101 matches
-
s-a ajuns la începutul secolului al XX-lea la o imagine a atomilor cu un nucleu dens, punctiform și masiv în jurul căruia „oscilează” electronii. Nucleul atomic însă s-a dovedit mai apoi a fi și el divizibil și conținînd nucleoni (protoni și neutroni). La începutul anilor 1970 s-a demonstrat însă experimental că și nucleonii sunt de fapt compuși, iar componenții lor, botezați „quarcuri” (en: Quark s) de către fizicianul teoretician Murray Gell-Mann, sunt considerați a fi indivizibili, adică particule elementare
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
un nucleu dens, punctiform și masiv în jurul căruia „oscilează” electronii. Nucleul atomic însă s-a dovedit mai apoi a fi și el divizibil și conținînd nucleoni (protoni și neutroni). La începutul anilor 1970 s-a demonstrat însă experimental că și nucleonii sunt de fapt compuși, iar componenții lor, botezați „quarcuri” (en: Quark s) de către fizicianul teoretician Murray Gell-Mann, sunt considerați a fi indivizibili, adică particule elementare ca și electronii. urile sunt particule de spin 1/2, din familia de fermioni (un
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
împreună în nucleele atomice cu neutroni cu sarcina zero, nu se știa mecanismul acestor legături. Mult mai tarziu s-a descoperit că protonii și neutronii nu erau particule fundamentale, ci erau constituite din alte particule, denumite quarcuri. Atracția puternică între nucleoni erau efectul secundar al unei forțe care țineau împreună quarcurile din protoni și neutroni. Teoria cuantică a cromodinamicii explică cum cuarcii poartă o caracteristică numită culoare, deși nu are nici o legătură cu spectrul vizibil... În teoria cromodinamicii cuantice, interacțiunea puternică
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
nucleul atomic, alcătuit din protoni încarcați cu o sarcină pozitivă și neutronii neutri din punct de vedere electric, este destul de stabil. Spre deosebire de forță tare, forța nucleară descrește odată cu mărirea distanței dintre particule. În cadrul nucleului, forța nucleară are un caracter rezidual. Nucleonii au mereu sarcina de culoare egală cu zero. Cu toate acestea, există o interacțiune reziduala între aceștia (însă aceasta este departe de a fi comparabilă cu forțele van der Waals, care pot fi considerate că interacțiuni electromagnetice între atomii neutri
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
electronilor este foarte mică în comparație cu masa nucleului, atâta timp cât protonul și neutronul sunt, fiecare în parte, de aproximativ 2.000 de ori mai masivi decât electronul. Un nucleu atomic este cu atât mai stabil cu cât energia medie de legătură dintre nucleoni este mai mare, situație ce se întâlnește cu precădere la nucleele conținând: 2, 8, 20, 28, 50, 82, 126... ("numere magice") protoni sau neutroni. Izotopul Pb-208, de exemplu, are 82 protoni și 126 neutroni. Dacă un nucleu are prea puțini
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
se schimbă deoarece inițial a avut șapte protoni (fapt pentru care era „azot”), iar acum are opt protoni (fapt pentru care este „oxigen”). Multe elemente au izotopi care rămân stabili timp de săptămâni, ani sau miliarde de ani. Raza unui nucleon (neutron sau proton) este de ordinul 1 fm = 10 m. Raza nucleară poate fi aproximată prin: "R" = "R""A" unde " A" este numărul de masă și "R" = 1,2 fm. Raza nucleului reprezintă 0,01% (1/10000) din raza atomului
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
continuat să lucreze la teoria sa și în 1934 a publicat o lucrare care plasa neutrino pe solide fundamente teoretice. În același an Hideki Yukawa a propus prima teorie semnificativă a forțelor nucleare tari pentru a explica menținerea împreună a nucleonilor. Cu lucrările lui Fermi și Yukawa s-a completat modelul modern al atomului. Centrul atomului constă dintr-o bilă compactă de neutroni și protoni care sunt menținuți împreună de către forțele nucleare tari. Nucleele instabile pot suferi dezintegrări alfa, în care
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
reușit separarea potasiului dintr-un amestec de hidroxid de potasiu și fier încălzit la temperaturi înalte. Metoda aceasta a fost ulterior utilizată de către Davy pentru obținerea unei cantități mai mari de metal. Structură atomică a potasiului este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, K, potasiul are 19 protoni și 20 de neutroni. Raza atomică medie este de 2,77Å, iar volumul molar al acestuia este de 45,46 cm³/mol. Raza covalentă este de
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
