80 matches
-
-i pune țăranului bătrân peste față) (către țăranul bătrân) Acum poți să pompezi satul tău sănătos în orașul meu, dacă el nu vrea să împiedice asta... să vrea să împiedice să vreau. IDIOTUL (se ridică): Nostim, așa de deznostim, nostimadă, nostimadă, nostimadă... CÂNTĂREAȚA (foarte aproape de compozitor): Nu vrei... să împiedici bătuceala? Nu vrei să-l.. în pădurea mea adâncă? (Compozitorul se comportă scârbit, pianista râde răutăcios) Păi atunci... asta-i un nimic veritabil.. (se pune cu picioarele desfăcute în fața bătrânului țăran
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pune țăranului bătrân peste față) (către țăranul bătrân) Acum poți să pompezi satul tău sănătos în orașul meu, dacă el nu vrea să împiedice asta... să vrea să împiedice să vreau. IDIOTUL (se ridică): Nostim, așa de deznostim, nostimadă, nostimadă, nostimadă... CÂNTĂREAȚA (foarte aproape de compozitor): Nu vrei... să împiedici bătuceala? Nu vrei să-l.. în pădurea mea adâncă? (Compozitorul se comportă scârbit, pianista râde răutăcios) Păi atunci... asta-i un nimic veritabil.. (se pune cu picioarele desfăcute în fața bătrânului țăran) Hai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fel nu-i bine, tată... BĂTRÂNUL ȚĂRAN: Numai a nu lăsa să mă duc pe de-a-ntregul. A nu lăsa să ardă tot. (se așază pe cântăreață. Ea îl lasă smiorcâindu-se. Idiotul se târăște în patru labe, cu strigăte de nostimadă, spre pianistă și își ascunde capul între picioarele ei. Pianista râde tare.) COMPOZITORUL (către pianistă): Las-o naibii... e scârbos. PIANISTA: Ha, ha, și ce dacă, totul e indiferent, e egal (râde răutăcios) Și nici măcar nu o face rău. COMPOZITORUL
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pianistă): Las-o naibii... e scârbos. PIANISTA: Ha, ha, și ce dacă, totul e indiferent, e egal (râde răutăcios) Și nici măcar nu o face rău. COMPOZITORUL: Acum ajunge. (îl împinge pe idiot de lângă pianistă) IDIOTUL: Foarte și extra deznostim. Mare nostimada, nostimadă, nostimadă. (compozitorul îl sugrumă un pic pe idiot) MECENA: E oribil, o orbilitate minunată, o minunată flexibilitate... (o pipăie cu degetele pe pianistă și primește de la ea o palmă. Între timp țăranul bătrân s-a prăbușit de tot peste
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Las-o naibii... e scârbos. PIANISTA: Ha, ha, și ce dacă, totul e indiferent, e egal (râde răutăcios) Și nici măcar nu o face rău. COMPOZITORUL: Acum ajunge. (îl împinge pe idiot de lângă pianistă) IDIOTUL: Foarte și extra deznostim. Mare nostimada, nostimadă, nostimadă. (compozitorul îl sugrumă un pic pe idiot) MECENA: E oribil, o orbilitate minunată, o minunată flexibilitate... (o pipăie cu degetele pe pianistă și primește de la ea o palmă. Între timp țăranul bătrân s-a prăbușit de tot peste cântăreață
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
-o naibii... e scârbos. PIANISTA: Ha, ha, și ce dacă, totul e indiferent, e egal (râde răutăcios) Și nici măcar nu o face rău. COMPOZITORUL: Acum ajunge. (îl împinge pe idiot de lângă pianistă) IDIOTUL: Foarte și extra deznostim. Mare nostimada, nostimadă, nostimadă. (compozitorul îl sugrumă un pic pe idiot) MECENA: E oribil, o orbilitate minunată, o minunată flexibilitate... (o pipăie cu degetele pe pianistă și primește de la ea o palmă. Între timp țăranul bătrân s-a prăbușit de tot peste cântăreață și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de câte un licăr de amuzament (Horațiu Baltă, La conferință). Birocratismul abuziv, inept generează comicul absurd. În forme ilare, acest absurd poate avea un conținut tragic (O protestare postumă). În Intrarea câinilor în Anglia este strict oprită, schiță mereu antologată, nostimada este rezultanta disproporției dintre cauză și urmările ei. Un efect al gândirii aberante îl înfățișează și episodul insolit din Fără permis de export. În câteva narațiuni, B. atinge, asemenea lui I. Al. Brătescu-Voinești, o clapă a înduioșării (Șoimul, Singură). Lirismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
anecdote, în special din viața „oamenilor mari” și, scontând un efect de ilaritate, le plasează cu un surâs în colțul gurii, prin jurnalele unde activează, selectându-le apoi în broșuri. Dincolo de vorbe de duh, anecdote, istorioare hazlii, picanterii și alte nostimade răsar și informații ce pot interesa istoria literară. Printre scenele amuzante și rostirile cu șart, la care condeierul face urechea pâlnie, se deslușesc fizionomii, siluete care, preț de o clipă, capătă viață. Cele mai multe se regăsesc în „mediul înălțător și impunător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
