121 matches
-
Ultima categorie de nuvele vădește predilecția analitică a scriitorului care începe să se contureze pe spații epice mai întinse izvorâte din efectele umane tragice ale primului război mondial (Catastrofa, Ițic Strul, dezertor, Calvarul). Spre deosebire de roman, Rebreanu a pornit de la nuvelistica din epoca formației lui, preluând motive, tipuri și situații. Ca și I.AI. Brătescu-Voinești, I.A. Basarabescu și alți înaintași sau contemporani, Rebreanu a „suferit” în mod pozitiv influențele dominante ale timpului, în primul rând Cehov și Gorki. Absența sentimentalismului
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
amplifică în fond, această condiție tragică a omului pe care absolut totul îl readuce în stadiul nimicniciei. Nimic și nimeni nu înseninează această atmosferă: nici un zâmbet, nici o privire caldă pentru că pașii eroilor lui duc implacabil spre prăbușire. Mizeria materială din nuvelistica acelei perioade a lui Agârbiceanu și Sadoveanu nu stă în prim plan, ci exprimă acea continuă frământare zadarnică, cu atât mai dureroasă cu cât apare după clipe de euforie. În nuvelele rebreniene, se observă prăbușirea ca un laitmotiv frecvent asociată
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
În același sens, se explică pasiunea sa pentru viziunea realistă din lumea rurală a scrierilor unui Balzac, Tolstoi, Flaubert, Zola și în deosebi, Reymont. Înlăturarea lirismului, plasarea în timp și spațiu mai exactă a faptelor „adevărate", spre deosebire de povestirile sadoveniene antebelice, nuvelistica lui Rebreanu exprimă răbufnirea instinctelor primare, proiectate pe un fundal social mai accentuat și mai concret ca în Răfuiala, Cântecul iubirii, Nevasta, Glasul inimii, Ofilire, Cerșetorul, Talerii etc. Toma Lotru, flăcăul înstărit din Răfuiala, e un caz de gelozie împinsă
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
lui Eugen Barbu. Tot ca la Eugen Barbu, Didica ibovnica borfașului Dumitrache Cântăreanu din Culcușul, rabdă cu stoicism bătăile bestiale ale bărbatului, un trântor certat cu poliția și retras în „culcușul" de prin fosta țigănie din Floreasca. Acest sector din nuvelistica lui Rebreanu n-a influențat creația romanescă care i-a urmat. Tematica nuvelelor Catastrofa, Ițic Strul, dezertor, Hora Morții se va integra în romanul Pădurea Spânzuraților, decisivă, rămânând „in extremis", drama lui Emil Rebreanu, fratele scriitorului, condamnat la moarte pentru
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
anafura ta de câne!”. Este incontestabil meritul lui Liviu Rebreanu, printre alți prozatori, de a fi înălțat nuvela și schița românească din primele două decenii ale veacului al XX-lea pe cele mai înalte culmi. La cumpăna primului război mondial, nuvelistica închidea un drum, deschizând un altul, cel al romanului obiectiv. Nimic nu poate contesta recunoașterea unor personaje întâmplări, situații, chiar schema conflictuală și tipologică a romanelor maturității sale, în nuvele. Acest capitol al operei rebreniene nu are o existență subsidiară
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
este una de suprafață, nu de adâncime, lucrurile stau cu totul altfel în cazul explorării textului operei Moara cu noroc -,,cea mai puternică și bogată nuvelă tragică din literatura română"3. De la bun început, criticul afirmă unicitatea acestei creații în nuvelistica lui Slavici și în literatura română. "Complexitatea și adâncimea sa", "ideea fatalității (înțeleasă nu ca forță oarbă, ci conținută de însăși ființa umană) ce înfrânge vieața omenească în lupta ei pentru ideal"4 sunt argumentele care susțin afirmația tranșantă de
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
