele următoare, se poate vorbi despre o psihopatologie clinică și nosologică ce analizează semnificațiile diferitelor tipuri de boli psihice. În sensul acesta, scopurile urmărite de psihopatologie, după K. Jaspers sunt următoarele: a) analizează viața psihică anormală ca realitate a persoanei; b) reprezintă studiul mijloacelor de expresie ale acesteia; c) urmărește cauzele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și psihopatologie. Apar termeni clinico-psihiatrici noi de tipul: degenerescență, dezechilibru psihologic, monstruozități, degradare psihică, atavisme. Școala Germană de Psihiatrie este însă cea care fixează terminologia bolilor psihice, construiește discursul clinic despre bolile mintale și instituie normele unui sistem de clasificare nosologică. Apar termeni noi, pur medicali, desemnând fenomenele clinico-psihiatrice de tipul: demență precoce, psihoză maniaco-depresivă, paranoia, parafrenia, demențe, hebefrenie, catatonie, idioție, imbecilitate. Aceste structuri lingvistice și discursul psihiatric, formulat în secolul al XIX-lea este continuat în secolul XX, prin perfecționarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de profundă, încât limbajul devine total incomprehensibil, constituind veritabile „limbi artificiale” de factură glosolalică sau pseudo-glosolalică. În cazul bolnavilor cu suferințe afective de factură psihotică, limbajul acestora este diferit, în cazul maniei și al melancoliei. Ceea ce diferențiază cele două categorii nosologice sunt atât forma, cât și conținutul discursului. În manie expunerea verbală are un caracter expansiv euforic, dominat adesea de asonanțe și putând ajunge la fugă de idei sau verbigerație. Asociațiile sunt sumare, rapide, tematica inconsistentă. În melancolie limbajul este sărac
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
el reprezintă actul clinic prin care se fundamentează cunoașterea psihopatologică a cazului respectiv, în scopul stabilirii naturii tulburărilor sale, a depistării proceselor psihice tulburate și în final, stabilirea diagnosticului clinic pentru situarea suferinței într-unul din tablourile clinice sau grupele nosologice. Examenul clinico-psihiatric se desfășoară în următoarele etape succesive: a) Aprecierea stării de conștiință: - bolnavul este prezent, orientat în timp și spațiu, are o conștiință clară despre sine și despre starea sa, este sinton cu realitatea, - bolnavul este lent, ușor, parțial
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
astfel deosebirea dintre boală, ca entitate patologică și diversele „complexe de simptome” care pot apare, în mod constant, în cursul perioadelor succesive de evoluție clinică ale acesteia. E. Dupré a dat următoarea definiție sindromului psihopatologic Un sindrom este o grupare nosologică fundamentată pe coexistența obișnuită și subordonarea logică a simptomelor clinice. El este un tot, o unitate clinică ale cărui elemente sunt apropiate între ele prin legături de afinitate naturală. După părerea lui A. Guiraud, un sindrom este o juxtapunere de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Griesinger. E. Kraepelin va completa teza lui W. Griesinger, prin adăugarea conceptului de „tablou al stării clinice” (Zustandbild), desemnând starea clinică determinată de un anumit proces patologic. E. Kraepelin este cel care va face diferența dintre boală, considerată ca entitate nosologică, (Krankheitseinheit) și diversele complexe de simptome care, așa cum am spus, apar în cursul unor etape de evoluție ale bolii psihice. K. Kahlbaum și E. Kraepelin sunt cei care vor delimita două mari entități clinico-psihiatrice: demența precoce și psihoza maniaco-depresivă. A
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
