89 matches
-
deși delimitările se doresc a fi clare. Otto așază sacrul într-un registru inaccesibil, însă cu valoare „obiectuală“, împrumutând totodată un chip mundan prin manifestările lui, cu care, însă, nu se identifică. „Obiecti vi zarea“ se produce în trei registre: numinosul are „concretețe“ în transcendent, se manifestă în lumea percepută ca exterioritate sensibilă și reprezintă în același timp o dimensiune inerentă, constitutivă umanului, în accepție transcendental-kantiană (deci vizând facultățile omului, prin prisma analizei critice a structurilor și precondițiilor de posibilitate ale
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
accepție transcendental-kantiană (deci vizând facultățile omului, prin prisma analizei critice a structurilor și precondițiilor de posibilitate ale cunoașterii și experienței). Transgresarea cu naturalețe a acestor regimuri îl conduce pe Otto, după cum am văzut, la a afirma, în aceeași lucrare, că numinosul este o „categorie pur a priori“, dar și „o stare sufletească“, manifestându-se la nivelul sensibilității ca experiență. Eliade va transfera ambiguitatea, instanțiind diferit: inter fața nu mai este constituită la joncțiunea dintre transcendent și imanent, respectiv dintre transcendental și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
literar și artistic”, „22” ș.a. Este căsătorită cu criticul Ion Vartic. Alături de Ion Mureșan, Aurel Pantea, Ioan Moldovan și George Vulturescu, P. ilustrează ramura ardeleană a generației ’80, promovând o poezie de filiație expresionistă, deschisă în egală măsură către transcendența numinosului și către visceral, amplificând angoasa la cote paroxistice și exhibând trăirea imediată până în pragul disoluției sinelui. Ca și în cazul poeților congeneri, lirica sa nu cunoaște mutații spectaculoase, ci doar modulații discrete, provenite din expandarea ori comprimarea unor nuclee semantice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
Bergson. Vocea „faunesei”, eruptiva, „nenumărata”, pendulând între „strigat ascuțit” și torpoare extatica, pornind din excesivu-mi suflet” - „savana cutreierata de lei” -, isi revendică o „amprenta” de orgoliu pe „întristarea lumii”. L’Ombre des jours și Leș Éblouissements adâncesc excursul în paradoxul numinos al uimirii orbitoare, al martiriului revelației cotidiene, cu euforia rănită de proximitatea furișa a întunericului, iar pe pragul disoluției în neant, o rugăciune „amețitor de aprigă”, în semeața îngenunchere, si îndrăzneață conversie egolatra, e înălțata soarelui, dublul cosmic al inimii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
STENVENSON, Norah W., Paris dans la "Comédie humaine" de Balzac, Courville, Paris, 1938 STIERLE, Karlheinz, La capitale des signes. Paris et son discours, Editions de la maison de l'homme, Paris, 2001 SURDULESCU, Radu, Critică mitic-arhetipală. De la motivul antropologic la sentimentul numinosului, Alfa, București, 1997 SZAKÁCS, László, Le sens de l'espace dans "la Fortune des Rougon d'Emile Zola, Kossutii Lajoss Tudományegyetem, Debrecen, 1990 TADIÉ, Jean-Yves, Le récit poétique, Gallimard, Paris, 1997 TETART-VITTU, Françoise, Le chic parisiens Images et modèles dans
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
facerea lumii, începând cu Tipografia, de unde cuvintele noii scripturi emană, al cărui director devine după îndepărtarea lui Bazilescu. O parte din activitatea sa rămâne obscură, în sensul de invizibilă profanilor, dar nu mai puțin eficace, în contact cu zona de numinos a centrului politic, Partidul, de unde emană întreaga cunoaștere și putere. Ca și pe celălalt apostol, Matei, îl caracterizează tăria credinței, tenacitatea în atingerea scopului și modestia exprimată de către fiecare conform temperamentului său. Fanatismul vizionar și trăirismul partinic care-i caracterizează