îndoim: tabloul valorilor se stabilește pe îndelete. Deosebit de interesant este faptul că autorii de antologii literare de la sfârșitul veacului trecut (ca Ioan Manliu sau Lazăr Șăineanu) au așezat numele lui Slavici înaintea istoriilor literare românești între prozatorii a căror operă (nuvelistica în special) trebuie cunoscută și studiată. Crestomația română a lui Ioan Manliu (1891) selectează fragmente din O viață pierdută, Popa Tanda pentru studiul elevilor din clasele superioare de liceu, din seminarii sau școli pedagogice, autorul menționând totodată faptul că Ioan
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
loc. Pupăză cel vorbăreț etc"67. Să fi avut cei de la 1891 o mai clară conștință a valorii creației lui Slavici decât cei de acum optzeci de ani sau decât noi, cei de azi? La prima vedere, răspunsul pare simplu: Nuvelistica scriitorului ardelean era o perfectă alegere pentru exemplificarea prozei sfârșitului de secol al XIX-lea, atâta timp cât acest moment al culturii române pare a fi unul de penurie în raport cu celelalte amintite. În aceste condiții, exercițiul selecției valorilor nu era unul dificil
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ulterior direct în paginile revistei sau cărții publicate. Scriitorul nu a considerat că ar fi necesar să o păstreze (nemaivorbind de eventualele forme intermediare de lucru) atâta timp cât tiparul oferea cea mai bună și mai curată versiune posibilă. De aceea din nuvelistica slaviciană, de exemplu, cercetătorul împătimit sau cititorul pasionat de facsimiluri nu se bucură azi decât de câteva pagini (impecabile!!) de manuscris. Articolul apărut în 1887 în Tribuna intitulat "Articularea numelor proprii" conține un fragment din care deducem că Slavici cunoștea
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
neutralitatea mutuală", "bătălia alternativă", "sublimarea ascetică"201) doar cel din urmă e considerat a fi "o veritabilă portiță de scăpare", "o evadare în infinit", egal în absolut doar cu moartea. Slavici a realizat, în ultimii ani de viață, și în nuvelistica sa, astfel de caractere "tari" ce țintesc altitudini amețitoare ale spiritului uman pe care, ne amintim, că tinerețea le anunțase ca programatice în cunoscutul articol dedicat lui Ronetti-Roman. Nuvelele Împăcare (1921) și Dar din prisos (1924) sunt două din cele
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
mai semnificativ decât a te entuziasma de liniile unei fețe și de coloritul unui obraz, înseamnă a te pronunța pentru un anumit tip de umanitate anunțat simbolic în detaliile feței, ale vocii și ale gesticii. Iubirea, aflăm cu precădere din nuvelistica lui Slavici, e o aderare la un anumit tip de viață umană pe care îl găsim performat, insinuat, în altă ființă fără ca aceasta să presupună "perfecțiunea", ci excelarea. Scormon, Gura satului, La crucea din sat sunt nuvele ale iubirii mature
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
născut atât de multe variante de interpretări în critica literară. Unii îi acordă un statut de personaj (viu sau doar simbolic), alții transferă "mesajului" său rolul: "prevestirea gnomică este cel dintâi, cel mai complex și cel mai prezent personaj în nuvelistica lui Slavici". Ideea cumpătului, a renunțării și a răspunderii pentru faptele tale e întruchipată de scriitor, în mod pozitiv, în personajul bătrânei. nota, în 1958, Ion Breazu Cu toate că personajul bătrânei nu e menținut pe primul plan, el este purtătorul de
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
contrastelor. Prejudecățile cenzurează însă percepția și, când nu proclamă de-a dreptul destrămarea acestei lumi babilonice, sufletul călătorului, oripilat și fascinat, alege „fuga”. Dintre narațiunile inspirate de drama războiului, numai Dezarmat reușește să contureze o psihologie credibilă. B., care admira nuvelistica lui Ion Agârbiceanu, dar considera romanele lui Liviu Rebreanu „anemice”, zugrăvind „caractere forțate și brutale”, scrie, la rândul său, Duhul cel rău, un roman popular ca temă și ca destinație. Povestitorul participă la derularea întâmplărilor, deslușind atent, ca într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285819_a_287148]
