77 matches
-
și prietenii lor), imediat după ceremonia de decernare a premiilor Hugo. Planurile petrecerii au fost realizate cu mult timp înainte și, ca o ironie a sorții, Martin a fost învins din nou, în 1976, de data aceasta la două secțiuni: nuveletă ("...and Seven Times Never Kill Man") și nuvelă ("Furtuni pe Windhaven", scrisă împreună cu Lisa Tuttle). În anii și deceniile care au urmat, Petrecerea Învinșilor Hugo a devenit un eveniment anual, devenind una dintre cele mai mari reuniuni sociale ținute la
George R. R. Martin () [Corola-website/Science/321531_a_322860]
-
(1985) (titlu original "Nightflyers") este titlul unei culegeri de povestiri a autorului american de science fiction, fantasy și horror George R. R. Martin. Culegerea include următoarele povestiri și nuvelete: Nouă savanți se îmbarcă pe nava "" pentru a porni în căutarea volcrynilor, o rasă mitică de nomazi stelari. Însă nava este condusă de un căpitan pe care pasagerii îl pot doar auzi sau vedea în proiecție holografică. Când unul dintre
Zburătorii nopții () [Corola-website/Science/321954_a_323283]
-
situație financiară precară, a căutat o sursă rapidă de bani. În timp ce majoritatea revistelor pulp ale vremii plăteau greu, de curând relansata "Astounding" făcea excepție de la regulă, dar nu accepta romane. De aceea, Williamson a trimis acolo trei povestiri și o nuveletă. Când a aflat că revista era dispusă să serializeze romane, el a trimis și "The Legion of Space", care a apărut în șase episoade, devenind rapid o lucrare de succes, ceea ce a dus la publicarea ei în format cartonat. Acțiunea
Jack Williamson () [Corola-website/Science/317222_a_318551]
-
Seria Jocul lui Ender (titlu original "Ender's Game series", denumită uneori Universul lui Ender - "Enderverse" sau Seria lui Ender - "Ender series") este o serie de cărți science fiction aparținându-i lui Orson Scott Card. Seria a început cu nuveleta "Jocul lui Ender", dezvoltată ulterior în romanul "Jocul lui Ender". La ora actuală ea cuprinde unsprezece romane (opt dintre ele traduse și în limba română) și zece povestiri. Primele două romane ale seriei, "Jocul lui Ender" și "Vorbitor în numele morților
Saga lui Ender () [Corola-website/Science/323004_a_324333]
-
voce perfectă are puterea de a amplifica emoțiile, făcând din el un potențial vindecător sau distrugător. Pregătirea sa în domeniul muzical este așa de desăvârșită, încât cântecele sale pot exprima idei și emoții mai fidel decât cuvintele. are la bază nuveleta "Mikal's Songbird", apărută în "Analog Science Fiction" în mai 1978. În ea se povestește despre un băiat a cărui voce perfectă poate amplifica emoțiile umane și a fost retipărită în culegerea de povestiri a lui Card "Maps in a
Stăpânul cântecelor () [Corola-website/Science/323393_a_324722]
-
1957 produs de Hill-Hecht-Lancaster Productions și lansat de United Artists. Este regizat de Alexander Mackendrick, cu Burt Lancaster, Tony Curtis, Susan Harrison și Martin Milner în rolurile principale. Scenariul este realizat de Clifford Odets, Ernest Lehman și Mackendrick după o nuveleta de Lehman. Mary Grant este realizatorul costumelor. Filmul spune povestea unui puternic cronicar de ziar J.J. Hunsecker (interpretat de Lancaster și în mod clar bazat pe Walter Winchell) care-și folosește legăturile pentru a distruge relația surorii sale cu un
