80 matches
-
deci, libertatea de decizie a subiectului și consecințele acesteia privind caracterul delictual al acțiunii sale. În această situație, conceptul de demență sau de alienare mintală are în primul rând o semnificație juridică și nu se calchiază pe cel al conceptelor nosologiei psihiatrice. Gradul de alienare mintală este cel din care decurge și stabilirea stării de responsabilitate a subiectului față de acțiunea sa. Din acest motiv, trebuie făcute următoarele precizări: discernământul este capacitatea de a aprecia exact intenția și motivația acțiunii; responsabilitatea este
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
trează se consumă adesea cu gânduri legate de evenimentele din viața sa. Domeniul medicinii somnului s-a extins rapid în ultimele trei decenii iar diferitele tulburări identificate necesită o evaluare și intervenții specifice. Neylan, Reynolds și Kupfer (1994Ă descriu o nosologie succintă. Trebuie reiterat faptul că psihoterapeuții trebuie să lucreze în colaborare cu medicii, ceea ce poate include trimiterea către o clinică specializată în somn, pentru a asigura pacienților un tratament cuprinzător și integrat. Abordarea psihoterapeutică, care poate include hipnoza, poate acoperi
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
petrecut în mintea unui om chinuit de propriii săi demoni într-atît încît să se simtă, tocmai el cel chinuit de mania persecuției, fratele unui om care îi vrusese pe față răul. Oare un dosar medical, cîțiva termeni științifici și o nosologie anume ar putea explica straniile conexiuni și/sau disocieri din mintea lui Celan? Îndrăznesc să formulez o ipoteză oarecum diferită: poate că mai curînd tocmai poemele lui Celan, precum și evocarea unor episoade bizare din viața sa, să contribuie la înțelegerea
Poetul/omul Paul Celan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16619_a_17944]
-
psihiatrică (clasificare dihotomică) prin folosirea de scale de simptome empirice (dimensionale). Autorii afirmă, în cele din urmă, că o descriere completă a stării de sănătate mintală a unui copil trebuie nu doar să precizeze dacă acesta îndeplinește criteriile de diagnostic (nosologie), ci și să cuprindă informații relevante despre aspectul dimensional (de exemplu, probabilitatea îndeplinirii criteriilor de diagnostic). Versiunea actuală a ASEBA și varianta cea mai recentă a scalelor Conner (1997) includ date privind atât scalele sindroamelor, cât și categoriile DSM. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de panică neașteptat sau provocat de contextul situațional. Situațiile cel mai des evitate sînt: a ieși singur din casă, a călători singur, a te afla în tuneluri, pe poduri sau în spații deschise. Agorafobia fără istoric de panică rămîne în nosologie, probabil din rațiuni istorice. În studiile epidemiologice, diagnosticul este întîlnit destul de des (de exemplu, Robins și Regier, 1991), dar cazurile clinice sînt destul de rare. Dacă examinăm situațiile specifice, vom observa fie că presupun crize de anxietate care nu întrunesc criteriile
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
În prietenie, modul de a fi al agresivității, modul de a fi În sine și pentru sine. Leonhardt, studiind modelele de personalitate și viața indivizilor, vorbește despre tipurile de personalități accentuate, evitând astfel să le suprapună categoriei afecțiunilor psihopatice, din nosologia clinico-psihiatrică. Acestea sunt modele de personalitate caracterizate prin inegalitate, imprevizibilitatea reacțiilor emoționale, particularități de gândire, de acțiune, comunicare și conduită. 