57 matches
-
și creștere. Nucleația eterogenă, nucleația cu nucleul la o suprafață, este mult mai frecventă decât nucleația omogenă. Nucleația eterogenă este de obicei considerată a fi mult mai rapidă decât nucleația omogenă folosind teoria clasică a nucleației. Aceasta face predicția că nucleația incetinește exponențial cu înălțimea unei bariere de energie liberă ΔG*. Această barieră vine din sancționarea formării suprafeței nucleului în creștere de către energia liberă. La nucleația omogenă, nucleul este aproximat printr-o sferă, dar după cum putem vedea în schema cu picături
Nucleația () [Corola-website/Science/337374_a_338703]
-
mult mai rapidă decât nucleația omogenă folosind teoria clasică a nucleației. Aceasta face predicția că nucleația incetinește exponențial cu înălțimea unei bariere de energie liberă ΔG*. Această barieră vine din sancționarea formării suprafeței nucleului în creștere de către energia liberă. La nucleația omogenă, nucleul este aproximat printr-o sferă, dar după cum putem vedea în schema cu picături macroscopice la dreapta, picăturile de pe suprafețe nu sunt complete sferice și deci zona de interfață între picătură și fluidul înconjurător este mai mică decât este
Nucleația () [Corola-website/Science/337374_a_338703]
-
în schema cu picături macroscopice la dreapta, picăturile de pe suprafețe nu sunt complete sferice și deci zona de interfață între picătură și fluidul înconjurător este mai mică decât este <math/>. Această reducere în suprafață a nucleului reduce înălțimea barierei de nucleație și deci mărește exponențial viteza de nucleație Nucleația poate începe, de asemenea, la suprafața unui lichid. De exemplu, simulări pe calculator ale nanoparticulelor de aur arată că faza de cristal nuclează la suprafața aurului lichid. Teoria clasică a nucleației face
Nucleația () [Corola-website/Science/337374_a_338703]
-
picăturile de pe suprafețe nu sunt complete sferice și deci zona de interfață între picătură și fluidul înconjurător este mai mică decât este <math/>. Această reducere în suprafață a nucleului reduce înălțimea barierei de nucleație și deci mărește exponențial viteza de nucleație Nucleația poate începe, de asemenea, la suprafața unui lichid. De exemplu, simulări pe calculator ale nanoparticulelor de aur arată că faza de cristal nuclează la suprafața aurului lichid. Teoria clasică a nucleației face o serie de ipoteze; de exemplu, se
Nucleația () [Corola-website/Science/337374_a_338703]
-
de pe suprafețe nu sunt complete sferice și deci zona de interfață între picătură și fluidul înconjurător este mai mică decât este <math/>. Această reducere în suprafață a nucleului reduce înălțimea barierei de nucleație și deci mărește exponențial viteza de nucleație Nucleația poate începe, de asemenea, la suprafața unui lichid. De exemplu, simulări pe calculator ale nanoparticulelor de aur arată că faza de cristal nuclează la suprafața aurului lichid. Teoria clasică a nucleației face o serie de ipoteze; de exemplu, se tratează
Nucleația () [Corola-website/Science/337374_a_338703]
-
de nucleație și deci mărește exponențial viteza de nucleație Nucleația poate începe, de asemenea, la suprafața unui lichid. De exemplu, simulări pe calculator ale nanoparticulelor de aur arată că faza de cristal nuclează la suprafața aurului lichid. Teoria clasică a nucleației face o serie de ipoteze; de exemplu, se tratează un nucleu microscopic ca și cum ar fi o picătură macroscopică cu o suprafață bine definită a cărei energie liberă este estimată cu ajutorul unei proprietăți de echilibru: "tensiunea interfacială σ". Pentru un nucleu
Nucleația () [Corola-website/Science/337374_a_338703]
-
de echilibru: "tensiunea interfacială σ". Pentru un nucleu care poate fi nu mai mare decât zece molecule la un loc, nu este întotdeauna clar că putem trata ceva atât de mic ca pe un volum plus o suprafață. De asemenea, nucleația este în mod inerent un fenomen în afara echilibrului termodinamic, astfel încât nu este întotdeauna evident că rata ei poate fi estimată folosind proprietatea echilibrului. Cu toate acestea, calculatoarele moderne sunt suficient de puternice pentru a calcula, în esență, exact, rata nucleației
Nucleația () [Corola-website/Science/337374_a_338703]
-
nucleația este în mod inerent un fenomen în afara echilibrului termodinamic, astfel încât nu este întotdeauna evident că rata ei poate fi estimată folosind proprietatea echilibrului. Cu toate acestea, calculatoarele moderne sunt suficient de puternice pentru a calcula, în esență, exact, rata nucleației pentru modele simple. Acestea au fost comparate cu teoria clasică, de exemplu, pentru cazul nucleației fazei cristal în cazul modelului sferelor grele. Acesta este un model de sfere perfect grele în mișcare termică, și este un model simplu a unor
Nucleația () [Corola-website/Science/337374_a_338703]
-
