121 matches
-
Din această perspectivă, Răscoala, de exemplu, este acreditată drept un discurs despre mitologia personajului, iar dorința de pământ drept o aspirație spre tanatic. În opoziție cu interpretările tradiționale se situează și Introducere în opera lui I. Al. Brătescu-Voinești (1997), unde nuvelistica acestui scriitor este văzută ca o posibilitate de afirmare a ezitării funciare între claustrare, intimitate și conformism, având ca rezultat însingurarea naratorului în limbaj. Metoda practicată de M. este una complexă, alcătuită din elemente de naratologie, psihanaliză, sociologie, estetica receptării
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
în atmosfera de teroare și exterminare, încolțește o dragoste nefastă; un fântânar mobilizat dezertează de pe frontul stalingrădean și, întors acasă, se ascunde într-o fântână etc.). Războiul, destinul unei generații mutilate, trecutul mai îndepărtat al neamului jalonează în linii mari nuvelistica lui I. Protagoniștii din Dincolo de ploaie, Dans în trei, Magdalena, plictisiți de existența lor mediocră, nu sunt învinși, nici ratați. Ei fac parte din categoria nonconformiștilor, înscriindu-se în galeria tipurilor tradiționale ale prozei rurale. Un hectar de umbră pentru
IOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287616_a_288945]
-
Urmează cursurile Liceului „B.P. Hasdeu” din Buzău, absolvit în 1957, iar între 1963 și 1968 pe cele ale Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București, luându-și licența în 1968, cu teza În căutarea timpului pierdut în nuvelistica lui Ștefan Bănulescu. Între timp funcționase ca bibliotecar comunal (1958- 1959) în Glodeanu Sărat din județul Buzău. Din cauza „dosarului politic” a fost exclus, prin ordin ministerial, din învățământul postliceal și superior, fiind constrâns să exercite diverse funcții, precum aceea de
ISTRATE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
anii ’60, din care tezismul e eliminat treptat, dar care nu se mai remarcă prin originalitate. Lumea prozelor rurale ale lui L. este cea din jurul orașului său natal și, în sens mai larg, a câmpiei transilvane (în esență, lumea din nuvelistica lui Pavel Dan sau din memorialistica lui Ion Vlasiu); momentul istoric al evocării surprinde instaurarea și consolidarea orânduirii social-politice de după 1948. Ana Nucului, compromisă de tezismul afișat, reia în context istoric diferit schema din Popa Tanda de Ioan Slavici, fiind
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
Lența”), Remus Luca („Ana Nucului”), VR, 1954, 6; Dumitru Solomon, „Povestiri”, GL, 1955, 36; Mira Iosif, Pe marginea povestirilor lui Remus Luca, „Tânărul scriitor”, 1955, 10; Lucia Olteanu, Eroii lui Remus Luca, CNT, 1956, 2; Lucian Raicu, Aspecte noi în nuvelistica actuală, VR, 1956, 5; Savin Bratu, „Liniștea iernii”, GL, 1957, 10; Perpessicius, „Liniștea iernii”, „Tânărul scriitor”, 1957, 5; Ion Vitner, Creatori și opere: Remus Luca, VR, 1959, 3; Lucian Raicu, „Dimineață de mai”, VR, 1959, 8; Ion Sârbu, Proza lui
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
de o viață, rămâne perplex în fața civilizației occidentale. Comicul e unul de contraste. Asemenea anacronice figuri, cu fixațiile și traiul lor automatic, moșieri înconjurați de slugi de toată nădejdea, vor popula, în literatura noastră, și alte scrieri. G. întemeiază cu nuvelistica lui o tradiție. Se poate spune că îi premerge lui Mihail Sadoveanu. Țăranul, cu mentalitatea și obiceiurile, cu superstițiile și credința lui, purtător al înțelepciunii și al virtuților strămoșești, pătrunde acum - într-o lumină idilică - în proza românească (Astronomul și
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
Șireagu, I. Negură. Sporadic, sunt tipărite și poeme de O. Goga (Aceeași poveste) și Ion Pillat (Biserica lui Horia). De remarcat sunt câteva povestiri ale lui Ion Agârbiceanu, Întâia noapte, Convenire colegială, Înfruntare, alături de traduceri, realizate de George Sbârcea, din nuvelistica lui Luigi Pirandello (Răposatul, Ținta). Dramaturgia nu este prezentă în revistă, spectacolele Teatrului Național din Cluj fiind însă analizate prompt, întâi prin anunțuri și cronichete nesemnate, apoi prin texte specializate, aparținând lui Corneliu Albu, cum ar fi comentariul la spectacolele