difteria, scarlatina, hipertiroidia și hipoglicemia. Sindromul catatonic Sindromul catatonic este un sindrom psihic și psihomotor interesând în principal activitatea motorie voluntară. Descris inițial de Kahlbaum (1863, 1874) sub numele de Spannung-irresein (demența de tensiune) pe care o consideră o grupare nosologică bine individualizată, caracterizată prin episoade psihomotorii în cursul cărora apar stări de stupoare, melancolie și manie, cu evoluție către demență. K Kraepelin include aceste tulburări în tabloul clinic al demenței precoce, considerând-o ca fiind o formă clinică a acestei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Berner și H. Luccioni). La acestea H. Tellenbach adaugă, „cameleonismul metodologic” al psihiatrului în actul de delimitare al „modelului bolii”, iar H. Lanteri-Laura, afirmă că „boala psihică” este un „concept operațional” care corespunde unor structuri plurale, ceea ce face din clasificarea nosologică a bolilor psihice un veritabil „pat al lui Procust”. Principii de clasificare Orice clasificare presupune compunerea unei „clase” sau a unui „ansamblu de clase” în care obiectele sau fenomenale sunt aranjate ordonat în conformitate cu niște „criterii” predeterminate (J.K. Wing). Este evident
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anamneza bolnavului și în al doilea rând, examenul clinic. Pe baza simptomatologiei clinice se va putea întocmi un „glosar de definiții” care să reprezinte o veritabilă „monografie-ghid” de psihopatologie cu rolul de „reper diagnostic”. 18. NOSOLOGIA PSIHIATRICĂ II (Evoluția concepțiilor nosologice în psihiatrie) Cadrul general al nosologiei A clasifica înseamnă a compune o clasă sau un ansamblu de clase în care obiectele sau fenomenele pot fi aranjate după criterii predeterminate. O clasificare este cu atât mai satisfăcătoare, cu cât criteriile de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în raport cu alte tipuri de manifestări patologice. Toate acestea demonstrează că orice încercare de a clasifica bolile psihice implică un efort de găsire a unor „criterii” de orientare și, ulterior, de stabilire a unor „modele” specifice ale fenomenelor psihice morbide. Modelul nosologic Intenția clinicii psihiatrice este de a stabili niște „modele nosologice” ale tulburărilor psihice, respectiv, „imaginile clinice ale nebuniei”. Se remarcă faptul că încă de la începutul ei, psihiatria, ca disciplină clinico-medicală, reclamă necesitatea clasificării bolilor psihice, ca atitudine metodologică de organizare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
orice încercare de a clasifica bolile psihice implică un efort de găsire a unor „criterii” de orientare și, ulterior, de stabilire a unor „modele” specifice ale fenomenelor psihice morbide. Modelul nosologic Intenția clinicii psihiatrice este de a stabili niște „modele nosologice” ale tulburărilor psihice, respectiv, „imaginile clinice ale nebuniei”. Se remarcă faptul că încă de la începutul ei, psihiatria, ca disciplină clinico-medicală, reclamă necesitatea clasificării bolilor psihice, ca atitudine metodologică de organizare și de delimitare a obiectului său, reprezentat prin „boala psihică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din acest motiv un tratament corespunzător. Psihiatria clinică este instituită în Franța de marii clinicieni ai secolul al XIX-lea J. Falret, V. Magnan, A..Morel, B. Ball, iar în Germania de E. Kraepelin, acesta din armă fixând și „cadrele nosologice” fundamentale la care se vor raporta toate clasificările diagnostice viitoare ale bolilor psihice. O nouă „răsturnare” se va produce la sfârșitul secolul al XIX-lea când S. Freud medicalizează pasiunile transformându-le în pulsiuni pe care le localizează în inconștient
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
boala psihică este puternic influențat de modelul somatic al bolii. Începând cu secolul al XVII-lea modul de a înțelege boala psihică se diferențiază treptat de modelul somatic, începând să capete o configurație proprie, pe care o vedem în concepțiile nosologice ale epocii. Boissier de Sauvages, în lucrarea sa Nosologie méthodique (1763) utilizează în locul termenului de nebunie pe cel de vesanie, considerată ca o „tulburare a rațiunii”. Acesta distinge patru ordine ale vesaniilor, așa cum se poate vedea mai jos: Ordinul I
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o boală impulsivă cu anomalia voinței; 5) delirul sau ideofrenia, constând într-o anomalie a ideilor; 6) demența sau afrenia care constă în slăbirea actelor morale și intelectuale ale bolnavilor. Se constată faptul că apar și se impun anumiți termeni nosologici, care, cu diferite variații de semnificație a conținutului lor semantico-medical, vor continua să existe în nosologia psihiatrică viitoare. Un moment important în evoluția nosologiei psihiatrice este reprezentat de contribuțiile doctrinare și nosologice ale lui A. Morel și V. Magnan, preluate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
