187 matches
-
Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1314 din 06 august 2014 Toate Articolele Autorului încerc zadarnic să te-adun din stele, tu te topești în fumul de cocori, surpând văzduhul, cântec de viori se cuibăresc în gândurile mele. și în nuntirea nopții printre brazi privirea-mi naște nostalgii celeste precum zisese-odată Malateste, pe brațul meu, frumoaso, tu să cazi. ne soarbe umbra timpului întoarsă cu zimții lui de lacrimă și gând, din vise sterpe ne trezim plângând, ca frunza toamna cu
SONET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361084_a_362413]
-
în vremea aia, păcătoasa în preacurvie încă nu fusese mîngîiată cu blîndețea înțelegerii mai presus de înțelegere: du-te, femeie, și nu mai păcătui!, forța creației de a nu arunca anatema, trupul și sufletul, uleiul și smirna erau pregătite pentru nuntirea cu absolutul, ce este viața, dobitoace rumegătoare? întreba, la modul absolut, Leda cu Lebăda, altă poveste din șirul vieții și al cenușii, Aureliano, să nu uităm, voise să se căsătorească, dar fata plecase odată cu zorile; Aureliano, ziceam, clătina din cap
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPȚIE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 996 din 22 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Nuntirile lirice în Univers Între poezie și vis Motto:....parcă s-ar fi schimbat în cuvânt(...)..așa de adânc mă doare / Universul ( Lupta cu visul) Cât o artă poetică valorează, în volumul Nunta Cuvintelor, poezia “Lupta cu visul” în care poetul
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
lirice în Univers Între poezie și vis Motto:....parcă s-ar fi schimbat în cuvânt(...)..așa de adânc mă doare / Universul ( Lupta cu visul) Cât o artă poetică valorează, în volumul Nunta Cuvintelor, poezia “Lupta cu visul” în care poetul „nuntirilor lirice”, N.N Negulescu investește cuvântul poetic cu o semioză infinită, cu o multiplicare infinită a semnificațiilor metaforice care își au originea în vis, mai exact, în spațiul oniric, interior, al sufletului poetic: “....parc-aș fi schimbat în cuvânt /firul
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
în cuvânt /firul infinit al ierbii / așa de adânc mă doare /Universul.” Ca și la Eminescu, la poetul modern al infinirii, Nicolae N.Negulescu, limbajul poetic se”cunună”, ca într-o nuntă lirică, cu limbajul visului.Referindu-se la această nuntire onirică, criticul George Călinescu afirma: ”când Eminescu face versuri, el a și început, figurat vorbind, să doarmă, să pătrundă în acea lume bolborosită a sunetelor auzite dinlăuntru.”( G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, ed. Minerva,București,1986) Astfel, versul are
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
cană spartă Din piept căzând scobi lung și-adânc o rană grea Visam că m-aștepți mereu la poartă Să vin să îmi iau lumină din făptura ta Prea crud, nu știam să trec de vamă Inițiat nicicum în tainele nuntirii Azi privesc lucid această dramă Ca și pe un destin sortit doar amăgirii 13.01.17 Referință Bibliografică: Ai Plecat / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2209, Anul VII, 17 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stelian
AI PLECAT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368440_a_369769]
-
nou în soare, Mirifice culori ce vor să ne încânte Și altele ce-nvață aerul să cânte Ori păsări ce-învață albastrul să zboare. Un el și o ea sunt puși pe hârjoană În crângul ce plin este azi de nuntire Curând el îmbrăcă veșmântul de mire Și ea îi va fi a sa Cosanzeană. Acum, pofticios, el vrea fata să culce, Frumoasa îi scapă râzând din strânsoare. - Așteaptă, maică, după-nsurătoare! Strigă o babă... și își face cruce. 20. Codana
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
colț ; Soarele a zâmbit Și a pus coroana-i de raze Pe tipsia de aur, Iar pruncului i-a dat un sărut. Un înger în misiune cerească A înverzit peste noapte câmpul Degetele ploii l-au primenit Că pentru o nuntire cu cerul; Și stelele au coborât să-i simtă mireasma Și să-i înflorească viorelele și topoașiii Și să-i dezlege apele iubirii Și tinereții fără de bătrânețe. Atâta strălucrire și atâta liniște nu cunoscuse noaptea de milenii, Doar el, poetul
MEDALION NICHITA STĂNESCU (31.03.1933-13.12.1983) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367428_a_368757]
-
toți, demni și nedemni... Cu fiecare cântec al Adrianei Antoni, vibrant până la clintirea afară din timp, un rău se curmă în lume, un fluviu de iubiri curge mai albastru într-un suflet, un cer coboară cortegii de luceferi aprinși, la nuntirea cu marea...! Adriana Antoni cântă până la pădure și învierea cifrată în frunză, până la vatra mării și tăcerea din nisipuri, până la fruntea muntelui și fervoarea vulturului, până la flori, până la râuri, până la pietriș, până la vânt, până la seară, până la dimineață, până la cosmos, până la