detaliat modul de utilizare al mercurului și a analizat efectele inhălarii vaporilor acestuia asupra sănătății umane. Datorită scrierilor lui Paracelsus, mercurul devenise, alături de antimoniu, un element utilizat în tratamentele pentru boli venerice. Structura atomului de mercur este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic; mercurul prezintă 80 de protoni și 121 de neutroni. Raza atomică medie este de 0,155 nm, raza ionică este de 0,112 nm, iar raza covalentă este de 0,149 nm. Structura cristalină a mercurului este
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
atomice. Fiecare pas adițional produce nuclee din ce în ce mai grele, care eliberează din ce în ce mai puțină energie prin procesul de fuziune. Aceasta continuă până când se produce nichel-56 (care se dezintegrează formând fier-56). Întrucât fierul și nichelul au cea mai mare energie de legătură per nucleon din toate elementele, nu se mai poate produce energie în miez prin fuziune, și miezul din nichel-fier crește. Acest miez suferă o presiune gravitațională uriașă. Întrucât nu există niciun proces de fuziune care să crească și mai mult temperatura stelei
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
au valență energetică, valență nulă și sunt compuși dintr-un up quark și două down quarkuri. Numărul de neutroni, determină izotopul elementului chimic. Masa neutronului este de 940 MeV. În interiorul atomului există un câmp electric în jurul nucleului. Protonii și neutronii (nucleoni) se află în interioriul nucleului. În câmpul electromagnetic se gaseste un număr Z de electroni pentru a se asigura neutralitatea electrică a nucleului. Dacă numărul electronilor nu este egal cu cel al protonilor, atunci este un ion, pozitiv sau negativ
Fizică nucleară () [Corola-website/Science/308913_a_310242]
-
pentru burse de studiu în Italia și în străinătate. Finanțându-se din bursă, Pontecorvo a lucrat, începând din 1936, la Paris, în laboratorul lui Frédéric Joliot-Curie. Studiile sale asupra izomerilor nucleari (stări metastabile ale nucleelor atomice, cauzate de excitarea unor nucleoni) i-au adus un premiu Curie-Carnegie, care i-a permis să își continue cercetările. S-a căsătorit cu Marianne Nordblom, suedeză care studia literatură franceză. În 1939 a reușit să producă izomeri β stabili, fenomen pe care Joliot-Curie l-a
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
său. Metalul a fost izolat în 1828 de către Friedrich Woller la Berlin, Germania și independent de Antoine-Alexandere-Brutus Bussy la Paris, Franța, ambii realizând extracția din clorură de beriliu în reacție cu potasiul. Structura atomului de beriliu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Be, beriliul are 4 protoni și 5 neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 112 pm, raza ionică e de 0.31 Å , iar raza covalentă
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
ori mai mari decât ale celorlalte elemente mai grele că heliul combinate. Abundență heliului este, de asemenea, similară cu cea de pe Soare și Jupiter. Această mare abundență se datoreaza foarte înaltei energii de legătură pe care o are heliul-4 (per nucleon) în comparație cu cele trei elemente ce urmeaza heliului (litiu, beriliu și bor). Această energie de legătură explică frecvență existenței sale ca produs atât în fuziunea nucleară, cât și în dezintegrarea radioactivă. Heliul în univers este în majoritate heliu-4 și s-a
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
nu era disponibilă, cănd heliul s-a format, a format și elementele 3, 4 și 5. Acest lucru a fost favorabil din punct de vedere energetic pentru heliu pentru a fuziona cu elementul următor, cu o energie mai mică pe nucleon, cu carbonul. Cu toate acestea, din cauza lipsei de elemente intermediară, acest proces ar lua trei nuclee de heliu lovindu-se reciproc aproape simultan (a se vedea "procesul alfa triplu"). Nu a fost, astfel, nici un moment pentru carbonul semnificativ să fie
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
proceselor de formare diferite. Izotopul cel mai frecvent, heliu-4, este produs pe Pamant de către dezintegrare alfa de elemente radioactive mai grele; particulele alfa care apar sunt complet ionizate de nucleele heliu-4. Heliu-4 este un nucleu stabil mai neobișnuit, deoarece ei nucleonii sunt aranjați în modelul nucleal complet. Acesta a fost format, de asemenea, format în cantități enorme în timpul nucleosintezei Big Bang Heliul-3 este prezent pe Pamant doar în cantități foarte mici, cea mai mare parte de la formarea Pământului, deși unele cade
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
dacă aceste elemente ușoare ar suferi o reacție de fuziune (opusă fisiunii), procesul ar fi de asemenea exotermic, cu eliberare de energie. Variația energiei specifice de legătură cu numărul atomic este datorată interacțiunii a două forțe fundamentale ce acționează asupra nucleonilor ce formează nucleul: protoni și neutroni. Nucleonii sunt legați printr-o forță nucleară tare, atractivă, care contrabalansează repulsia electrostatică dintre protoni. Totuși forța nucleară tare acționează numai pe distanțe extrem de scurte, întrucât se supun potențialului Yukawa. Din această cauză nucleele