Gustul dulce al succesului () [Corola-website/Science/329912_a_331241]
-
(1977) (titlu original "The Dosadi Experiment") este un roman science fiction scris de Frank Herbert. Este al doilea roman a cărui acțiune se petrece în universul Co-simțirii, creionat de Herbert în nuveleta "The Tactful Saboteur" și dezvoltat în "Steaua și biciul". Acțiunea romanului se petrece într-un viitor îndepărtat în care oamenii fac parte dintr-o civilizație interstelară numită Co-simțirea, formată din mai multe specii. Una dintre acestea, "taprisioții", pun la dispoziție
Experimentul Dosadi () [Corola-website/Science/327445_a_328774]
-
calculatoarele cuantice) este vizibil în povestirile "You See But You Do Not Observe" (o pastișă Sherlock Holmes) și "Iterations,", precum și în romanele "Factoring Humanity" și "Hominids". SETI joacă un rol important în acțiunea din "Golden Fleece", "Factoring Humanity", "Mindscan", "Rollback", nuveleta "Ineluctable" și povestirile "You See But You Do Not Observe" și "Flashes". Sawyer acordă atenție cosmologiei în viitorul îndepărtat din "Starplex". Instituțiile științifice reale sunt deseori folosite pentru cadrul operelor lui Sawyer, aici intrând TRIUMF ("End of an Era"), CERN
Robert J. Sawyer () [Corola-website/Science/322834_a_324163]
-
(1948) (titlu original "Darker Than You Think") este o nuveletă de Jack Williamson, extinsă ulterior la dimensiunea unui roman. Versiunea scurtă a fost publicată de revista "Unknown" în 1940, în timp ce romanul a apărut opt ani mai târziu la Fantasy Press. Roamnul a fost retipărit în 2003 de Orion Books în cadrul
Mai întunecat decât crezi () [Corola-website/Science/329277_a_330606]
-
editor și cu nici o revistă literară nu stau așa de bine, încât să-i pot recomanda un roman. Numai la Adevărul literar aș avea oarecare trecere, dar acela nu publică romane, ci numai bucăți scurte. Trimiteți-mi o schiță, o nuveletă, ceva substanțial, concret, cu fapte, cu deznodământ tragic sau cu „pointe" - sau povestirea unei întâmplări extraordinare, că ăsta li-i gustul. Și când mă duc iar la București, iau manuscrisul cu mine și-l recomand fierbinte lui Sevastos. Ne-am
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
în engleză sau traduse în engleză și care a apărut anul anterior acordării premiului. Se acordă scrierilor care au sub 7000 de cuvinte, cele cu un număr mai mare de cuvinte se încadrează la Premiul Hugo pentru cea mai bună nuveletă. * Câștigători + Nominalizări Începând cu , "World Science Fiction Society" a creat conceptul de "Retro Hugo", un premiu Hugo acordat retroactiv pentru lucrări din urmă cu 50, 75 sau 100 de ani. Premiul Retro Hugo a fost acordat de trei ori: pentru
Premiul Hugo pentru cea mai bună povestire () [Corola-website/Science/335646_a_336975]
-
science fiction/fantasy al autorului american Roger Zelazny. În 1968, el a fost recompensat cu premiul Hugo pentru "Cel mai bun român", , fiind nominalizat la premiul Nebula în cadrul aceleiași categorii. Două dintre capitolele românului au fost publicate sub formă de nuveleta în 1967, în Magazine of Fantasy and Science Fiction. Contextul românului - personaje occidentale moderne într-o lume hinduist-budistă - este reflectat în cuvintele cu care se deschide cartea: Acțiunea românului "" se petrece pe o planetă colonizata de unii dintre supraviețuitorii Pământului