GAZETA ILUSTRATA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287198_a_288527]
-
36-39; Valeriu Anania, Rotonda plopilor aprinși, București, 1983, 83-92; Cioculescu, Itinerar, IV, 233-238; Anghelescu, Vedere, 216-244; Manolescu, Teme, VI, 151-155; Gala Galaction, RRI, II, partea I, 8-50; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Iosif Sava, Muzica și literatura, II, București, 1987, 261-274; Nicolae Manolescu, Nuvelistica lui Galaction, RL, 1989, 17; Gh. Cunescu, Gala Galaction, Galați, 1989; Holban, Literatura, I, 83-97; Negoițescu, Ist. lit., I, 203; Z. Ornea, La inaugurarea ediției Galaction, RL, 1994, 23; Eugen Simion, Jurnalul lui Gala Galaction și „mania Goncourt”, CC, 1997
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
sub pseudonimul M. San-Marino, si articolul-semnal, Ady Endre în românește) sau din creația poetica a lui Baudelaire (Omul și marea, în varianta lui Al. Ț. Stamatiad). V. Grădinaru intervine cu un surprinzător articol despre futurism: Apelul lui Marinetti (1544/1935). Nuvelistica promovată nu depășește un nivel eclectic, evidențiat și de numele celor care o produc: Al. Ț. Stamatiad, M.G. Samarineanu, E. Cetina, dar și Victor Eftimiu, Gh. Brăescu, Gh. Tulbure. Sunt recenzate române de Liviu Rebreanu, tot despre Rebreanu scriu Ion
GAZETA DE VEST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287193_a_288522]
-
îndeosebi în realizarea propriu-zisă a demersului istorico-literar. Plecând de la o bogată bibliografie, G. trece în revistă mai întâi modelele și ideile care i-au inculcat scriitoarei „funcțiile cognitive și educative ale actului creator”. Tranziția de la poetica realistă, „dorică”, prezentă în nuvelistica timpurie și în roman și construită așadar pe „principiile autenticității, verosimilității și finalității”, va avansa în direcția modelului „corintic”. Comentariile sunt convingătoare și, în unele laturi, conțin și un netăgăduit aport de originalitate. În acest sens, trebuie amintite inserțiile comparatiste
GEAMBASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
română, partea I: Teoria poeziei, București, 1915; Metodologie literară. Armonia capodoperei, București, 1920; Introducere în metodologia literară, Craiova, 1923; Estetica literară, București, 1924; De la misticism la raționalism. Cronici culturale, București, 1924; Enciclopedia operei literare, București, 1925; Directive literare, București, 1925; Nuvelistica română, București, 1926; Știința literaturii, vol. I: Introducere în știința literaturii. Estetică generală. Estetică literară, București, 1926; Critică, I-II, București, 1927-1928; Versuri. Proză. Fabule, București, 1928; Amintiri din propaganda în Rusia (1917), București, 1928; Fabule, București, 1928; Poezia dramatică
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
lucrărilor Plebiscitul în Basarabia (1919), Populația Basarabiei pe naționalități după izvoarele oficiale rusești (în colaborare cu P. Cazacu) (1920), Autoadministrația și Zemstva (1920), Basarabia (1926) ș.a., G. își încearcă puterile și în literatură, cu câteva traduceri în limba rusă din nuvelistica lui Al. Vlahuță (Valetul, Pierdut, Inconsolabilii) și Carmen Sylva (Călugărița, Robii), publicate în cotidianul „Bassarabeț” din Chișinău (1898). Aflându-se pe fronturile primului război mondial din partea Crucii Roșii, scrie amintirile Flămânzii, Fragment, Abisul, Rătăciri (Episod de război: Rușii la Grozești
GORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287316_a_288645]
-