2. Tipologiile morale Tipurile morale de oameni sunt poate printre cele mai vechi din istoria clasificărilor tipologice ale personalității. Elementul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tipurile sudice (grec și latină și tipurile nordice (german și slavă, În peisajul etnogeografic european. Tipul central este măsurat și prudent, fiind prin aceste calități un tip echilibrat. El este profund atașat de origini, cultivând sentimentul cultural și afectiv al nosologiei. Acest sentiment este caracterizat prin „nevoia periodică de Întoarcere la origini”, de revenire ciclică la „izvoarele arhetipale” din care-și trage propria sa substanță. Este cazul lui Orfeu și a lui Zalmoxes. Sentimentul definitoriu al tipului central este dorul. Dorul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sau metoda experimentală (1 nov 102), Generația spontanee și darwinismul în fața metodei experimentale (27 nov 103), Despre stil în fiziologie (104). Va publica trei din cele cinci volume ale Tratatului de Medicină în colaborare cu maestrul său Lancereaux (vol. I, Nosologia, 103 - 40 pagini,; vol. II, Aparatul Nervos și Aparatul Cutanat, 106 - 1052 pagini,; vol. III, Aparatul respirator și Aparatul Digestiv, 112 - 1200 pagini, al IV-lea pe care îl va publica singur, Aparatul Asimilator, Aparatul urinar și genital 128 - 674
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
-a: Psihopatologie clinică 11. Psihozele experimentale 12. Organizarea sistemului personalității și dinamica proceselor psihopatologice 13. Psihopatologia proceselor psihice I 14. Psihopatologia proceselor psihice II 15. Sindroamele psihopatologice I (Aspecte generale) 16. Sindroamele psihopatologice II (Descrierea sistematică a sindroamelor psihopatologice) 17. Nosologia psihiatrică I (Principii și modele de clasificare a bolilor psihice) 18. Nosologia psihiatrică II (Cadrul problemei și evoluția concepțiilor nosologice în psihiatrie) 19. Nosologia psihiatrică III (Sistematica clinică a bolilor psihice) Secțiunea a III-a: Psihopatologia nosologică 20. Personalitățile psihopatice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
proceselor psihopatologice 13. Psihopatologia proceselor psihice I 14. Psihopatologia proceselor psihice II 15. Sindroamele psihopatologice I (Aspecte generale) 16. Sindroamele psihopatologice II (Descrierea sistematică a sindroamelor psihopatologice) 17. Nosologia psihiatrică I (Principii și modele de clasificare a bolilor psihice) 18. Nosologia psihiatrică II (Cadrul problemei și evoluția concepțiilor nosologice în psihiatrie) 19. Nosologia psihiatrică III (Sistematica clinică a bolilor psihice) Secțiunea a III-a: Psihopatologia nosologică 20. Personalitățile psihopatice 21. Reacții, contra-reacții și dezvoltări anormale la evenimentele vieții trăite 22. Nevrozele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
15. Sindroamele psihopatologice I (Aspecte generale) 16. Sindroamele psihopatologice II (Descrierea sistematică a sindroamelor psihopatologice) 17. Nosologia psihiatrică I (Principii și modele de clasificare a bolilor psihice) 18. Nosologia psihiatrică II (Cadrul problemei și evoluția concepțiilor nosologice în psihiatrie) 19. Nosologia psihiatrică III (Sistematica clinică a bolilor psihice) Secțiunea a III-a: Psihopatologia nosologică 20. Personalitățile psihopatice 21. Reacții, contra-reacții și dezvoltări anormale la evenimentele vieții trăite 22. Nevrozele 23. Psihozele exogene I (Psihozele organice) 24. Psihozele exogene II (Psihozele toxice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolii mintale, conceptele și limbajul său științific, discursul epistemic etc. b) Psihopatologia clinică: studiază procesele de „organizare” și „dezorganizare” ale sistemului personalității (aparatul psihic), fenomenele psihice morbide reprezentate prin tulburările proceselor psihice, simptomele și sindroamele psihopatologice, precum și cadrul general al nosologiei psihiatrice. c) Psihopatologia nosologică: studiază aspectele psihopatologice specifice ale „bolilor psihice”, tipul de alteralitate psihică și semnificația medico-psihologică a bolilor mintale. Un loc important este rezervat patologiei psihosomatice precum și suferințelor psiho-morale. d) Psihopatologia antropologică și socială: studiază într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