că rata ei poate fi estimată folosind proprietatea echilibrului. Cu toate acestea, calculatoarele moderne sunt suficient de puternice pentru a calcula, în esență, exact, rata nucleației pentru modele simple. Acestea au fost comparate cu teoria clasică, de exemplu, pentru cazul nucleației fazei cristal în cazul modelului sferelor grele. Acesta este un model de sfere perfect grele în mișcare termică, și este un model simplu a unor coloizi. Pentru cristalizarea sferelor grele teoria clasică este o teorie foarte rezonabil aproximată. Deci, pentru
Nucleația () [Corola-website/Science/337374_a_338703]
-
grele. Acesta este un model de sfere perfect grele în mișcare termică, și este un model simplu a unor coloizi. Pentru cristalizarea sferelor grele teoria clasică este o teorie foarte rezonabil aproximată. Deci, pentru studiul modelelor simple teoria clasică a nucleației funcționează destul de bine, dar nu știm dacă funcționează la fel de bine când e vorba de cristalizarea moleculelor complexe. Procesele de tranziție de fază pot fi, de asemenea, explicate în termeni de descompunere spinodală, în care separarea fazelor este întârziată până când sistemul
Nucleația () [Corola-website/Science/337374_a_338703]
-
perturbațiilor. Această regiune a diagramei de fază este cunoscută ca "regiunea spinodală" și procesul de separare a fazelor este cunoscut sub numele de "descompunerea spinodală" și pot fi determinate de ecuația Cahn-Hilliard. De obicei este dificil de a studiat experimental nucleația. Nucleul este microscopic și, astfel, prea mic pentru a fi observat direct. În volume mari de lichide se petrec, de obicei, multiple nucleații și este dificil de diferențiat efectele de nucleație de cele de creștere a fazei nucleate. Aceste probleme
Nucleația () [Corola-website/Science/337374_a_338703]
-
descompunerea spinodală" și pot fi determinate de ecuația Cahn-Hilliard. De obicei este dificil de a studiat experimental nucleația. Nucleul este microscopic și, astfel, prea mic pentru a fi observat direct. În volume mari de lichide se petrec, de obicei, multiple nucleații și este dificil de diferențiat efectele de nucleație de cele de creștere a fazei nucleate. Aceste probleme pot fi depășite dacă se lucrează cu picături mici. Cum nucleația este stochastică, sunt necesare multe picături, astfel încât pot fi obținute statistici ale
Nucleația () [Corola-website/Science/337374_a_338703]
-
Cahn-Hilliard. De obicei este dificil de a studiat experimental nucleația. Nucleul este microscopic și, astfel, prea mic pentru a fi observat direct. În volume mari de lichide se petrec, de obicei, multiple nucleații și este dificil de diferențiat efectele de nucleație de cele de creștere a fazei nucleate. Aceste probleme pot fi depășite dacă se lucrează cu picături mici. Cum nucleația este stochastică, sunt necesare multe picături, astfel încât pot fi obținute statistici ale nucleațiilor. La dreapta este prezentat un exemplu de
Nucleația () [Corola-website/Science/337374_a_338703]
-
observat direct. În volume mari de lichide se petrec, de obicei, multiple nucleații și este dificil de diferențiat efectele de nucleație de cele de creștere a fazei nucleate. Aceste probleme pot fi depășite dacă se lucrează cu picături mici. Cum nucleația este stochastică, sunt necesare multe picături, astfel încât pot fi obținute statistici ale nucleațiilor. La dreapta este prezentat un exemplu de set de date de nucleație. Este pentru nucleația la temperatură constantă și, prin urmare, suprasaturarea fazei cristal a unor picături
Nucleația () [Corola-website/Science/337374_a_338703]
-
și este dificil de diferențiat efectele de nucleație de cele de creștere a fazei nucleate. Aceste probleme pot fi depășite dacă se lucrează cu picături mici. Cum nucleația este stochastică, sunt necesare multe picături, astfel încât pot fi obținute statistici ale nucleațiilor. La dreapta este prezentat un exemplu de set de date de nucleație. Este pentru nucleația la temperatură constantă și, prin urmare, suprasaturarea fazei cristal a unor picături fine de staniu lichid suprarăcit; aceasta este lucrarea lui Pound și La Mer
Nucleația () [Corola-website/Science/337374_a_338703]
-
a fazei nucleate. Aceste probleme pot fi depășite dacă se lucrează cu picături mici. Cum nucleația este stochastică, sunt necesare multe picături, astfel încât pot fi obținute statistici ale nucleațiilor. La dreapta este prezentat un exemplu de set de date de nucleație. Este pentru nucleația la temperatură constantă și, prin urmare, suprasaturarea fazei cristal a unor picături fine de staniu lichid suprarăcit; aceasta este lucrarea lui Pound și La Mer.
Nucleația () [Corola-website/Science/337374_a_338703]
-
Aceste probleme pot fi depășite dacă se lucrează cu picături mici. Cum nucleația este stochastică, sunt necesare multe picături, astfel încât pot fi obținute statistici ale nucleațiilor. La dreapta este prezentat un exemplu de set de date de nucleație. Este pentru nucleația la temperatură constantă și, prin urmare, suprasaturarea fazei cristal a unor picături fine de staniu lichid suprarăcit; aceasta este lucrarea lui Pound și La Mer.
