88 matches
-
Bergson. Vocea „faunesei”, eruptiva, „nenumărata”, pendulând între „strigat ascuțit” și torpoare extatica, pornind din excesivu-mi suflet” - „savana cutreierata de lei” -, isi revendică o „amprenta” de orgoliu pe „întristarea lumii”. L’Ombre des jours și Leș Éblouissements adâncesc excursul în paradoxul numinos al uimirii orbitoare, al martiriului revelației cotidiene, cu euforia rănită de proximitatea furișa a întunericului, iar pe pragul disoluției în neant, o rugăciune „amețitor de aprigă”, în semeața îngenunchere, si îndrăzneață conversie egolatra, e înălțata soarelui, dublul cosmic al inimii
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
bacoviene și alte eseuri, București, 1995; Seară cu Dante și alte poeme, pref. Al. Cistelecan, Târgu Mureș, 1996; Sub semnul poeziei, Pitești, 1999. Ediții: Ion Negoițescu, Primăvara elvețiană și alte proze, Pitești, 1999. Traduceri: Rudolf Otto, Sacrul, Cluj-Napoca, 1992, Despre numinos, Cluj-Napoca, 1996; Sigmund Freud, Scrisori din tinerețe către Eduard Silberstein (1871-1881), îngr. Florin Vlădescu, introd. Walter Boehlich, New York, 1993; Giuseppe Tucci, Teoria și practica mandalei, București, 1995; Julius Evola, Tradiția hermetica. Simbolismul ei, doctrina și «Artă regală», București, 1999. Repere
MILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
la distance, Éditions Grasset & Fasquelle, Paris, 1977, îndeosebi §§ 17-19. </ref> Odată PARADOX ȘI NONSENS 159 156. 157. cu aceasta, recunoaște deschis caracterul lor antinomic. Ne amin tim că, vorbind despre mirum, Rudolf Otto distinge câteva trepte în experiența religioasă a numinosului. Mai întâi, un asemenea element apare incomprehensibil, scapă categoriilor în care gândim de obicei. În al doilea rând, se opune acestor categorii și uzajului lor obișnuit, „nu mai este doar incomprehensibil, ci de-a dreptul paradoxal“. Mergând mai departe, își
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
la distance, Éditions Grasset & Fasquelle, Paris, 1977, îndeosebi §§ 17-19.</ref> Odată PARADOX ȘI NONSENS 159 156. 157. cu aceasta, recunoaște deschis caracterul lor antinomic. Ne amin tim că, vorbind despre mirum, Rudolf Otto distinge câteva trepte în experiența religioasă a numinosului. Mai întâi, un asemenea element apare incomprehensibil, scapă categoriilor în care gândim de obicei. În al doilea rând, se opune acestor categorii și uzajului lor obișnuit, „nu mai este doar incomprehensibil, ci dea dreptul paradoxal“. Mergând mai departe, își fac
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
descoperă de asemenea teama religioasă de un mysterium fascinans, în care înflorește ființa în plenitudinea ei desăvârșită. Otto desemnează toate aceste experiențe prin termenul de numinoase (din latinescul numen, "zeu"), pentru că sânt determinate de revelația unui aspect al puterii divine. Numinosul este un fel de ganz andere, ceva cu totul deosebit, care nu are nimic omenesc și nici cosmic, și care-i dă omului sentimentul nimicniciei sale, făcîndu-l să simtă că "nu este decât o făptură" și, ca să folosim cuvintele lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dreptate În legătură cu Pendulul, poate că erau adevărate și toate celelalte, Planul, Complotul Universal, și făcusem bine că venisem acolo, În ajunul solstițiului de vară. Jacopo Belbo nu era nebun, pur și simplu descoperise În joacă, cu ajutorul Jocului, adevărul. Însă experiența Numinosului nu poate să țină mult timp fără să tulbure mintea. Am Încercat deci să-mi desprind privirea, urmărind curba care, de la capitelurile coloanelor dispuse În semicerc, se Îndrepta de-a lungul nervurilor bolții către cheia acesteia, repetând misterul ogivei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ceva intim, secret. Nu se manifestă În exterior, e pudică și, mai