talent, interpret de roluri în comedii și vodeviluri, se săvârșește din viață aproape uitat. C., acest histrion prin vocație, nu a fost decât un dramaturg improvizat. „Canțonetele” sale, scrise în maniera celor ale lui V. Alecsandri, sunt rareori înviorate de nostimada unor situații de un comic autentic, precum și de un pitoresc mai ales verbal. Dacă imaginația e săracă, iar limba incoloră și fără miez, spiritul critic nu-i lipsește. El e oricând gata să ia poziție, fie satirizând cu îndrăzneală, fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286091_a_287420]
-
gurii atîrnă, am uitat că trag din ea, s-o fi stins, de-ajuns că sînt asortat pe verde, botul cizmelor din apă, pălăria prăzulie, spiritul iritat, am scăzut din răutatea lui în neprevăzuta idealitate, turlele sferice scoase țuguie la nostimada bisericii, carosabilul beton de ping-pong din programul PHARE pe comunal, paralel cu granița, pînă aici au tăiat rușii, coama de nord a depresiunii adîncită cu genunea, pe sud pantă montană în brazi, Vicovu de Sus prospețime, "Casa-muzeu Ion Nistor Vicovu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
trebuie să fie nebun de legat, bolnav clinic... — Nu-i nebun. — Asta-i întocmai procedeul nebunilor, văd în orice lucru o dovadă în sprijinul a ceea ce vor ei să creadă. — Spune că Titus îți seamănă... — Ei, asta-i bună...! — Și nostimada este că, într-adevăr, seamănă puțin cu tine. — Seamănă cu tine, pentru că tu l-ai crescut, iar tu semeni cu mine, pentru că ani la rând ne-am tot privit unul pe celălalt. Se spune că cei care se iubesc ajung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să întrezăresc nici un licăr al emoțiilor care, fără îndoială, se ascundeau îndărătul acestei măști. Pretindea că privește totul ca pe o glumă, un joc, în orice caz ca pe ceva ce acceptase doar pentru a mă îndatora pe mine, pentru nostimada lucrului respectiv, pentru „a vedea ce-o să se întâmple“. Consimțise să rămână la mine „din moment ce n-avea ceva mai bun de făcut“ și „să-i spună bună ziua“ mamei sale. Cu toate că, adăugase el, pe un ton mai sumbru, era absolut convins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o căutătură ageră și mai degrabă indulgentă, A. își scrutează epoca, atât de plină de contraste, cu amuzament, dar și cu luare-aminte. Se desfășoară, în comediile lui, o panoramă diversă, moravuri și năravuri fel de fel, cu apariții de toată nostimada. Apar, astfel, ișlicari ruginiți și filfizoni nu tocmai copți la minte, cu ambetări cosmopolite (Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului), ciocoi (Lipicescu, din Boieri și ciocoi), tombatere ostile oricăror înnoiri (Bârzoi, din Chirița în provincie), latiniști pedanți (Galuscus, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
mir. Ataraxie! îmi dorești. Într-un text pe care Gabriela Negreanu l-a lăsat deoparte, ziceam: "ataraxia nu este o boală a bărbaților blonzi". Poate că numai la bătrînețe se poate ajunge la această... sublimare. Nepotu' trăncănește pe afară continuîndu-și nostimadele. E un personaj și el, pe zi ce trece. Am citit multe în ultima vreme, dar voi vorbi cu Luca (Pițu n. red.) să-mi facă o listă cu ceea ce ar trebui să caut și să citesc neapărat prin orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
coroană prea mare pentru un cap atât de mic", spune și o cântărește în mâini. Ce de-a săbii aș prețălui cu aurul ista... Pune coroana pe treapta de jos; rămâne cu capul gol, cu pletele blonde pe spate. Aferim nostimadă când o afla Mohamed-sultan, de așa trântaie ce-o mâncat strălucita armie a Împărăției, rușinată în mlaștina ce-i zice "La Podul Înalt", hohotește vornicul Bodea, un roșcovan cu ochi de viezure, musteți pe oală și o gură hlizită. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu te uiți la un câne! Notar e un băiat tânăr, eșit tot din sat, care se simte că va evolua spre starea de suflet a lui Irimescu. Vameș e Niculescu, un om molâu, care are o cucoană de toată nostimada. Vameșița de la Cornul Luncii. Vameșița are o soră. O dragoste între această soră și locotenentul de grăniceri sau altcineva. Gelozia vameșiții. Teoria ei că dragostea unei fete mari e un fleac. Chinurile pe care le îndură fata, așa de mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Stăpânul după slugă După voce cântărețul După pinteni călărețul, După mână tăbăcarul, După urechi măgarul. Vremea după vânt, Omul după cuvânt. Moș Tonea, care are ca studii o clasă și jumătate de gimnaziu, povestește cu multe amănunte, ce năcazuri și nostimade i s-au petrecut când a dat bacaloriatul. O ghitară care se găsește prin casă, pe care toți ai lui o știu cumpărată de la un țigan, e o veche chitară a familiei, cu care "mama" cânta, întovărășindu-se cu vocea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mircea Mihăieș Îmi asum răspunderea!" Atât a apucat să spună Ion Iliescu referitor la porcăria monumentală a grațierii lui Cozma și a onorabilei echipe de violatori, escroci și asasini. Nostimada naibii e că pe lista lui Iliescu se afla și milițianul Corpodean, cel care a transportat în decembrie 1989 cadavrele timișorenilor uciși la crematoriul din București. Or, respectivul cetățean era liber cam de trei luni, din septembrie 2004, când ieșise