Nucleația () [Corola-website/Science/337374_a_338703]
-
concentrația de echilibru a vaporilor săi în mediu este mai mare. Aceasta se întâmplă fiindcă presiunea din interiorul picăturii este mai mare decât cea din afara ei. formula 97 este raza Kelvin, raza picăturilor. Efectul explică suprasaturația vaporilor. În absența punctelor de nucleație, trebuie să se formeze mici picături înainte ca ele să evolueze în picături mai mari. Aceasta necesită o presiune a vaporilor de multe ori mai mare decât presiunea vaporilor în punctul tranziției de fază. Această ecuație este folosită și în
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
mai târziu - un calcul de acid uric [49]; d) Calculii micști. Cotet citat de Guland [50], precizează existența următorilor calculi micști: oxalo-urici, oxalo-fosfatici și urico-fosfatici. Condiția obligatorie este ca acești constituenți micști să fie majoritari și situați în zona de nucleație, iar constituenții minoritari să poată fi asimilați unor urme neglijabile [105], adică să fie situați în afara zonei de nucleție și să fie formați dintr-un constituent abundent în urină. În practică se pot deci neglija urmele de apatită (fosfat tricalcic
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
sanguine, dintre care sulfatul de heparină și sulfatul de condroitină, există în urina adultului normal în cantitate notabilă. Posibila lor putere de inhibiție a cristalizării a fost studiată din anii ’60. S-a afirmat că ele sunt puternice inhibitoare ale nucleației, creșterii și agregării oxalatului de calciu ; mucoproteinele, în special, ar menține acidul uric în soluție (King J. S., J. of Urol., 1967, 97, 583-591). Ele se găsesc în urina subiecților normali; mucoproteinele litiazicilor care constituie o mare parte a matricei
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
majoritar reprezintă cel puțin 95% din greutatea calculului, sub rezerva de a putea fi asimilați unor forme neglijabile constituentul sau constituenții minoritari. Pentru a se putea considera constituenții minoritari ca urme neglijabile, trebuie să nu fie găsiți în zona de nucleație și să fie formați dintr-un constituent care există normal în urină (fosfat de Ca, acid uric, urat de amoniu). Urmele de oxalat de calciu nu sunt neglijabile pentru că el se găsește în mod normal în concentrație foarte mică în
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
ele sunt concentrate în nucleu sau dacă au o natură particulară, ca de exemplu cistina sau struvita. Uratul de sodiu concentrat la nivelul nucleului unui calcul constituit în rest de oxalat de calciu monohidrat sugerează o hiperuricemie cu hipernatriureză și nucleație heterogenă a oxalatului pe urat. În acest din urmă caz, prevenția trebuie să urmărească normalizarea acidului uric și reducerea aporturilor de sodiu [162]. Pentru că metodele chimice de analiză a calculilor s-au dovedit necorespunzătoare realității în 35% din cazuri [179
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
dimineață, după evacuarea urinei de noapte. INHIBITORI AI CRISTALIZĂRII Dintre inhibitorii cristalizării oxalatului și fosfatului cităm: pirofosfatul, acidul ribonucleic, magneziul, unii acizi organici (citratul, acidul glicoronic), difosfonații. Hipocitraturia a fost constatată la numeroși litiazici ; citratul crește solubilitatea calciului și întârzie nucleația și creșterea cristalelor calcice. Aceeași autori menționează următoarele cauze de hipocitraturie: acidoza tubulară renală; acidoza metabolică prin diaree cronică sau prin infecții prelungite și repetate ale aparatului urinar înalt; hipokaliemia prin tratament tiazidic, la acestea adăugându se hipercitraturiile idiopatice. În
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
X. Examinarea calculilor cu aceste tehnici a mai condus și la concluzia că aproximativ 75% din totalul calculilor sunt micști 12, 13 și că deci este important a se cunoaște și ceilalți constituenți existenți alături de constituentul principal (din zona de nucleație) sau majoritar. În cazul calculilor medicamentoși, stratul sau straturile lor sunt extrase de către solvenți organici corespunzători și sunt studiate prin cromatografie pe strat subțire, eventual completată cu o spectrometrie de masă. Chiar și în aceste condiții, unii calculi pot rămâne
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
sunt studiate prin cromatografie pe strat subțire, eventual completată cu o spectrometrie de masă. Chiar și în aceste condiții, unii calculi pot rămâne incomplet identificați . Responsabilitatea unui medicament este sigură fie când calculul este pur, fie când zona sa de nucleație este constituită din produsul respectiv pur, sau din metaboliții săi. Calculii medicamentoși se pot forma atât la litiazici, cât și la nelitiazici. Administrarea prelungită a unor medicamente larg utilizate, între care analgezice, antiacide, diuretice, hipouricemiante, antimicrobiene, care sunt eliminate și
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]