Domn al luminii () [Corola-website/Science/324097_a_325426]
-
Elam care urcă în Turnul Babel pentru a ajuta la spargerea bolții cerești. Pe drum are parte de numeroase priveliști superbe și de mistere neelucidate ale cerurilor și pământului. În 1991, povestirea a câștigat premiul Nebula pentru "Cea mai bună nuveletă" și a fost nominalizată la premiul Hugo în cadrul aceleiași categorii. Ea a mai fost publicată în limba română și sub titlul Turnul Babilonului, în nr. 506/1993 al Colecției de povestiri științifico-fantastice, în traducerea lui Florin Pîtea. Protagonistul narațiunii este
Împărțirea la zero (carte) () [Corola-website/Science/324322_a_325651]
-
îmbunătățirea inteligenței și a biomotricității. Pe măsură ce devine tot mai inteligent, protagonistul începe să fie urmărit de agențiile guvernamentale și intră în conflict cu un alt subiect supra-inteligent. În 1992, povestirea a fost nominalizată la premiul Hugo pentru "Cea mai bună nuveletă" și a câștigat sondajul Asimov’s Reader. Rhashan Stone a înregistrat povestirea și a difuzat-o în patru episioade la BBC Radio 7. O matematiciană își pierde mințile în momentul în care descoperă că aritmetica, considerată până atunci fundamentală, este
Împărțirea la zero (carte) () [Corola-website/Science/324322_a_325651]
-
al extratereștrilor afectează percepția Louisei asupra timpului, sugerând existența unui univers determinist în care se exercită liberul arbitru, dar fără a afecta evenimentele ulterioare. În 1999, povestirea a câștigat premiul Sturgeon, iar în 2000 premiul Nebula pentru "Cea mai bună nuveletă". Producerea golemilor nu mai este apanajul rabinilor, ci este o activitate realizată în masă de mulți artizani care lucrează împreună. Aceștia îi animă printr-o serie de combinații de litere ebraice, studiate și experimentate cu grijă. Povestirea a câtșigat premiul
Împărțirea la zero (carte) () [Corola-website/Science/324322_a_325651]
-
combinații de litere ebraice, studiate și experimentate cu grijă. Povestirea a câtșigat premiul Sidewise. Narațiunea este o privire aruncată într-un viitor în care ființele post-umane au avansat dincolo de abilitățile umane, iar explorarea științifică depinde de descifrarea muncii metaumanilor. Acțiunea nuveletei se petrece într-o lume în care existența lui Dumnezeu, a sufletelor și a Iadului pot fi dovedite și în care miracolele și vizitele îngerilor sunt comune, dar nu întotdeauna binevenite (de exemplu, soția protagonistului devine o victimă colaterală a
Împărțirea la zero (carte) () [Corola-website/Science/324322_a_325651]
-
au câștigat continuu premii". Robert J. Sawyer a descris "Iadul e acolo unde nu există Dumnezeu" ca fiind "cea mai bună povestire SF din 2002". În schimb, John C. Wright o consideră o "banală propagandă anticreștină". Elf Sternberg a comparat nuveleta cu "The Great Divorce" a lui C. S. Lewis, remarcând că, deși Lewis este un susținător al lui Dumnezeu, Chiang este "ambivalent". Ca răspuns la această povestire, Ken Liu a scris povestirea "Single-Bit Error" (2009).
