37 matches
-
-ntoarse acasă prin mijlocul Traciei cu suita sa, cu o oaste considerabilă de apărare și cu sultanul Azatin, trupele romîno-bulgare și cele cumane roiau împrejuru-i în cea mai mare apropiere, cu o necontenită îndărătnicie, și căutau să-l prindă cu oțărîtă poftă de adulmecare. Cu tot meșteșugul războinic, împăratul era urmărit cu stăruință de inamici, o mare parte a suitei sale îl părăsi de desperare în voia sorții, el văzu pierind orice disciplină din oamenii ce-l acompaniau și cari îi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai e încă lumină pe cer, iar iarna, cel târziu în timpul primei ore a nopții, ca să apuci să faci puțină mișcare înainte de culcare. O plimbare, de exemplu... — Sau o tăvăleală bună prin așternuturi, chicotește Augustus. — Cu cine? îl repede Livia, oțărâtă. Sau - mai degrabă - cu ce? Că a ta e bună de tăiat și de dat la rațe. Bătrânul se împurpurează la față. Urmează un moment tensionat. Încruntat, principele îi arată ușa lui Musa. Medicul se conformează de îndată, dar nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
taxiul: încă din anii frumoși când exista o singură firmă de „taximetre“ și când a face o comandă prin telefon era o aventură inițiatică. Pe atunci, taximetristul era rege. Nu numai că îi plăteai cursa; dar el decidea, cu gesturi oțărâte sau magnanime, dacă să te ia ori nu în mașină. Unde vrei să mergi, în Militari? A, nu, eu merg în Balta Albă... În direcția opusă, băi nene, nici măcar atâta lucru nu pricepi? Într-o zi, tatăl meu, care călătorea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
mustăcios, ea negricioasă, cu sprâncene dese, împreunate. Discutau despre niște pulovere pentru copii, le zărise femeia într-un magazin, aproape de piață, nu costau decât 63 de lei. Îs cu defect? întrebase ea pe vânzătoare. Nu, îi răspunsese aia mirată și oțărâtă, de ce să fie cu defect? Că-s ieftine, d-aia? Sunt pentru copii, de aia sunt mai ieftine, se justificase vânzătoarea, uite-te și mata, unde vezi vreun defect? Ei, na, îi replicase ea, că acum cumpăr eu pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Mitrea Pescăruș. —A! trăiește acolo ș-un uncheș? — Da, domnule. De cum intră puvoaiele în bălți, el se duce la grindul lui, își repară coliba și-și cătrănește vârșele. Are și el niște sărăcii de vârșe. Am făcut, pesemne, o mutră oțărâtă. Aș fi preferat să fiu singur. —Trebuie să-ți spun îndată și asta, a adăogat Ștefan Gâdea, că acel uncheș e tocmai omul care-ți lipsește dumnitale. Precum ai văzut, eu nu-ți pot fi folositor la multe. Duc barca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în spinare. ― Coboară și singură... ― Singură nu pot... Mi-e frică... ― Cine te-a pus să te urci? ― Ne-cu-ra-tul, silabisi ea. Logodnicul ei încercă să se suie dar nu reuși; băuse vârtos și nu-l mai ajutau picioarele. Se întoarse oțărât, în vreme ce Veverița cânta din tei: ― Cu-cu! Cu-cu! ― Stai, diplomațiile, că ți-o aduc plocon, cât ai zice pește, i-am spus și, dintr-o săritură, m-am urcat în pom. N-o vedeam, se cățărase tocmai sus, în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
putea să se înțepe tocmai la degetul ăla. Treceau suratele și funcționarii, tăbărau muieri și lucrători de la nouă străzi distanță să-i pipăie, cu palmele bătătorite, armăturile patului de internat și să se intereseze de debutul operei sale, așteptau oțărîți sau stingheriți, mutîndu-se de pe un picior pe altul, ridicîndu-și sprâncenele interogativ atunci când izbuteau să-i capteze privirea și obligîndu-l și pe el să salte a neputință din umeri, fluturîndu-le pe sub nasuri extremitatea respectivă, înmîloșită și împuțicită de muci, da' ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ne blagosloviți c-o vorbă bună? Acum vă caftesc! Simigiii se trăgeau mai spre uși. Cel tânăr și cu Sandu, în timpul ăsta, gata cu laba-n coș. Cât te-ai șterge la ochi, semințele erau tocmai în fundul nădragilor. Bozoncea tăcea oțărât. Tot Gheorghe spunea: - Lasă-i, nu-i bate! și-l trăgea de mânecă. Apoi grecilor: Zi, tot nu -lați învățat de frică pe Stăpînul? O să vă taie el cu mânușița lui într-o zi pe toți... Și umfla o mână
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tot nu vrea să mă ierti!... povestește ea cu zgârcenie, și zâmbește trist. Tace dintr-o dată, cu sfială, și se uită într-o parte. - Toma, tătâne-su, îi om hain la suflet, încî mai țâni mânii!... Intră în vorbă bătrâna, oțărâtă de parcă a băut oțet. Câte-o datî, mai vini pe‟ici, sî-ș‟ vadî nepoți‟, da‟ ș‟atunci cu ochi răi, ca adus de-un nour di grindini, di parcî, Doamni iartă-mă, parc‟ar ci plămădit numa‟ din zâli di
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
scorbură țîșni un cîine. Cîteva găini cu cocoș care se mira de noi ieșiseră pe imaș, în timp ce, în grajd, o vacă înghițea trifoi. Zărindu-ne pe șes, cineva îl lepădase în iesle și dispăruse ca prin farmec. Tovarășul Șoptelea făcu oțărît: - Ce dracu, parc-am fi tătari! Unde s-or fi mistuit ăștia? - S-au dus la Ucigă-l crucea pe pustii! Nici moșneagul, nici ginerii nu-s acasă, constată cu năduf, după ce cercetase cotloanele, bădia Nică. O femeie din vecini
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a trecut atâta timp, de când stăm de vorbă aici, ca țațele-n drum și nu am ajuns la nici o concluzie, cât de cât plauzibilă, la spinoasa problemă, ce Dumnezeu, sau dracul, stă în spatele acestor declarații? Unii bănuiesc doar, că Băsescul cel oțărât, a anunțat în felul acesta, că grele belele se vor abate în curând pe capul fostei Case regale a României. Fiindcă, în obișnuita tradiție a regimului, consfințită în Evanghelia cotrocenistă, de la președintele Traian Băsescu citire, el a spus cu un
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
au intrat În Țara Românească cându pe gios, cându pitulat pe bicicletă, aprinsu deja spre mari lucrături economicești, cum stă scris și-n hronicul Academiei de nu să mai găsește. Să priceapă așadar bunul cetitoriu cu toate mințile sale toate oțărâtele răutăți omenești cu carele-i Împuns senatoriul, ele fiind de altmintrelea de prisos, că doară dânsul și-a lăsat până și beșica fierii În mânurile hirurgilor hulpavi, și aceasta numai den dragoste de țarină. „Alex Bârlădeanu, acest admirabil luptător pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]