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de Eliade ca obiect al istoriei religiilor, sacrul circumscrie o problematică vastă și complexă de a cărei Înțelegere depinde accesul nostru la Înțelegerea universurilor spirituale primitive. Ireductibile la credința În Dumnezeu, experiențele omului În relație cu sacru sunt de tip numinos (lat. numen-zeu), „Înspăimântătoare și iraționale”. „Numinosul se singularizează ca un fel de ganz andere ceva radical și total diferit: el nu seamănă cu nimic omenesc sau cosmic; În fața lui, omul are sentimentul propriei nulități: acela de a nu fi decât
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
religiilor, sacrul circumscrie o problematică vastă și complexă de a cărei Înțelegere depinde accesul nostru la Înțelegerea universurilor spirituale primitive. Ireductibile la credința În Dumnezeu, experiențele omului În relație cu sacru sunt de tip numinos (lat. numen-zeu), „Înspăimântătoare și iraționale”. „Numinosul se singularizează ca un fel de ganz andere ceva radical și total diferit: el nu seamănă cu nimic omenesc sau cosmic; În fața lui, omul are sentimentul propriei nulități: acela de a nu fi decât o făptură și, ca sa Împrumutăm cuvintele
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
profanului. „Nu toate pietrele sunt sacre” (), pentru toți acei ce li se Închină, cu toate că În Înțelegerea lor e foarte posibil ca oricare dintre ele (nu se poate ști care) să fie o piatră sfântă. „Camuflajul” face și mai greu recognoscibil „numinos-ul” (sacrul) În lumea modernă total desacralizată. Aici „sacrul și suprafirescul sunt așa de amestecate În realitatea profană Încât nu se disting” și aceasta poate constitui premisa imaginarului din proza fantastică a lui Eliade. „În nuvelele mele Încerc Întotdeauna să
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
și invers este un proces pretențios, asemeni unui ritual, cu un cortegiu de stări/practici obligatorii. Sacrul apare mai întâi ca stare afectivă care îl copleșește pe Dionis-Dan, ceea ce R. Otto definește prin numinosum, structură emoțională a priori. Însă experiența numinosului, departe de a se manifesta ca univocă, se înfățișează ambivalentă și bipolară: pe de o parte, numinosul este raportare la un Mysterium tremendum, senzație de cutremurare în fața unei mărimi incomensurabile sau a unei puteri suverane; pe de altă parte, el
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
apare mai întâi ca stare afectivă care îl copleșește pe Dionis-Dan, ceea ce R. Otto definește prin numinosum, structură emoțională a priori. Însă experiența numinosului, departe de a se manifesta ca univocă, se înfățișează ambivalentă și bipolară: pe de o parte, numinosul este raportare la un Mysterium tremendum, senzație de cutremurare în fața unei mărimi incomensurabile sau a unei puteri suverane; pe de altă parte, el este percepere a unui Mysterium fascinans, care se exprimă prin forțe de atracție către ceva minunat și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
unui Mysterium fascinans, care se exprimă prin forțe de atracție către ceva minunat și solemn 4 . Între teamă și tentație, Dionis-Dan răspunde în mai mare măsură celei de a doua. Ca atitudine față de interdicții, personajul optează pentru sacrul de transgresiune. Numinosul nu rămâne niciodată la nivelul unei stări afective imediate, ci se transformă cu adevărat în sacru prin adăugarea unei reprezentări intelectuale. Experiența ambivalentă a puterii misterioase este transcrisă într-un limbaj filosofic și teologic, vocabularul sacrului. "Numinosul servește deci ca