Împărțirea la zero (carte) () [Corola-website/Science/324322_a_325651]
-
este un prolific scriitor american de science-fiction, fantasy, comedie și horror, ale cărui povestirile sale au apărut în numeroase publicații și antologii. Daniel Braham locuiește în Albuquerque, New Mexico. În 1998 a absolvit atelierul "Clarion West Writers Workshop". Nuveleta sa "Flat Diane" a fost nominalizată la premiul Nebula, iar "The Cambist and Lord Iron: a Fairytale of Economics" la premiile Hugo și World Fantasy. Unele dintre operele sale au fost scrise sub pseudonim. Unul dintre ele este M.L.N. Hanover
Daniel Abraham () [Corola-website/Science/324232_a_325561]
-
dedicat romanului lui Olfert Dapper, peste a cărui operă a dat în timp ce se documenta, precum și lui Robert Nathan, al cărui roman "One More Spring" l-a influențat în scrierea cărții "A Fine and Private Place". În 2012, Beagle a publicat nuveleta "Olfert Dappper's Day", o poveste fictivă a călătoriilor lui Dapper. În 1982, romanul a fost ecranizat în desenul animat Ultimul unicorn, regizat și produs de Rankin/Bass pentru ITC Entertainment, cu un scenariu scris de însuși Beagle. Muzica a
Ultima licornă () [Corola-website/Science/331766_a_333095]
-
o continuare a romanului, intitulată "Two Hearts". Povestirea, în care apar patru personaje principale ale romanului, a fost inclusă în antologia "The Last Unicorn", publicată în 2007. "Two Hearts" a câștigat premiul Hugo și premiul Nebula pentru cea mai bună nuveletă a anului. La sfârșitul lunii decembrie a anului 2008, Peter S. Beagle a anunțat că a scris câteva povestiri legate direct sau indirect de "Ultima licornă". Printre ele se numără trei povestiri despre Schmendrick și trei despre licorne. "The Saturday
Ultima licornă () [Corola-website/Science/331766_a_333095]
-
în 1967 un Hugo la secțiunea "Cea mai bună povestire" pentru "Steaua neutronică". A primit același premiu în 1972, pentru "Inconstant Moon" și în 1975 pentru "The Hole Man". În 1976 a câștigat premiul Hugo la secțiunea "Cea mai bună nuveletă" pentru "The Borderland of Sol". Niven a scris scenarii pentru o serie de spectacole de televiziune science fiction, printre ele numărându-se serialele "Land of the Lost" și "Star Trek: The Animated Series", pentru care și-a adaptat povestirea mai
Larry Niven () [Corola-website/Science/321513_a_322842]
-
ca pe un vehicul prin intermediul căruia se experimentează visele editate de thrillerele hollywoodiene". Criticul David Seed vede în personajul Rubin o degizare a artistului Mark Pauline. Povestirea a fost nominalizată la premiul Hugo și premiul Nebula pentru "Cea mai bună nuveletă", la premiul Aurora și premiul BSFA pentru "Cea mai bună povestire". De asemenea, a ocupat locuri fruntașe în câteva sondaje realizate de revistele SF în anul 1987, ocupând locul patru la categoria nuveletă a "premiului Locus", trei la categoria ficțiune
Chrome (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324836_a_326165]
-
și premiul Nebula pentru "Cea mai bună nuveletă", la premiul Aurora și premiul BSFA pentru "Cea mai bună povestire". De asemenea, a ocupat locuri fruntașe în câteva sondaje realizate de revistele SF în anul 1987, ocupând locul patru la categoria nuveletă a "premiului Locus", trei la categoria ficțiune a revistei "Interzone" și doi la categoria nuveletă din "Science Fiction Chronicle". Povestirea, apărută în luna iulie a anului 1985 în revista "Omni", reprezintă colaborarea dintre William Gibson și Michael Swanwick Deke, care
Chrome (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324836_a_326165]
-
Cea mai bună povestire". De asemenea, a ocupat locuri fruntașe în câteva sondaje realizate de revistele SF în anul 1987, ocupând locul patru la categoria nuveletă a "premiului Locus", trei la categoria ficțiune a revistei "Interzone" și doi la categoria nuveletă din "Science Fiction Chronicle". Povestirea, apărută în luna iulie a anului 1985 în revista "Omni", reprezintă colaborarea dintre William Gibson și Michael Swanwick Deke, care suferă de un blocaj neural care îl împiedică să se întoarcă în Washington, întâlnește o
Chrome (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324836_a_326165]
-
antologie science fiction cuprinzând texte scrise de Norman Spinrad. Fiecare text prezintă un posibil viitor al Statelor Unite ;i este prefațat de un comentariu al autorului, în care acesta povestește despre evenimentele care au dus la apariția ideii prezentate în el. Nuveleta a apărut inițial în numărul din decembrie 1983 al revistei "Isaac Asimov's Science Fiction Magazine" și a ocupat locul 5 la categoria "Cea mai bună nuveletă" în sondajul efectuat de Locus în 1984. O mare parte a populației americane
Alte Americi () [Corola-website/Science/325643_a_326972]