Ciorba de chimicale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12148_a_13473]
-
din avion sărmane șubrede căsuțe. Se cuvenea să se mărginească la procedeele tradiționalei literaturi spirituale ori să aibă curajul abordării fățișe a unor subiecte nespus mai grave și mai virulente. Schițele alcătuitoare ale volumului său nu duc deloc lipsă de nostimadă și putere atractivă - în sine. Înveșmîntate, totuși, în faldurile (mai exact ar fi: în spasmele) unei metodologii caustice la extrem și în impetuozitățile unor instantanee expresionist-cinetice, ele derutează". Sau, la Nicolae Breban, "neplăcute barbarisme (afrontez, se mariză, habituați, a reculat
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
situa pe o poziție centrista în cadrul mișcării prin conlucrarea dintre centriști și unele elemente ponderate din extremă stînga. Gherea se delimită de oportunismul dreptei și dezavua factorul violență în revoluție. Aserțiunile gheriste sînt denunțate de Aderca, ironizate șfichiuitor (socotite glume, nostimade, poante). Construcția doctrinarului îi pare lui Aderca șubredă, deci ușor de dărîmat (ăCocostîrcul cu baze obiective și afluențe socialiste nu înaintează pentru că stă într-un singur picioră). O socotea, în parte cu îndreptățire, minata de iluzii. Tînărul insurgent, simpatizant al
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
Michael Ignatieff (biografii lui Dostoievski și respectiv Isaiah Berlin), pe James Wood (pe care Tismăneanu îl consideră cel mai mare critic literar din lume în acest moment), pe Rob Riemen, olandezul nezburător care organizează seminariile de la Tilburg, și pe alții. Nostimada prezentărilor îi pune de exemplu față în față pe Mihăieș și pe Llosa. "Sînt Mircea Mihăieș", spune primul. Adăugînd repede, din modestie: "Din România". La care Llosa răspunde rîzînd: "Sînt Mario Vargas Llosa și sînt din Peru". "Cu o voce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14963_a_16288]
-
-n mâinile Securității. S-a dat dispoziție să fiu exmatriculat din facultate, eram în anul al doilea, să fiu scos din monahism și a urmat condamnarea: șapte ani. - Cu știuta acuzare: "uneltire împotriva ordinei statului". - Desigur. Să vă spun o nostimadă, chiar dacă a avut loc în plin proces al "dușmanilor poporului", între care mă aflam. Mi s-a dat și mie cuvântul, așa, formal, cum era în justiția comunistă. Am pornit de la fapte istorice, scrise în Biblie, și am spus că
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
Primul Război Mondial. Balzac, burghez, vede în secolul XIX unul mare. Doamna Hanska, aristocrată, îl vede, ca și artiștii rafinați, stupid. Muncitorii, dacă ar fi avut glas, i-ar fi zis apăsător. Balzac ducea dorul unui dictator capabil să măture „nostimada asta care se numește regim constituțional”. Nostim în criza financiară actuală este că, dacă vrei să supraviețuiești, trebuie să-l salvezi pe asasin. Nietzsche scria despre „orăcăitul virtuos al unor broaște puse la respect, care ajunseseră la disperare în mlaștina
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4473_a_5798]
-
o aventură cu Fifi. Care află că Ionel, după ce i se întâmplă ce i se întâmplă - începe să sughită. Îl apucă, domnule, sughițul! Fifi face caz de întâmplare și, venind în contact cu Mitică, îi povestește totul ca pe o nostimadă... Ionel se cunoaște bine cu Mitică. Luăm situațiunea caragialiană cunoscută, - amici de birou... Până când, într-o zi, la o bere, venind vorba de amor, - cine cu cine - pe Mitică îl umflă râsul. Râde așa, de unul singur. Ionel așteaptă cât
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
de virginitatea trupului și sufletului lor etern, întemeietori de interminabile și mlădioase parade ale modelor... ale modelelor de moralitate... ăștia aveau "har"... eu lichidam una-două! Ei erau... eu se pare că abia începusem să fiu, ba nu... deja fusesem... ce nostimadă! Mi-am zis: aripa dreaptă e mai lungă decît cea stîngă. S-o scurtăm nițel, s-o aranjăm din foarfece... Privindu-mă atent în oglindă, mi-am dat seama că acum aripa stîngă e mai lungă decît aripa cea dreaptă
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]