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
ca în poveste. Cercat-au mulți s-ajungă în tărie, dar monștri puși de pază îi alungă; niciunul nu răzbește să-i înfrângă și viața li se pierde pe vecie. Trecut-au ani și clipa hărăzită, pentru vestita mai demult nuntire sosește și copila din privire lacrimi varsă, de lume părăsită. Deodat' un trăznet vine din tărie, un buzdugan ce-n drumul lui strivește, năpârcile de pază când lovește și fetei îi vestește bucurie. - Eu sunt voinicul Dordesprinsdinsoare, Zăpadă-Albă, nu-ți
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367780_a_369109]
-
cană spartă Din piept căzând scobi lung și-adânc o rană grea Visam că m-aștepți mereu la poartă Să vin să îmi iau lumină din făptura ta Prea crud, nu știam să trec de vamă Inițiat nicicum în tainele nuntirii Azi privesc lucid această dramă Ca și pe un destin sortit doar amăgirii 13.01.17 ... Citește mai mult Ai plecatPentru LinaAcuma ai plecat definitivși cioburi am să strâng din clipe ne-mpliniteTe plămădesc din vis retroactivși din chemări rămase
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
unui suflet în zbucium; aici părea o furtună dezlănțuită, aci o zi feerică în care domnește atotputernicul soare peste o eternă primăvară. Scurte intermezzouri curgeau parcă ca susurul unei ape sau dansau feeric ca niște roiuri de fluturi într-o nuntire celestă.... -Doamneee,grăi Veronica, ce mult ne saltă Beethoven din noroiul în care trăim! Eminecu privi la ea; ce mult o îmbujoraseră aceste clipe și ce frumoasă o făcuseră... -Ce imn de iubire - se minuna ea - în acest suiș de
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
Privirile poetului scrutau depărtările, urmăreau zborul păsărilor pe întinse zone albastre. Țăranii spânzurați pe coline cu plugurile lor, cosașii în șiruri pe dealuri, ciobanii pe poienele munților întregeau acest tablou măreț și-l umanizau. Era freamătul naturii la ceas de nuntire și toate se reflectau în sufletul poetului ca într-o oglindă, luminată de portretul Veronicăi care-i era prezentă sub pleoape, sporind acest extaz cu un plus de fericire... El acum era parcă centrul Universului în acel cerc al cărui
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
cu zăpezi amețitoare și c-un orizont închis. e un dans frumos și pur cu fulgi ce se dau de-a dura, în culori de vag azur, precum dragostea și ura. dans de fluturi peste zare, ca și stelele-n nuntire, forme de argint bizare, cioburi vagi de amintire. trecem iar în sfântă taină, taina iernilor sihastre, ce-a-mbrăcat o nouă haină, straiul visurilor noastre. ninge iar cu vise albe, cu tristeți și bucurii iarna -mpodobită-n salbe se dezlănțuie-n stihii. Referință
IARNA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347727_a_349056]
-
Te-aștept lângă izvorul care toarce din fir de dor iubire peste munți, să-ți dăruiesc, când tu te vei întoarce, lumina mea trecută în albe punți. Și-mbrățișați pe-a lumii verticală vom dănțui în toamnele mierii, când în nuntiri de vrajă și cabală vom da iubirii tonuri azurii. Tu adă-mi cânt zvonit din blânde gene și-a ta mireasmă plină de fior, te-oi aștepta pe-o frunză-n zbor alene să sorb din albul măr rotund mustiri
AŞTEPTARE de LEONID IACOB în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365853_a_367182]
-
se pare ... oricum, la druizii din „Țara Bretaniei” (probabil, partea ei scufundată, azi ... Ocultată Sacru!) - Regatul Regelui Arthur! Oricum, cunoșterea duce la hierogamia celest-solemnă, trans-temporală, deci trans-istorică/ trans-terestră, re-întregitoare/re-structuratoare Androginic-Armonică: „dați-mi sunetul liniștii unice/ întru limpedea solemnitate/a nuntirii astrale” (cf. idem, p. 13). Din „pânza cărnii” crisalidice (adusă sub semnul Eros-ul hesiodic - „cel dinainte de toți zeii”: „Sunt născut înainte/de vremea care se năștea” - cf. Nașterea dintâi, p. 17), se produce Revelația Logos-ului Demiurgic, a Crucii
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]
-
codrul s-a-ndeșit de primăvară codrul meu cu frunze mii, l-am văzut întâia oară, aducându-mi bucurii. se aud prin lăstăriș multe glasuri ce mă-ncântă păsările stau pitiș, ciripesc și ziua-mi cântă. zeci de grauri, păsări sure, de nuntire straturi strâng, printre ierburi și răsure se sfădesc așa prin crâng. codrul meu de altădată, nu mai sunt de-acum copil, ast-a fost demult, odată, mult iubitul tău, umil. peste dragul nostru cânt s-a lăsat un curcubeu, amândoi
CODRUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365635_a_366964]
-