ales, e făcută din luciditate și din detașare. De aceea Stăpânii Lumii sunt inițiați, dar nu cedează misticei. Misticul e pentru ei un sclav, locul unei manifestări a numinosului, cu ajutorul căruia se cercetează simptomele unui secret. Inițiatul Îl Încurajează pe mistic, se servește de el cum te servești dumneata de un telefon pentru a stabili contacte la distanță, așa cum chimistul se servește de hârtia de turnesol pentru a ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În paradele festive (Love Parade, Gay Pride...), bestiarul monstruos, demonii și alte himere ocupă un loc privilegiat. Spectacolul catastrofelor naturale, ororile politice (terorism), punerea în scenă a pedofiliei și diversele crime cotidiene produc aceeași fascinație. În fiecare dintre aceste cazuri numinosul, a cărui importanță a arătat-o R. Otto, este pivotul central. Tocmai pentru că este ciudat și neliniștitor. Și întreaga demonologie contemporană se sprijină pe reapariția acestui soclu antropologic. Muzică "gotică" sau "metal", multiplicarea localurilor unde se practică partuze, dezvoltarea fetișismului
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
al figurilor monstruoase. Adeziune la ceea ce este. Învățare a ceea ce este. Adeziune și învățare ca moduri inconștiente de a spune totuși "da" vieții, recunoscând că este "capabilă" de moarte. Pe scurt, deschidere către alteritate, către alteritatea cotidiană a ciudatului, a numinosului ca mod de îmblânzire a alterității paroxistice: aceea a morții. Putem ilustra aceasta printr-un termen fa-miliar și din ce în ce mai utilizat în "sabir"-ul contemporan: cool. Termen polisemantic, poate, descriind o stare de spirit non-ofensivă, o sensibilitate plurală. Celălalt este cool
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de Eliade ca obiect al istoriei religiilor, sacrul circumscrie o problematică vastă și complexă de a cărei Înțelegere depinde accesul nostru la Înțelegerea universurilor spirituale primitive. Ireductibile la credința În Dumnezeu, experiențele omului În relație cu sacru sunt de tip numinos (lat. numen-zeu), „Înspăimântătoare și iraționale”. „Numinosul se singularizează ca un fel de ganz andere ceva radical și total diferit: el nu seamănă cu nimic omenesc sau cosmic; În fața lui, omul are sentimentul propriei nulități: acela de a nu fi decât
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
religiilor, sacrul circumscrie o problematică vastă și complexă de a cărei Înțelegere depinde accesul nostru la Înțelegerea universurilor spirituale primitive. Ireductibile la credința În Dumnezeu, experiențele omului În relație cu sacru sunt de tip numinos (lat. numen-zeu), „Înspăimântătoare și iraționale”. „Numinosul se singularizează ca un fel de ganz andere ceva radical și total diferit: el nu seamănă cu nimic omenesc sau cosmic; În fața lui, omul are sentimentul propriei nulități: acela de a nu fi decât o făptură și, ca sa Împrumutăm cuvintele
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
profanului. „Nu toate pietrele sunt sacre” (), pentru toți acei ce li se Închină, cu toate că În Înțelegerea lor e foarte posibil ca oricare dintre ele (nu se poate ști care) să fie o piatră sfântă. „Camuflajul” face și mai greu recognoscibil „numinos-ul” (sacrul) În lumea modernă total desacralizată. Aici „sacrul și suprafirescul sunt așa de amestecate În realitatea profană Încât nu se disting” și aceasta poate constitui premisa imaginarului din proza fantastică a lui Eliade. „În nuvelele mele Încerc Întotdeauna să
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