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
reacție de fuziune (opusă fisiunii), procesul ar fi de asemenea exotermic, cu eliberare de energie. Variația energiei specifice de legătură cu numărul atomic este datorată interacțiunii a două forțe fundamentale ce acționează asupra nucleonilor ce formează nucleul: protoni și neutroni. Nucleonii sunt legați printr-o forță nucleară tare, atractivă, care contrabalansează repulsia electrostatică dintre protoni. Totuși forța nucleară tare acționează numai pe distanțe extrem de scurte, întrucât se supun potențialului Yukawa. Din această cauză nucleele mari sunt mai slab legate per unitatea
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
află "linia în zig-zag" a metalelor, ce delimitează metalele de nemetale. Astfel, seleniul și telurul sunt "semimetale", și se află lângă brom (seleniul este chiar lângă brom, iar telurul se sub seleniu). Structura atomului de brom este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că izotopul său natural, formula 3, are 35 de protoni și 44 de neutroni. Repartiția electronilor pe starturile electronice este dată în tabelul din stânga. Pe baza așezării sale în sistemul periodic, despre brom se pot trage concluziile
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
Motivele dispariției și procesele prin care litiul este produs continuă să fie unul dintre studiile importante din astronomie. Nucleii de litiu sunt instabili, din moment ce 2 izotopi stabili de litiu întâlniți în natură au energiile de fuzionare cele mai joase per nucleon dintre toți nuclizii stabili. Datorită acesteia, litiul este elementul cel mai puțin întâlnit în Sistemul solar decât 25 din cele 32 de elemente chimice, cu toate ca nucleii săi sunt foarte ușori că și masa atomică. Din motive asemănătoare, litiul este un
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
a condus la producția litiului în scop comercial, incepand cu anul 1923, de către compania germană Metallgesellschaft AG, care au realizat electroliza unui amestec lichid de clorura de litiu și clorura de potasiu. Structura atomului de litiu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Li, litiul are 3 protoni și 7 neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Rază atomică medie este de 152 pm, rază ionică e de 76 pm, iar rază covalenta este
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
Chiar și așa, Gay-Lussac a fost primul care avea să afirme că iodul este un element chimic nou, fiind cel care i-a dat numele actual, de la grecescul "iodes", ce înseamnă „violaceu”. Structura atomului de iod este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, I, iodul are 53 de protoni și 74 de neutroni. Numărul neutronilor poate varia de la 55 până la 91, în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 140Å, iar volumul molar al iodului
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
adică în interacțiunile țări). Totuși, aceștia participa în interacțiunile țări. În cazuri rare, Λ se poate de asemenea dezintegră prin intermediul următoarelor procese: Particulele xi sunt de asemenea cunoscute că hiperoni „cascadă”, deoarece parcurg o dezintegrare în doi pasi, devenind un nucleon după ce se dezintegrează mai întâi într-un Λ și emițând un π. Particulele omega minus au un numar barionic de +1 și o hipersarcină de −2, dându-i o stranietate de −3. Sunt necesare multiple dezintegrări slabe schimbătoare de aroma
Hiperon () [Corola-website/Science/328887_a_330216]
-
Radioactivitatea cluster (numită și emisie spontană de ioni grei sau dezintegrare exotică) este un tip de dezintegrare nucleară în care un nucleu părinte cu număr de masă A, având A nucleoni dintre care Z sunt protoni, emite un nucleu (cluster) cu N neutroni și Z protoni, mai greu decât o particulă alfa dar mai ușor decât un fragment de fisiune nucleară. În urma dezintegrării rezultă un nucleu emis (cluster) și un alt
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
pentru a descoperi structura fină (tranziții către stări excitate ale nucleului fiică. În mod surprinzător, experimentatorii au văzut o tranziție către prima stare excitată a fiicei mai puternică decât cea către starea fundamentală. Tranziția este favorizată în cazul în care nucleonul decuplat rămâne în aceeași stare atât în nucleul părinte cât și în nucleul fiică. În caz contrar diferența de structură nucleară conduce la o interdicție puternică. Interpretarea a fost confirmată: principala componentă sferică a funcției de undă a nucleului părinte
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]