piesele lui S., Această copilărie îndepărtată (1975) și Omul a doua zi au fost puse în scenă de teatre din Chișinău. Între distincțiile ce i s-au acordat se numără și Premiul de Stat pentru cartea Pentru tine bat... (1987). Nuvelistica de început a lui S., cuprinsă în volumul Era târziu, e influențată de formulele narative camusiene și kafkiene și prezintă o atmosferă dezolantă, pesimistă, în contrast cu optimismul oficial. Năruirea morală a individului și încercările de recuperare sub presiunea unui timp tensionat
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
sunt tipărite după primul război mondial: Catastrofa, Trei nuvele (1924), Cuibul visurilor (1927) ș.a. Proza scurtă nu l-a impus. E. Lovinescu, care i-a găzduit în „Sburătorul” mai multe schițe, o găsea ștearsă, iar G. Călinescu va vedea în nuvelistica scriitorului doar exerciții de atelier pentru marile pânze viitoare. Unele calități ale romancierului sunt totuși detectabile încă din aceste narațiuni de tinerețe: în primul rând, o viziune realistă crudă, nedispusă la nici o îndulcire sămănătoristă sau poporanistă, ci împinsă, dimpotrivă, către
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
I-II, pref. Haralambie Corbu, Chișinău, 1981; Valencea, Chișinău, 1982; Bijuteriile bunicii, Chișinău, 1986; Vâltoarea, Chișinău, 1988; Povestiri, Chișinău, 1989. Repere bibliografice: Ion C. Ciobanu, Tăria slovei măiestrite, Chișinău, 1971, 169-184; Vladimir Beșleagă, Suflul vremii, Chișinău, 1981, 161-178; Ion Ciocanu, Nuvelistica Anei Lupan, „Nistru”, 1983, 9; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 214-215; Femei din Moldova. Enciclopedie, îngr. Iurie Colesnic, Chișinău, 2000, 177-178. N.Bl.
LUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287928_a_289257]
-
literatură și pentru scriitorii români. Beletristica tipărită în L. nu mai interesează decât în măsura în care aduce o mărturie în privința gustului și a culturii autorilor. Nuvelele scrise de A. Livianu și Șt. Bodin sunt simple încercări de tinerețe, foarte apropiate de model (nuvelistica lui Maupassant, bunăoară), dar nu li se pot nega o oarecare sinceritate și mai ales acuratețea stilului. Un Carm, rămas ascuns sub acest pseudonim, compune cu ușurință versuri în care răsună ecouri din poezia lui Mihai Eminescu. Cea mai mare
LECTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287769_a_289098]
-
S. a devenit cunoscut cu deosebire prin nuvelele sale, pe care începe să le scrie încă din perioada studenției vieneze. Cea dintâi este Popa Tanda, redactată în 1873, dar publicată abia în 1875, în „Convorbiri literare”. Prozatorul continuă și desăvârșește nuvelistica română anterioară și pregătește apariția, în prima jumătate a secolului al XX-lea, a nuvelelor lui Liviu Rebreanu, Ion Agârbiceanu, Pavel Dan. Cunoscând bine realitățile rurale ardelene, e atent în special la viața socială și la particularitățile ei. Cele mai
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
și Ștefan Hostiuc. Valoroase sunt paginile de istorie literară și culturală, de critică și eseistică, ilustrate de Mihai Cimpoi (Iconarii între logos și istorie), Mircea Lutic (studii despre reviste literare bucovinene), Grigore C. Bostan (Intelectualul român la Cernăuți), Nicolae Bilețchi (Nuvelistica lui Ion Druță: viziune unitară și coerență compozițională), Alina Ciobanu-Tofan (Fenomenul literar basarabean între protocronism și sincronism) ș.a. În cadrul rubricii „Eminesciana” participă cu articole George Muntean (Eminescu și Veronica Micle, Mihai Eminescu. Note despre debutul său literar), Constantin Hrehor (Eminescu
SEPTENTRION LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289625_a_290954]
-
către fiziologic, pulsional, impur, dar devin evidente și duioșia, lirismul, respectul față de cuviință - parametri structural „sămănătoriști” ai personalității prozatorului, persistenți în pofida „modernității”, „citadinismului” și „tenebrosului”, arborate ca intenții. În narațiunile din volumul Nunta de argint, modeste, nu foarte diferite de nuvelistica românească de la începutul secolului al XX-lea (dar inferioare stilistic), prozatorul investighează, în medii diferite - (mic-)burghez, mai degrabă al mărunților funcționari ori salariați cu „gulere albe”, al micilor mahalagii decăzuți moral ș.a. -, drame banale ori aventuri, mai ales erotice