domeniu al purei clarități se află o profunzime obscură, ce scapă nu sentimentelor, ci conceptelor noastre, și pe care din acest motiv o numim "irațional"" (Otto, [1917] (1992), p. 79). "Acest element irațional pentru care Rudolph Otto propune termenul de numinos, qadoch în ebraică, hagios în greacă, sanctus/sacer în latină nu poate fi definit, ci doar examinat și supus atenției celorlalți. Analiza permite degajarea din numinos a unor elemente, al căror ultim fundament este experiența unor momente și stări de
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
1917] (1992), p. 79). "Acest element irațional pentru care Rudolph Otto propune termenul de numinos, qadoch în ebraică, hagios în greacă, sanctus/sacer în latină nu poate fi definit, ci doar examinat și supus atenției celorlalți. Analiza permite degajarea din numinos a unor elemente, al căror ultim fundament este experiența unor momente și stări de reculegere solemnă și de emoție puternică, ce dau naștere, în cei care le trăiesc, unui sentiment originar al existenței ca făptură. Elementul complementar al acestei stări
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
spune că Otto Rudolf încearcă, de fapt, să facă o analiză nu a ideilor de Dumnezeu și religie, proprii teologiei tradiționale, ci a formelor experiențelor religioase comune. Preluând ideile lui Rudolf privind experiență umană a divinului, ideea transformării "sacrului" în "numinos" este prezentă și la María Zambrano, care descrie sentimentul pe care ambele categorii le provoacă în om, cu modalitățile sale de expresie. "Numinos" înseamnă, în concepția lui Otto Rudolf, preluat de María Zambrano 6, "un element specific și singular care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
formelor experiențelor religioase comune. Preluând ideile lui Rudolf privind experiență umană a divinului, ideea transformării "sacrului" în "numinos" este prezentă și la María Zambrano, care descrie sentimentul pe care ambele categorii le provoacă în om, cu modalitățile sale de expresie. "Numinos" înseamnă, în concepția lui Otto Rudolf, preluat de María Zambrano 6, "un element specific și singular care se sustrage rațiunii, este inefabilul, inaccesibil înțelegerii la nivel de concept". Unul din aspectele acestui element "în întregime sui-generis", cum spune Otto Rudolf
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
considerată drept arhetipală dacă trezește în artist și în auditoriul său un sentiment al "lumii celeilalte", al divinului; acest lucru este realizat în mod inexplicabil, sau prin ceva ce nu poate fi explicat rațional."72 Avem aici un rezumat al numinosului, concept fundamental al psihanalizei și țelul suprem al oricărei interpretări mitic-arhetipale. Pentru Gilbert Durand, numinosul este de o majoră importanță în plan metodologic; limitele psihocriticii, impuse de Mauron, pot fi depășite, în măsura în care aceasta este în stare să reconsidere textul ca
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
celeilalte", al divinului; acest lucru este realizat în mod inexplicabil, sau prin ceva ce nu poate fi explicat rațional."72 Avem aici un rezumat al numinosului, concept fundamental al psihanalizei și țelul suprem al oricărei interpretări mitic-arhetipale. Pentru Gilbert Durand, numinosul este de o majoră importanță în plan metodologic; limitele psihocriticii, impuse de Mauron, pot fi depășite, în măsura în care aceasta este în stare să reconsidere textul ca o sumă de valori numinoase. Psihocritica se convertește, astfel, într-o nouă metodă, numită de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
voi arăta că psihocritica cere o amplificare ultimă ce regăsește textul operei ca pe un univers ordonator de valori "numinoase" și, prin aceasta, ordonat față de marile mituri pasibile de o mitologie, întemeind o "mitocritică"."73 Cum poate fi însă, definit, numinosul? Este un termen utilizat pentru componentele iraționale ale sacralității din care se exclude conținutul moral sau, conform lui Rudolf Otto, "sacrul minus elementul lui moral."74 Aprofundând noțiunea, Jung conchide că avem de-a face cu un sentiment deopotrivă tainic
