655 matches
-
complet aberant (comunismul) funcționa încă. Or, un critic care ar fi vorbit despre epocă neputînd să spună tot ce trebuia spus, ar fi avut toate șansele să se compromită singur riscînd să treacă în ochii confraților de breaslă drept un nostalgic al perioadei staliniste. După revoluție, cu atît mai puțin s-au găsit amatori pentru scufundări în mocirla literaturii proletcultiste, chiar dacă filele acesteia constituie probe esențiale la dosarul atît de necesarului și mereu invocatului „proces al comunismului”. De aceea, ne place
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
și, de vreme ce glorioasa-i carieră a fost posibilă în numele lor, comunismul poate fi tratat distant și cu îngăduință. Nu megalomanie, ci Vocație, spune scriitorul care, îngropat în operă, ignoră, de fapt, istoria. De aceea Nicolae Breban este și un mare nostalgic. Nu o poate spune în gura mare, dar oscilația cu care ne prezintă comunismul îl trădează. Ubi sunt? este motivul multor pagini: "Cine, dacă aș mai publica acum un roman atât de atipic și de consistent, de dificil precum Drumul
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
didactic, când satiric, talk-show-urile făcute doar pentru spectacol, dialogul fără respect, între indivizi de convingeri și obediențe ireconciliabile, cei care scriau kilometrice dedicații de absurd devotament pentru soții Ceaușescu, cei care după "89 se dau dizidenți comuniști, revoluționarii cu diplomă, nostalgicii după comunism, intrigile de partid, populismul deșănțat, reforma amânată, nedusă până la cap sau prost făcută, cei care blochează accesul la dosare, trenurile jegoase, cei care folosesc rău limba română, naționalismul european, alegerea între UE și NATO, patrioții de paradă, preoții
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
A urmat "spectacolul marii năpârliri" care "nu a încetat nici azi, iar fumul carnetelor arse ne mai înțeapă nările". Cine vorbește aici? Un devot al vechiului regim, un păstrător la icoană al carnetului de partid, un inamic al reformelor, un "nostalgic"? Nicidecum. Vorbește un fost prizonier (de conștiință), "eliberat cu forța de o revoluție pe care nu o mai aștepta", un "supraviețuitor buimac" al unor timpuri în care purtase "povara deziluzionării și scepticismului induse ca un drog puternic". Tot ce vine
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
se poate opune decît stînga. Bineînțeles că aceasta nu se mai identifică însă cu regimurile comuniste și gulagul. De aici orice tentativă de a pune în discuție crimele produse în perioada comunistă îl transformă automat pe cel în cauză în nostalgic al fascismului și nazismului și, de ce nu, într-un antisemit mai mult sau mai puțin camuflat. Iar a-i vorbi de bine pe Eliade și Cioran, chiar în contexte care nu au nimic de-a face cu ideile promovate de
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
s-au păstrat în întregime, astfel că nu știm care a fost decizia lui Vespasian în legătură cu cei care au fost principalul instrument al tiraniei instaurate de Nero. Și, pentru ca tacâmul să fie complet, și atunci, ca și azi, au existat nostalgici: Suetonius spune că foarte mulți ani după sinuciderea ultimului iulio-claudin se găseau persoane care să pună flori la mormântul său! Mi se pare că Iorga spune undeva că istoria este săracă în scheme.
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
atâta vreme cât nu se schimbă mentalitatea. Cu atât mai surprinzător este faptul că și în Germania, adică în țara unde virtuțile sistemului european al libertății și inițiativei personale prin contrast cu regimul despotismului socialist se văd cu ochiul liber, mai există nostalgici în vechiul RDG, și nu chiar foarte puțini, care votează pentru urmașii comuniștilor. Cum mai există peste tot nostalgici, am să amintesc două situații incredibile la care am asistat personal în fosta RDG. În 1986 mă aflam în capitala estgermană
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
virtuțile sistemului european al libertății și inițiativei personale prin contrast cu regimul despotismului socialist se văd cu ochiul liber, mai există nostalgici în vechiul RDG, și nu chiar foarte puțini, care votează pentru urmașii comuniștilor. Cum mai există peste tot nostalgici, am să amintesc două situații incredibile la care am asistat personal în fosta RDG. În 1986 mă aflam în capitala estgermană la congresul internațional de Filologie Clasică organizat de Academia din RDG la Universitatea Humbold. La una din ședințele secțiunii
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
von Willamowitz-Moelendorf și alte nume celebre, adevărate pietre miliare ale disciplinei. Până într-atâta se simțeau conducătorii estgermani dependenți de Moscova, încât acceptau insultarea propriei limbi de către ocupant și se lansau în adulații grotești la adresa stăpânilor. Ar fi cazul ca nostalgicii să-și amintească asemenea fapte și să reflecteze dacă atitudinea lor nu se situează la antipodul interesului național. Toate țările socialiste au fost în fond satrapii sovietice ale căror conduceri îi lingușeau mai mult sau mai puțin servil pe stăpânii