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
Stati (2003) și încercarea monografică Mihai Cimpoi sau Dreapta cumpănă românească (2003). Proza lui Z. aparține unui scriitor interesat de ceea ce se întâmplă în timpul său. În romane, ca și în eseuri sau în publicistică există o „tensiune epico-dramatică cunoscută din nuvelistica lui profundă și polivalentă” (Tudor Palladi). Manifestându-se în mai multe genuri, autorul cultivă diverse formule, în care tehnicile se intersectează, conferind textului dinamism. Relatarea este naturală, dezvoltată într-o modalitate fluentă, colorată uneori, dar de obicei sobră. Gravitatea abordărilor
ZBARCIOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290720_a_292049]
-
citise o sută de pagini în manuscris, spunând că „e o zugrăvire pitorească a moravurilor basarabene în cenușiu”), și mai multe povestiri, iar în „Viața Basarabiei” din 1940 îi apar numeroase schițe, incluse ulterior în culegerea Crizantema de la frontieră (1942). Nuvelistica sa are ca notă particulară prezentarea documentară, uneori naturalistă, cu lux de amănunte concrete și deformări grotești, a unor medii periferice. SCRIERI: Alb și roșu, Bălți, 1938; Bandiții, Bălți, 1938; Osândiții la moarte, Bălți, 1938; Povoljanca, Bălți, 1938; Spre Golgota
TAMBUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290046_a_291375]
-
întâmplă în teza sa de doctorat, Transfigurarea fondului folcloric în nuvelele lui Gala Galaction (2001), care reia, într-o formă mult amplificată, o lucrare din 1996. SCRIERI: Albastrele ninsori, Alexandria, 1996; Cuib de lumină, București, 1996; Fantastic și folcloric în nuvelistica lui Gala Galaction, București, 1996; Lumină în amurg, București, 1996; Pulberi de stele, București, 1996; Cu stelele-n palmă, București, 1997; Lacrimi de stea, București, 1997; Miracol, București, 1997; Peregrin prin univers, București, 1997; Constelația lirei, București, 1998; Floare de
POPA CARACALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
în versuri, inspirându-se din legende și basme populare. De altfel, el cunoștea bine folclorul bănățean, ca unul ce culesese, în vara anilor 1886 și 1887, poezii din împrejurimile Lugojului. Ceea ce l-a impus însă în istoria literaturii române este nuvelistica. Format în spiritul prozei realiste a lui Ioan Slavici, el nu era totuși străin de principiile realismului european. În copilărie cunoscuse îndeaproape mediul cojocarilor bănățeni, viața maiștrilor, a calfelor și a ucenicilor, personaje care îi vor popula proza. Cea dintâi
POPOVICI-BANAŢEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288969_a_290298]
-
îi apare primul volum, Fuga, urmat, an de an, de noi culegeri de proză scurtă și mai ales de multe romane și piese de teatru, precum și de eseuri și poezii. Situată în linia prozei realist-critice ardelene, integrată conjunctural „realismului socialist”, nuvelistica juvenilă a lui P. posedă însă, de la început, trăsături ce o particularizează. Realismul aspru, rebrenian, încorporează, prin crearea atmosferei, un lirism mai intens și mai subtil decât în scrierile lui Ioan Slavici și Ion Agârbiceanu, sensurile celor mai rezistente narațiuni
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
la proiecția de universuri sufletești cu existență epică distinctă, toată instrumentația menită să confere obiectivitate evocării poartă mesajul unei singure conștiințe: conștiința tragică a naratoarei și mai ales a analistei exclusiv autoscopice. Căci, oricât ar părea de ciudat, nu numai nuvelistica, dar și romanele sunt expresii variabile și variate ale aceleiași vocații confesive, cu diferența că în ultimele confesiunea se disimulează integral în formele narațiunii obiective. O evoluție a formelor nu este însă aici și o modificare a substanței vizionare. Sub
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]