factură psiho-filozofică, urmărind descifrarea semnificației acestor tulburări psihice în planul umanului, nu ca pe niște boli, ci ca pe niște abateri de la normalitatea persoanei. Aceste aspecte le vom reîntâlni, mai departe, pe parcursul lucrării noastre, când vom analiza sindroamele psihopatologice și nosologia psihiatrică. Ne aflăm în fața a două tipuri de „enunțuri” și de „discursuri” referitoare la fenomenele psihice morbide: psihiatria și psihopatologia. Discursul psihiatriei clinice îl regăsim în sfera nosologiei, a definirii, descrierii și clasificării bolilor psihice, după „fizionomia și evoluția lor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reîntâlni, mai departe, pe parcursul lucrării noastre, când vom analiza sindroamele psihopatologice și nosologia psihiatrică. Ne aflăm în fața a două tipuri de „enunțuri” și de „discursuri” referitoare la fenomenele psihice morbide: psihiatria și psihopatologia. Discursul psihiatriei clinice îl regăsim în sfera nosologiei, a definirii, descrierii și clasificării bolilor psihice, după „fizionomia și evoluția lor” (G. Amado). Elementul axial este reprezentat în acest discurs clinic de cauzalitatea și natura bolii psihice. Discursul psihopatologic pleacă de la etichetarea simptomelor tulburărilor psihice ca „forme particulare de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de limbaj”. În acest caz interesul este deplasat de la „cauză” la „modul de a fi al persoanei”. Cauza determină un discurs clinic, care are un caracter exterior. Modul de a fi al persoanei determină un discurs referitor la interioritatea acesteia. Nosologia psihiatrică încearcă să obiectiveze suferința psihică interioară a bolnavului, pe când discursul psihopatologic caută să descifreze semnificația interioară a subiectului-bolnav psihic. În felul acesta, psihopatologia devine o „teorie a fenomenului psihic morbid”, pe care G. Rosolato o pune în raport de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
-a PSIHOPATOLOGIE CLINICĂ Psihopatologia clinică are ca obiectiv studiul organizării și al dezorganizării sistemului personalității, considerat ca spațiu de dezvoltare al „fenomenelor psihice morbide”. Ea studiază modalitățile patologice ale proceselor psihice, considerate individual, după o ordine sistematică, sindroamele psihopatologice, precum și nosologia psihiatrică. Este analizată dinamica proceselor psihopatologice, formele lor de manifestare individuală sau „complexe de simptome”, semnificația acestora în raport cu persoana și psihobiografia bolnavului. 10. CERCETAREA ȘTIINȚIFICA ÎN PSIHOLOGIE ȘI PSIHOPATOLOGIE Cadrul general al problemei Cercetarea științifică în psihologie și psihopatologie are
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o delimitare a cadrelor clinice ale sindroamelor psihopatologice, are în vedere trei aspecte și anume: sfera somatică, sfera vieții psihice și sfera socială. Aceste aspecte se pot observa din schemele de mai jos: Concept Metodă Metodologie Origine sau „grup cauzal” Nosologie (definirea, descrierea și clasificarea bolilor psihice) Analiza sistematică multifuncțională și alte metode Influențe cantitative și topice Sindrom Simptomatologie comparată Studiu sistematic Strat specific Simptom Simptomatologie diferențială Fenomenologie Sindrom specific Așa cum am menționat deja, în interpretarea sindroamelor psihopatologice, J.M. Burchard face
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
populații care nu se pot fixa într-un anumit spațiu geo-social. d) Vagabondajul mascat, specific omului modem, manifestat prin turism, mișcările Hippies etc. e) Vagabondajul cultural reprezentat prin pelerinajele rituale, periplul lui Ulysse (Odyseea) sau al lui Enea (Eneida). 17. NOSOLOGIA PSIHIATRICĂ I (Principii și modele de clasificare a bolilor psihice) Cadrul general al problemei Nicăieri în știință nu este întâlnită o dispută mai serioasă și parcă de nesoluționat ca în cazul delimitării cadrului și al acceptării formelor individualeale tulburărilor psihice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că „aria de clasificare” va cuprinde într-o manieră ordonată și logic explicită un „câmp epistemic” în care se regăsesc grupate obiecte sau fenomene înrudite, aparținând prin această „relație de înrudire” aceluiași a „ansamblu de clase”, așa cum afirmam mai sus. Nosologia este domeniul științific al clasificării bolnavilor. Din punct de vedere teoretic, clasificarea trebuie să aibă în vedere „elementele” sau „criteriile” care prin frecvența lor apropie obiectele sau fenomenele și prin această „relație de înrudire” le „reunește” în aceeași „clasă”, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în evidență, în primul rând anamneza bolnavului și în al doilea rând, examenul clinic. Pe baza simptomatologiei clinice se va putea întocmi un „glosar de definiții” care să reprezinte o veritabilă „monografie-ghid” de psihopatologie cu rolul de „reper diagnostic”. 