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
în orice moment soluțiile de ,bun simț", oameni de cultură (tot mai puțini) formați în spiritul valorilor europene (după Adrian Marino: enciclopedismul, spiritul de sinteză și selecția critică), dar și foarte mulți naționaliști și xenofobi, mistici, adepți ai ideilor populiste, nostalgici ai comunismului și ai fascismului. Mă tem chiar că ei sînt cei care reprezintă majoritatea. Cum se poate trece peste opțiunile lor politice și culturale? Ce fel de cetățean european va fi preotul exorcist de la Tanacu? Cu totul surprinzătoare în
Pledoaria unui extremist de centru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11425_a_12750]
-
mai atentă se observă însă că lumea nouă nu o exclude pe cea veche, din timpul socialismului de stat. Cele două epoci, precum și cea mai îndepărtată, interbelică, se regăsesc, în diferite "concentrații", în carnea și memoria personajelor, care sunt fie nostalgici ai bunelor vremuri de altădată, fie întreprinzători energici pe vectorul economiei de piață. Cartea foșnește de investiții și cheltuieli financiare, afaceri bănoase și ipoteci usturătoare, împrumuturi la bancă, lărgiri de capital, crize de piață și falimente. În fapt, toată gama
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
clișee, sunt plați și fără personalitate, în fine, nu au pasiune pentru sport și nici minima conștiință etică din moment ce ne servesc zilnic același ghiveci ațos, imoral de necomestibil, mestecând emisiuni în șir cu Becali "Oierul-din-Maybach", Meme "Mardeiașul", Pinalti "Folcloristul", Dinel "Nostalgicul Comunist", Borcea "Butelistul" și alți dubioși din mahalaua sportului care insultă zilnic limba română și finețea costumelor pe care le poartă și al căror exclusiv atribut e banul. Câștigat la fel de dubios. Radu Paraschivescu este un scriitor față de care critica literară
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
Magdalena Boiangiu Combinația între sărăcie și dizlocarea reperelor morale dă efecte cumplite. "Lumea de acum e mai rea decât cea dinainte" spun oamenii de o anumită vârstă, nu neapărat nostalgici ai comunismului sau ai ideologiei marxist-leniniste. Lumea de acum e în orice caz mai adevărată: și sărăcia se vede mai bine și falsul moralei comune, trăite în anii aceia, se arată tot mai intens în contact cu o realitate complexă
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
pe poziții inimaginabile în vechiul regim, au partea lor de eșec. De aceea, tonul celor mai multe dintre povestiri tinde spre tragic. Umorul lipsește cu desăvîrșire, iar notele optimiste sunt, mai degrabă, excepția. Să nu se creadă însă că prozatorul este un nostalgic al vechiului regim. Dimpotrivă, el crede în valorile democrației, dar observă cu luciditate și tristețe cît de puțin au fost pregătiți românii pentru transformările care au urmat anului revoluționar 1989. Democrația a căzut ca un meteorit peste România și fiecare
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
un mod aproape ostentativ. Oamenii de prisos, roși de idealuri nu doar nerealizate, dar și nelămurite, niște îngândurate firi involuntare, ajung incapabili de a începe ceva, dar se trezesc continuându-și din inerție, demobilizați, viața agonică. Ei sunt niște înfrânți nostalgici, care își văd viitorul și chiar prezentul doar prin retorica stereotipă a utopiei. Lumea oamenilor singuri este nouă prin filosofia narativă care îi este aplicată, la nivelul stărilor psihologice și al relațiilor sociologice. Perspectiva devine idee. Iar ideea capătă virtutea
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
și Ruxandra Albescu, împreună cu soțul ei, Cristian, informatician de mare clasă, cu un salariu de 40.000 de dolari pe an, lucrând epuizant de dimineața până seara. Ea este muzeograf la Galeria de Artă Contemporană din Ottawa. Soțul este un nostalgic, un tradiționalist, Ruxandra - nu. Îi vizitează din țară profesorul Bălan, medic renumit, care le aprobă alegerea: în România nu e de trăit. Ruxandra se vede confirmată: "Vrusesem foarte mult să părăsesc România. Nu mai suportam mitocănia, murdăria, respirațiile colegilor care
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
franceză, a trebuit să ia și un job secundar, s-a chinuit foarte mult, dar acum era aproape de final. Era extrem de mulțumit de sistemul de aici În care avea Încredere și care, spunea el, răsplătește efortul perseverent. Am râs amândoi nostalgic de băutele din studenția de la Drept, de numele bodegilor din Iași pe care le umpleam de perorații și cântece În nopțile de după sesiune, de miliardele de țigări fumate prin care ne dădeam duhul Încetul cu Încetul, urmând ca ziua următoare
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