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sacrul de transgresiune. Numinosul nu rămâne niciodată la nivelul unei stări afective imediate, ci se transformă cu adevărat în sacru prin adăugarea unei reprezentări intelectuale. Experiența ambivalentă a puterii misterioase este transcrisă într-un limbaj filosofic și teologic, vocabularul sacrului. "Numinosul servește deci ca matrice pentru semnificații destul de variate, cum este cea a transcendentului, a infinitului, a absolutului, a supranaturalului, într-un cuvânt, a divinului" (Wunenburger: 2000, pp.44-45). Întregul repertoriu de conotații ale divinului enumerate mai înainte se regăsește în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Smaranda (1992) Infinitul mărunt. De la configurația intertextuală la poetica operei, București: Cartea Românească. * intertext vs intertextualitate. WUNENBURGER Jean-Jacques [1981] (2000) Sacrul, traducere de Mihaela CĂLUȚ, Cluj-Napoca: Editura Dacia, Colecția "Homo religiosus" (Le sacré, Presses Universitaires de France). * hierofania; * nivelurile sacrului; * numinosul. Bibliografie Mihai Eminescu Autor Lucrare Indice de noțiuni teoretice * * * (2014) Mărturii despre Eminescu. Povestea unei vieți spusă de contemporani, Selecție, note, cronologie și prefață de Cătălin CIOABĂ, București: Humanitas, Colecția "Convorbiri Corespondență Portrete". o cunoașterea limbii germane; o odaia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
În paradele festive (Love Parade, Gay Pride...), bestiarul monstruos, demonii și alte himere ocupă un loc privilegiat. Spectacolul catastrofelor naturale, ororile politice (terorism), punerea în scenă a pedofiliei și diversele crime cotidiene produc aceeași fascinație. În fiecare dintre aceste cazuri numinosul, a cărui importanță a arătat-o R. Otto, este pivotul central. Tocmai pentru că este ciudat și neliniștitor. Și întreaga demonologie contemporană se sprijină pe reapariția acestui soclu antropologic. Muzică "gotică" sau "metal", multiplicarea localurilor unde se practică partuze, dezvoltarea fetișismului
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
al figurilor monstruoase. Adeziune la ceea ce este. Învățare a ceea ce este. Adeziune și învățare ca moduri inconștiente de a spune totuși "da" vieții, recunoscând că este "capabilă" de moarte. Pe scurt, deschidere către alteritate, către alteritatea cotidiană a ciudatului, a numinosului ca mod de îmblânzire a alterității paroxistice: aceea a morții. Putem ilustra aceasta printr-un termen fa-miliar și din ce în ce mai utilizat în "sabir"-ul contemporan: cool. Termen polisemantic, poate, descriind o stare de spirit non-ofensivă, o sensibilitate plurală. Celălalt este cool
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
actul imaginării tensionate convertește depărtarea în apariție proximă, dezvăluie - în perspectiva inversă invocată 15, a lumii dezafectate - esența afectivității. Ceea ce se simte nu e ceea ce se vede, căci lumină nu mai e, a celor puse în vedere. Dar în albul numinos al nevăzutului urcă la vedere o imagine irizată de lumina unei noi înțelegeri. A simți "gândul înflorit" nu e însușirea unui subiect cogitant; după cum în lumina lumii nu e nimic de văzut, nici în lumina rațiunii nu e nimic de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
va mai lumina// necuprinsul va risipi peste tine/ neînserata lui lumină"63. Ascunsul nerevelat pune în lumină și în vedere tot ce iese din ascundere, se arată ca taină a tainelor ce luminează tăinuind. Or acest absconditum rămâne în noaptea numinosului, nu are față pe care să o arate, este "fără de chip, ca să ne fie drag/ și fără-nfățișare, ca să ne putem uita"64. Fața de neprivit a dumnezeirii al cărei "văl acoperă să nu/ ne orbească adevărul/ ochii noștri de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