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Durand, numinozitatea relevă atributul unei opere de a recupera o întreagă mitologie (și, deopotrivă, universaliile culturale), atunci ne explicăm mai ușor de ce scrierile lui Camil Petrescu se pretează la comparații cu textele altor scriitori, fie ei autohtoni sau europeni. Originile numinosului se găsesc tot în categoria Sinelui. Lucru explicabil, de altfel, fiindcă am văzut mai demult că fiind o noțiune eminamente empirică, Sinele semnifică totalitatea trăsăturilor psihice umane. Acesta, susține Jung, nu se ipostaziază, în schimb simbolurile sale dețin o numinozitate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Ultimul Carnaval. Goya, Sade și lumea răsturnată, Editura Humanitas, București, 2007; 125. Streinu, V., Eminescu, poet dificil, în Eminescu, vol. al III-lea. Textul eminescian. Analize, Editura Eminescu, București, 1990; 126. Surdulescu, R., Critica mitic-arhetipală. De la motivul antropologic la sentimentele numinosului, Editura Alfa, București, 1997; 127. Șuțu, R., Eminescu la M-rea Neamț în Arhiva, XVII, 1906; 128. Taylor, Ch., Sources of the Self: the Making of Modern Identity, Cambridge University Press, Cambridge, 1989; 129. Torouțiu, I. E., Studii și documente literare
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
citată, p. 17 69 Gaston Bachelard, Pământul și reveriile odihnei, Editura Univers, București, 1999, p. 236 70 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 100 71 Idem, p. 99 72 Radu Surdulescu, Critica mitic-arhetipală. De la motivul antropologic la sentimentele numinosului, Editura Alfa, București, 1997, p. 100 73 Gilbert Durand, op. cit., p. 157 74 Rudolf Otto, Sacrul Despre elementul irațional din ideea divinului și despre relația lui cu raționalul, apud Radu Surdulescu, op. cit, p. 99 75 C.G. Jung, op. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
STENVENSON, Norah W., Paris dans la "Comédie humaine" de Balzac, Courville, Paris, 1938 STIERLE, Karlheinz, La capitale des signes. Paris et son discours, Editions de la maison de l'homme, Paris, 2001 SURDULESCU, Radu, Critică mitic-arhetipală. De la motivul antropologic la sentimentul numinosului, Alfa, București, 1997 SZAKÁCS, László, Le sens de l'espace dans "la Fortune des Rougon d'Emile Zola, Kossutii Lajoss Tudományegyetem, Debrecen, 1990 TADIÉ, Jean-Yves, Le récit poétique, Gallimard, Paris, 1997 TETART-VITTU, Françoise, Le chic parisiens Images et modèles dans
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și invers este un proces pretențios, asemeni unui ritual, cu un cortegiu de stări/practici obligatorii. Sacrul apare mai întâi ca stare afectivă care îl copleșește pe Dionis-Dan, ceea ce R. Otto definește prin numinosum, structură emoțională a priori. Însă experiența numinosului, departe de a se manifesta ca univocă, se înfățișează ambivalentă și bipolară: pe de o parte, numinosul este raportare la un Mysterium tremendum, senzație de cutremurare în fața unei mărimi incomensurabile sau a unei puteri suverane; pe de altă parte, el
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
apare mai întâi ca stare afectivă care îl copleșește pe Dionis-Dan, ceea ce R. Otto definește prin numinosum, structură emoțională a priori. Însă experiența numinosului, departe de a se manifesta ca univocă, se înfățișează ambivalentă și bipolară: pe de o parte, numinosul este raportare la un Mysterium tremendum, senzație de cutremurare în fața unei mărimi incomensurabile sau a unei puteri suverane; pe de altă parte, el este percepere a unui Mysterium fascinans, care se exprimă prin forțe de atracție către ceva minunat și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]