victime ce revendică „libertatea de conștiință” care, chipurile, ar fi înrobită de orele de religie, de icoanele, slujbele ori simbolurile Creștinismului sau, de ce nu, și ale altor religii!... Cred că, în primul rând, unii ca aceștia sunt victimele secularizării, sau nostalgicii vremurilor prigonitoare împotriva Bisericii, ori sclavii propriei lor conștiințe, ce este lipsită de o articulare spirituală autentică!... Se ignoră, însă, următorul aspect, și anume că: libertatea de conștiință înseamnă (și) respectarea libertății conștiinței semenului, mai cu seamă în cazul în
Ora de religie din şcolile româneşti – factor al discriminării sau mijloc şi operă culturală a spiritualităţii?!… [Corola-blog/BlogPost/93769_a_95061]
-
Sfidător la maximum, hipnotic prin crîncenă privire, capul, cu bască rembrandtiană, era în teatrală juxtapunere cu mîna princiară, în prelungirea căreia garoafa cădea aprinsă pe inimă. Fascinant! Zilele trecute, revăzînd, ritualic, secția contemporană a Muzeului ieșean de artă, mă opresc... nostalgic în dreptul autoportretului. Formidabil: ceea ce nu observasem acum jumătate de secol, observ acum: garoafa din dreptul inimii ritosului hidalgo e, văd bine, o Românie cu petala Basarabiei mai aprină decît celelalte. Întîrziată stupoare! Cum trecuse pînza de inchiziție? Cum se sustrăsese
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
ultimele emisiuni FĂRĂ sonor; asta o să-ți dea în timp, un plus de naturalețe... batrn nu cred că te face să te simți. Doar nostalgic. Oare copii de acum care deja se joacă pe nu știu ce core doi/dualcore vor fi nostalgici după ele. parcă îmi amintesc cum stăteam să se încălzească ,,HC91” Bătrân cu adevarat vei fi atunci când te vom invita chiar pe tine să te arhivam la fond special Șoimii Patriei. Tot fără aluzii politice, o fi existând și MG2
Nostalgie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82676_a_84001]
-
strânse, generatoare de eschive, pudibonderii, ipocrizii. Pretind unii că trăim într-un "haos", într-un "mediu invadat de mediocritate și impostură"? Că "autoritatea critică" a dispărut după decembrie? Că, implicit, "era mai bine înainte"? Mircea A. Diaconu constată, pentru uzul nostalgicilor "poziția autoritară a câtorva critici (...) solicitată și acceptată, dorită și asumată, pentru că dădea un dezarmant sentiment de securitate și certitudine, al cărui corolar putea fi chiar anihilarea spiritului critic", poziție care, alcătuind un "jug de catifea", constituia un "centru de
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
ce a fost odată filozofia cu ceea ce este ea astăzi va fi încercat de senzația stînjenitoare că asistă la o înmormîntare. O stingere necurmată și implacabilă i-a fost destinul: prestigiul i s-a destrămat, patima teoretică i-a scăzut, nostalgicii s-au împuținat, iar problemele ce-i alcătuiau o dată tematica au intrat în conul de umbră al indiferenței generale. Nuanțele ei supraviețuiesc în aulele facultăților și în sălile de seminar, forme moderne de conservare muzeală a unor teme pe care
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
care Securitatea controla mediul cultural. Una peste alta, prin frânturi de existență din medii exponențiale, cartea realizează un excelent tablou al societății românești de până în 1989. Cu siguranță, generațiile mai mature vor recunoaște aerul irespirabil al unei epoci pe care nostalgicii încearcă să o idealizeze, iar cei foarte tineri vor descoperi o realitate absurdă, despre care se poate spune însă că, din păcate, nu a fost deloc una fictivă. Pe de altă parte, așa cum bine observa Stejărel Olaru în cuvântul introductiv
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
a romantismului, perioadă în care unitatea stilistică dominantă până la acea dată sub egida titulaturii de Romantism muzical european se divide în mai multe direcții: (1) continuatorii romantismului (încă romanticul Anton Bruckner, postromanticii Richard Strauss, Gustav Mahler, tănârul Arnold Schönberg), precum și nostalgici neoclasici (Johannes Brahms, Max Reger, César Franck, pe linia muzicii instrumentale), (2) contestatarii veriști (Ruggiero Leoncavallo, Pietro Mascagni, Umberto Giordano, Francesco Cilea și Giaccomo Puccini, pe linia muzicii de operă) și (3) contestarea romantismului pe linia ideologiei impresioniste (Claude Debussy
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Unterhaltung) [entertaining] and ‘E’ (Ernst) [serious] are not used for comic effect but seriously represent multi-faceted musical reality. That’s why I’ve decided to put together some fragments from my cartoon film music: a joyful children’s chorus, a nostalgic atonal serenade, a piece of hundred-percent-guaranteed Corelli (Made in the USSR), and finally, my grandmother’s favorite tango played by my great-grandmother on a harpsichord. I am sure all these themes go together very well, and I use them absolutely
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]