-
sub pseudonimul M. San-Marino, si articolul-semnal, Ady Endre în românește) sau din creația poetica a lui Baudelaire (Omul și marea, în varianta lui Al. Ț. Stamatiad). V. Grădinaru intervine cu un surprinzător articol despre futurism: Apelul lui Marinetti (1544/1935). Nuvelistica promovată nu depășește un nivel eclectic, evidențiat și de numele celor care o produc: Al. Ț. Stamatiad, M.G. Samarineanu, E. Cetina, dar și Victor Eftimiu, Gh. Brăescu, Gh. Tulbure. Sunt recenzate române de Liviu Rebreanu, tot despre Rebreanu scriu Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287193_a_288522]
-
deosebită s-a acordat nuvelelor și schițelor, care sunt în număr mare și într-o bogată varietate de stiluri. Foarte bine reprezentată este nuvela realistă, a cărei tematică avea în centrul ei, de preferință, funcționarul mărunt sau dezmoșteniții vieții. Niciodată nuvelistica din C.l. nu a cunoscut excesele naturalismului, de la care a preluat totuși minuția și exactitatea descrierilor, interesul pentru periferia societății. În această categorie intră proza lui Duiliu Zamfirescu (Furfanțo, 1900), N. Volenti (O idee fixă, 1892) ș.a. Tonul general este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
39]. Abilitatea retorica, destul de apreciată în acest mediu, constă în a spune lucruri cât mai multe și cât mai diferite. Faptele diverse sunt selectate și reconstruite după criterii și convenții culturale comune ale publicului prezent. Salonul predispune la o prelucrare nuvelistica a faptului divers, în care se recunoaște cu ușurință, în idei și în limbaj, principiul ornării. Vom sublinia că femeia pariziana constituie un subiect palpitant, mai ales in conversațiile dintre bărbați: "Mme Desforges, fille d'un conseiller d'Etat, était
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
S. a devenit cunoscut cu deosebire prin nuvelele sale, pe care începe să le scrie încă din perioada studenției vieneze. Cea dintâi este Popa Tanda, redactată în 1873, dar publicată abia în 1875, în „Convorbiri literare”. Prozatorul continuă și desăvârșește nuvelistica română anterioară și pregătește apariția, în prima jumătate a secolului al XX-lea, a nuvelelor lui Liviu Rebreanu, Ion Agârbiceanu, Pavel Dan. Cunoscând bine realitățile rurale ardelene, e atent în special la viața socială și la particularitățile ei. Cele mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
fi fost cîteva ediții ale Nītisărei în mîinile lui Machiavelli și ale lui Hobbes, pentru ca ei să cunoască doctrina politică indiană veche. Ideile se foloseau cîteodată de cele mai nebănuite mijloace culturale: dintre acestea se numără, mai întîi de toate, nuvelistica. Așadar, am văzut că Panciatantra nu era decît "un tratat propriu-zis de artă politică (nītiśăstra) în formă narativă și sentențioasă, pentru instruirea regilor și dregătorilor și de morală practică, chiar dacă uneori politica se folosește de mijloace necinstite" [37]. Ar fi
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
fac comentariile diferitelor întîmplări (sau viceversa) sînt obținute direct din Nītisăra (Esența politicii) a lui Kămandaki. E limpede că raporturile conceptuale dintre Kămandaki și Machiavelli se explică cu ajutorul unei cunoașteri din partea lui Machiavelli a doctrinelor politice ale lui Kămandaki, prin nuvelistica indiană și mai ales prin Panciatantra care, așa cum putem simplu constata din foarte numeroasele versiuni anterioare și contemporane cu Machiavelli, se bucura de o răspîndire extraordinară în mediile culturale europene, dar și mai mult în cel florentin. Principele lui Machiavelli