18. NOSOLOGIA PSIHIATRICĂ II (Evoluția concepțiilor nosologice în psihiatrie) Cadrul general al nosologiei A clasifica înseamnă a compune o clasă sau un ansamblu de clase în care obiectele sau fenomenele pot fi aranjate după criterii predeterminate. O clasificare este cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rând, examenul clinic. Pe baza simptomatologiei clinice se va putea întocmi un „glosar de definiții” care să reprezinte o veritabilă „monografie-ghid” de psihopatologie cu rolul de „reper diagnostic”. 18. NOSOLOGIA PSIHIATRICĂ II (Evoluția concepțiilor nosologice în psihiatrie) Cadrul general al nosologiei A clasifica înseamnă a compune o clasă sau un ansamblu de clase în care obiectele sau fenomenele pot fi aranjate după criterii predeterminate. O clasificare este cu atât mai satisfăcătoare, cu cât criteriile de identificare sunt mai precise. O nosologie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nosologiei A clasifica înseamnă a compune o clasă sau un ansamblu de clase în care obiectele sau fenomenele pot fi aranjate după criterii predeterminate. O clasificare este cu atât mai satisfăcătoare, cu cât criteriile de identificare sunt mai precise. O nosologie se definește, în mod obișnuit, ca fiind clasificarea sau „știința despre boli”. Ea reprezintă o clasificare a fenomenelor morbide în conformitate cu scopurile medicale, atât teoretice, cât și practice. În scopul acesta se consideră că apartenența unei boli la o anumită „clasă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale tulburărilor psihice, respectiv, „imaginile clinice ale nebuniei”. Se remarcă faptul că încă de la începutul ei, psihiatria, ca disciplină clinico-medicală, reclamă necesitatea clasificării bolilor psihice, ca atitudine metodologică de organizare și de delimitare a obiectului său, reprezentat prin „boala psihică”. Nosologia apare, așadar, ca fundamentul oricărei metodologii psihiatrice. Clasificarea bolilor psihice se impune ca o necesitate adaptativă, dar și pentru înțelegerea obiectului psihopatologiei. Acesta este punctul de plecare al „cunoașterii” ordonate și sistematice a bolii psihice. Nosologia apare astfel, ca „o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reprezentat prin „boala psihică”. Nosologia apare, așadar, ca fundamentul oricărei metodologii psihiatrice. Clasificarea bolilor psihice se impune ca o necesitate adaptativă, dar și pentru înțelegerea obiectului psihopatologiei. Acesta este punctul de plecare al „cunoașterii” ordonate și sistematice a bolii psihice. Nosologia apare astfel, ca „o etapă către ordinea rațională” (Cl. Levi-Strauss). Definirea și clasificarea bolilor psihice trebuie să se raporteze la un model. Acest model a variat continuu în decursul istoriei nebuniei și psihiatriei, în raport cu mentalitățile moral-religioase și socio-culturale, până la acceptarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de înțelegere ale acesteia sau, altfel spus, „atitudini metodologice” față de „fenomenul nebuniei”. Ele sunt, în primul rând „etape epistemologice” în cunoașterea fenomenelor clinice ale nebuniei, care au condus la constituirea conceptului de boală psihică, ce reprezintă ideea centrală a oricărei nosologii psihiatrice, așa cum vom căuta să arătăm în continuare. Conceptul de „boală psihică” Ideea de „boală psihică” este rezultatul unui lung proces de constituire epistemologică, în care își aduc contribuțiile cunoștințele generale despre om (antropologia), studiul bolilor (medicina), atitudinea față de omul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]