izvorăște din mine / ca dintr-o fântână adâncă /” („Cântec de naștere”, p. 36), exultând în vitalitatea culminantă a verii, dăruindu-se total în pârga roadelor toamnei și reculegându-se în visul pur al iernii. Transpare din aceste versuri imaginea Miresei nuntirii mioritice: „Când va suna miezul nopții, vom dansa valsul iubirii; / vom muri puțin, apoi vom învia în cântecul veșniciei...” (Cântec pentru o dorință”). În volumul „Pașii singurătății” Singurătatea se caută și se regăsește dedublată cu iubitul viselor alături, călători prin
„PAȘII SINGURĂTĂȚII” SAU PERIPLUL LUI PSYCHE ÎN CĂUTAREA IUBITULUI ÎN VISUL IUBIRII ETERNE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366142_a_367471]
-
în cetatea iubirii. Vor veni la ospățul stelar amintiri - Să nu uiți, să nu uiți să le dai trandafirii. Să nu strigi, să nu pleci, să nu uiți să trăiești Tot ce crezi că-ți va fi de folos la nuntire. Trandafirii sunt cei mai curați și firești Vestitori că vom fi: tu mireasă, eu mire. Să nu pleci cât e timp de rămas lângă crini, Cât e timp de trăit și de mers către viața. Ca să poți curată trandafirii de
SA NU UITATI DE MINE! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351891_a_353220]
-
mai degrabă o atenționare jovială: băiete, de exemplu, este semnificativ în a demonstra aprecierea zburdălniciei, veseliei cuiva tânăr. 2. Semnificația sărbătorii de Dragobete, la români Lăsând la o parte numele zeului iubirii la daci nu putem ignora faptul că obiceiul nuntirii, în perioada menționată, nu a existat la străbunii noștri traci. Că au fost evenimente în istoria evoluției și dezvoltării acestui popor care nu s-au menționat în scris, nedescoperindu-se până acum vreo mărturie, ci doar sporadice consemnări străine, nu
SĂRBĂTOARE A IUBIRII LA ROMÂNI, DRAGOBETELE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351975_a_353304]
-
Romulus Vulcănescu, în monumentala Mitologie Română, îl prezenta ca un flăcău chipeș și iubăreț, trăsătură principală a locuitorilor acestor regiuni. El era un zeu temut de fecioarele și femeile locului, pe care strămoșii noștri îl considerau naș cosmic, oficiatorul tuturor nuntirilor de la începutul fiecărei primăveri, atât la oameni cât și animale. Dragobetele era considerat zeul bunei-dispoziții, celebrată prin veselie și petreceri de la care se porneau de multe ori discuțiile viitoarelor căsătorii. Față de consemnările etnologilor și filologilor noștri, care au studiat și
SĂRBĂTOARE A IUBIRII LA ROMÂNI, DRAGOBETELE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351975_a_353304]
-
roșie. Se cunoaște că slavii au venit pe teritoriul țării noastre, ca popor migrator, în perioada celui de al VII-lea secol al erei noastre, peste tot ceea ce dacii dețineau ca ceremonialuri și vechi tradiții strămoșești. Cert este că ritualul nuntirii, în special cel al vestirii, nu puteau să fie decât obiceiuri ale unui popor stabil, cum erau dacii, și nicidecum ale unui neam migrator, ca slavii. Tradiția nuntirii, a pregătirii tainelor căsătoriei prin pețire, era un obicei străvechi, la care
SĂRBĂTOARE A IUBIRII LA ROMÂNI, DRAGOBETELE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351975_a_353304]
-
dacii dețineau ca ceremonialuri și vechi tradiții strămoșești. Cert este că ritualul nuntirii, în special cel al vestirii, nu puteau să fie decât obiceiuri ale unui popor stabil, cum erau dacii, și nicidecum ale unui neam migrator, ca slavii. Tradiția nuntirii, a pregătirii tainelor căsătoriei prin pețire, era un obicei străvechi, la care cuvintele, care au format denumirea sărbătorii de Dragobete, trebuie căutate în vocabularul limbii dacilor, pentru că această sărbătoare, expresie a iubirii, a dragostei fertile, a însemnat mult în tradițiile
SĂRBĂTOARE A IUBIRII LA ROMÂNI, DRAGOBETELE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351975_a_353304]
-
al minții și al sufletului spre lumea văzutelor și a mai puțin văzutelor. Din acest centru, el, Poetul, creionează sensul demersului său inițiatic, „icoana drumului” spre spațiile siderale. Cuvântul este locul în care Dumnezeu, odată instalat, trăiește veșnic. Prin fiecare nuntire a cuvintelor se reface actul genezei. Dacă la predecesori cuvintele se potrivesc sau se împerechează, în viziunea negulesciană, stihuitorul are calitatea unică, dobândită printr-un lung proces de inițiere, de a oficia actul sacerdotal al nunții cuvintelor. Tăcerea solemnă, precede
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
de Dumnezeu, lăsată, Tot un foc e și în piatră! Constatare Azi nimeni nu mă vrea și nu mă cere, Poate doar vraja dulce a unei amintiri Îmi împresoară noaptea cu tristă ei părere Și-atunci visez iubite, la vesele nuntiri. Referință Bibliografica: Poezie într-o strofa / Ioana Voicilă Dobre : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 678, Anul ÎI, 08 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
POEZIE INTR-O STROFA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351289_a_352618]