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Stati (2003) și încercarea monografică Mihai Cimpoi sau Dreapta cumpănă românească (2003). Proza lui Z. aparține unui scriitor interesat de ceea ce se întâmplă în timpul său. În romane, ca și în eseuri sau în publicistică există o „tensiune epico-dramatică cunoscută din nuvelistica lui profundă și polivalentă” (Tudor Palladi). Manifestându-se în mai multe genuri, autorul cultivă diverse formule, în care tehnicile se intersectează, conferind textului dinamism. Relatarea este naturală, dezvoltată într-o modalitate fluentă, colorată uneori, dar de obicei sobră. Gravitatea abordărilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290720_a_292049]
-
fără să renunțe total la unele soluții facile, procedează la radiografierea unei drame conjugale, abordând direct, uneori dur, adevăruri tipice căsătoriilor eșuate. Gură de leu este o dramă mai apropiată, ca atmosferă și ca unghi de contemplare a personajelor, de nuvelistica scriitoarei; preocupată de dramele sufletești, investigate deseori prin întoarceri în timp, autoarea preferă ambianțele enigmatice, traversate de semne și gesturi greu de explicat. Este înfățișată viața unei femei care provoacă nenorociri celor din jur, ca urmare a unui dominant instinct
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
nuvelele, cât și, mai târziu, romanul Soarele negru (I-II, 1946-1949) relevă un acut spirit de observație, o decizie constantă în prezentarea și comentarea detașată a vieții, o înțelegere artistică particulară a selectării și filtrării informației brute. Tributară „psihologiei abisale”, nuvelistica sa cultivă trăirile consumate la palierele obscure ale conștiinței, care izbucnesc la suprafața gestului perceptibil prin reacții imprevizibile. Amănuntul, reținut și ordonat cu meticulozitate, tinde spre o uniformizare păstoasă a informației, pe terenul căreia personajele construiesc realități iluzorii, configurate asimetric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
reprezintă cu adevărat, „peste mode și timp”, în perspectiva de ansamblu a literaturii naționale, ca și în valențele ei de universalitate. Dacă am preferat să-l abordez, aici și acum, din unghiul artei romanului, e pentru că tocmai romanul sadovenian (nu nuvelistica și povestirile, nici „romanul istoric”) încă mai este însoțit de „ecouri” ale opticii unor critici influenți (Lovinescu și Călinescu, îndeosebi), sceptici în ce privește acele criterii de artă în stare să-l definească pe autorul Baltagului drept un autentic romancier. Și spun
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
prozei lui Velea, polemică față de canoanele realismului socialist, care decretaseră supremația tipicului. Personajele sale erau atipice, erau „ciudate“, „sucite“, procedau în răspăr față de uzanțe, acest comportament atrăgându-i autorului acuzația, gravă pe atunci, de abatere de la realism. Adevărul este că nuvelistica de început a lui Velea preluase și ea unele poncife tematice (țăranul eliberat de instinctele posesiunii etc.), dar spiritul preluării era, artistic vorbind, de mare rafinament. Cea mai originală scriere a lui Velea este însă relativ târzie și de aceea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
36-39; Valeriu Anania, Rotonda plopilor aprinși, București, 1983, 83-92; Cioculescu, Itinerar, IV, 233-238; Anghelescu, Vedere, 216-244; Manolescu, Teme, VI, 151-155; Gala Galaction, RRI, II, partea I, 8-50; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Iosif Sava, Muzica și literatura, II, București, 1987, 261-274; Nicolae Manolescu, Nuvelistica lui Galaction, RL, 1989, 17; Gh. Cunescu, Gala Galaction, Galați, 1989; Holban, Literatura, I, 83-97; Negoițescu, Ist. lit., I, 203; Z. Ornea, La inaugurarea ediției Galaction, RL, 1994, 23; Eugen Simion, Jurnalul lui Gala Galaction și „mania Goncourt”, CC, 1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]