religia cavernelor" (ihid., p. 84)21. Întrucât picturile se găsesc destul de departe de intrare, cercetătorii sunt de acord în a considera grotele asemeni unor sanctuare. De altfel, multe din aceste peșteri erau nelocuibile, și dificultățile de acces accentuau caracterul lor numinos. Pentru a ajunge în fața pereților pictați, trebuiau parcurse sute de metri, ca în cazul grotei de la Niaux sau a celei de la Trois Freres. Grota de la Cabreret constituie un veritabil labirint și cere câteva ore ca s-o vizitezi. La Lascaux
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ales, Șamaș. Cu timpul, acesta din urmă va deveni zeul universal prin excelență. Un imn proclamă că zeul solar este venerat pretutindeni, chiar și la străini; Șamaș apără dreptatea, el pedepsește pe răufăcător și răsplătește pe cel drept 27. Caracterul "numinos" al zeilor se accentuează: ei inspiră teama sacră, 23 Instituții noi (ca armata regulată și birocrația) sunt atestate pentru întâia oară; cu timpul ele vor fi adoptate și de alte state. 24 Jean Nougayrol, "La religion babylonienne", p. 217. 25
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
e, cum crede lumea, deștept, subtil, ironic, „mefistofelic” etc. Nu. E prost. „Inteligență diabolică” : sintagma asta e stupidă, e un non-sens. Diabolică e numai prostia (răutatea și Răul sunt efectele ei secundare). Prostia și Răul sunt realități transcendente, cu caracter numinos, sunt ceva ungeheuer, ca să mă exprim ca Rudolf Otto. Priviți (ocaziile sunt nenumărate) cât de vicleni pot să fie imbecilii, ce tertipuri le dau prin cap, pe care inteligența nu le imaginează, nu fiindcă ar fi incapabilă, ci fiindcă nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și mai marea rușinare a alor mei ! Dar vreau să spun că am avut percepția aceasta că există în faptul comic, în arta comică, un element neliniștitor, un unheimlich, oarecum chiar cum ar spune Rudolf Otto, un Ganz Anderes, ceva numinos, ceva das Ungeheure, în sensul lui Otto, cum s-ar spune, un fenomen oarecum înrudit cu sacrul, ceva așa, uimitor, ceva teribil, ceva insutenabil. Și acest lucru cred că se remarcă esențial la marea artă comică. Oamenii n-o remarcă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care viața „se prezintă ca suma relațiilor dintre om și sacru”. Dinamica acestui dialog revelează structuri mitice universale, a căror ipostază se îmbogățește cu sensibilitatea artistică specifică limbii românești. Teamă și fascinație pare a fi definiția unanim acceptată pentru sacru. „Numinosul presupune o anumită distanțare, o conexiune slabă între înăuntru și înafară” și, de aceea, numai potențialii inițiați vor descoperi calea către sacru. Pentru a-l percepe, dar mai ales pentru a-l descoperi și pătrunde în el este nevoie de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tu muntele acela de acolo, să nu te ducă păcatele să vânezi p-acolo, că este nevoie de cap”. Fie că încalcă voit sau din neatenție (încetinire a reflexelor cotidiene) granița cu haosul, flăcăul trebuie să cucerească prin vânătoare tărâmul numinos. O ipostază ofidiană a haosului ce amenință creația trebuie înfrântă de Iovan Iorgovan, iar proporțiile șarpelui devin cosmice, în acord cu funcția personajului, adevărat „erou cultural” din clasa lui Perseu, Herakles, Apollo, Marduk, Ghilgameș, Sfântul Gheorghe și alții. Mistricean, „om
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care a lăsat-o. Basmele exemplifică în număr mare efectul contactului cu copita imprimată în sol. Într-un text cules de la un informator din Telega, Prahova, frații pierduți de mama vitregă rătăcesc prin bunget, și băiatul resimte mai intens contactul numinos: „se frigeau bieții copilași, săracii, și mai ales băiatul, că lui îi era mai sete, fetei nu prea așa mult”. Feciorul ars de sete renunță să bea din urmă de vulpe sau de urs și alege urma cerbului, sub influența
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]