faptul că apar și se impun anumiți termeni nosologici, care, cu diferite variații de semnificație a conținutului lor semantico-medical, vor continua să existe în nosologia psihiatrică viitoare. Un moment important în evoluția nosologiei psihiatrice este reprezentat de contribuțiile doctrinare și nosologice ale lui A. Morel și V. Magnan, preluate ulterior de Școala italiană de psihiatrie prin C. Lombroso. A. Morel (1860) introduce o teorie explicativă în ceea ce privește geneza sau cauzelor bolilor psihice, cunoscută sub numele de „teoria degenerescenței” asupra căreia vom reveni
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
izolează o grupă de afecțiuni cu un caracter particular, la baza căreia stau fie „infirmități de evoluție”, fie „infirmități de involuție”. Pe primele le consideră „degenerescențe”, pe celelalte le consideră „degradări”; în sensul acestor delimitări etiologice, sunt izolate următoarele categorii nosologice psihiatrice: 1) Degenerescențele, care sunt tare organice ale individului sau care pot fi dobândite familial. K Regis distinge în această categorie de tulburări următoarele forme clinice: a) dezechilibrați sau „degenerații superiori” (dizarmonici, originali, excentrici), b) degenerații propriu-ziși sau „degenerații medii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
demențe secundare (demența vesanică, epileptică sau alcoolică). Conceptul de degenerescență are un caracter prea general ca să poată fi admis și aplicat în mod curent în clinica psihiatrică (J. Fabet, J. Rogues de Fursac, E. Régis). El nu corespunde niciunei noțiuni nosologice bine definite (A. Gilbert-Ballet). Vag și imprecis, termenul desemnează o multitudine de simptome, destul de greu de reunit într-un tablou clinic unic, cu o evoluție si un prognostic variat. Singurul punct comun al „stărilor de degenerescentă” este „caracterul negativ” al
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este altceva decât o reevaluare a degenerescenței sub alt punct de vedere, și sub forma deteriorării care este corespondentul degradării; aspecte de care, de altfel, am amintit deja în capitolele anterioare. Ceea ce se poate desprinde deocamdată este faptul că teoriile nosologice ale secolul al XIX-lea reprezintă o importantă contribuție la dezvoltarea cunoștințelor despre nebunie și bolnavul psihic, care vor contribui în mod deosebit la dezvoltarea unei nosologii clinice, bază teoretică din care se va constitui ulterior psihopatologia și teoriile modeme
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Zutt, V.E. van Gebsatlel, H. Tellenbach). Cea mai importantă clasificare clinică a bolilor psihice care sa impus și reprezintă baza oricăror forme de sistematizare a acestora a fost pusă de E. Kraepelin care a definit, descris și delimitat, următoarele categorii nosologice considerate ca fundamentale în psihiatria clinică și anume: demența precoce, psihoza maniaco-depresivă, paranoia, parafrenia, demențele. Ulterior, E. Bleuler (1911), psihiatru elvețian de limbă germană, va preciza cadrul clinic al „demenței precoce” pe care o va denumi schizofrenie, descriindu-i caracteristicile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburările endogene în care sunt incluse: a) manifestări incipiente, b) manifestări tardive. Teoria clasificării sistematice a bolilor psihice după P. Berner este cuprinsă în schema din pagina 227???. Interpretarea psihopatologică a nosologiei psihiatrice La sfârșitul acestui excursus prin istoria concepțiilor nosologice în psihiatrie, veritabilă „oglindă” a modelelor de gândire asupra „bolii psihice” și a „bolnavului mintal” se impune o sinteză psihopatologică. Aceasta este cu atât mai necesară, cu cât interpretarea „fenomenelor psihice morbide” care interesează psihopatologia este diferită în raport cu obiectivele pe
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]