139 matches
-
era o varză împuțită de-a dreptul. Păi, eu plătesc aici, nu mă joc! Mâncarea nu e rea, se justifică Carmina, neînțelegând cu ce își supărase comeseana. Eu nu mănânc prea mult, am motivele mele. E bună pe dracu, se oțărî femeia. Atunci apăru bucătăreasa și-i așeză dinainte bucatele. Fu întâmpinată cu niște priviri ucigașe. Carmina plecă repede dorind să-și scutească auzul de vorbe amare. Scena cu femeia aceea, pusă pe harță fără o motivație certă, o iritase. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
amorțește de atâta stat în pat. Copiii se joacă de capul lor în bucătărie, că-i mai cald. Ce te uiți, bă, la mine, se răstește la puști când îl vede în drum spre baie. Nu mă uit bunică, se oțărăște copilul. Cum nu te uiți, te uiți, că așa vă învață mă-ta și tată-tu. Auzi, mămică, îi dau raportul copiii, când Rita ajunge acasă, așa a zis bunica și când eu i-am zis că o să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din pământuri. Egzact, aprobă Gheretă. Atunci care e problema? Problema, domnu' farmacist, e asta: cu ce drept fac Revelion În casa ei, și Încă cu vânzare, numiții Hollosi, Ziffer și Nagy Oszkár? Sunt pictori, dragul meu. Și ce dacă? se oțărî poștașul. Pe deasupra și morți, preciza Zegrea În speranța că iritarea lui Gheretă se va domoli. Ceea ce nu se Întâmplă deloc. Asta nu le dă dreptul să folosească după plac bunurile celor În viață În lipsa lor. Indignarea lui Gheretă crește văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să gesticuleze iritat în dosul geamului, zornăind prin aer un mănunchi de chei. Dacă nu catadicseați să-mi deschideți, pe cuvînt că mi-aș fi luat tălpășița și aș fi scăpat toate plicurile astea la primul coș de gunoi, se oțărî Poștașul dînd să intre. — Să te ștergi bine pe picioare, îi tăie Timișoara avîntul, făcîndu-i semn că înăuntru cineva tocmai spăla podeaua. — Aha, făcu Poștășică, simțind brusc nevoia să facă glume, ți-e frică să nu las urme, dar nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
De amar, se pune pe băut și îl contrează răutăcios pe Ilie. Ești cam țîfnos, rîde Ilie. Ce are azi? întreabă și Neculai. Este ciudos că a mers pe jos, ca prostul. Prost ești tu, cu tot neamul tău, se oțărăște Gheorghe. Cei prezenți îl ignoră și continuă să chefuiască. O să-l las să doarmă într-un șanț, zîmbește răutăcios Gheorghe. De fapt, o să-l las în mijlocul drumului. Vino să te pup, propune vesel Ilie. Dacă pici jos, eu nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bunăoară, nu m-am mai regăsit niciodată. Peste Gheorghe Grosoș Însă am dat Într-o vară. Aveam amîndoi treisprezece ani, el tolănit pe malul unei bălți a Măriei, eu hoinărind cu Ionel Caița. — De ce l-ai adus aici? s-a oțărît Ghiță. Fostul lui coleg de bancă i-a explicat că am și eu dreptul de a umbla peste tot prin comuna asta. — Mă! - s-a rățoit Grosoș - du-l Înapoi la orbii lui de la Cluj și aruncă-l acolo! Nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Mai bine mort decât colectivist!... Că eu n-o să le dau la comuniști pământul nici dacă mă-mpușcă!... Păi cum să-mi ia mie ăștia pământul, cuscre?!... Cum să mi-l ia, dacă eu nu vreau să-l dau!!!... se oțărî omul foarte necăjit. Apucând paharul de vin cu care-l cinstise Stelian îl goli dintr-o răsuflare și-l trânti înapoi pe masă. Apoi, cu glas răgușit și repezit, el se apucă să-i spună cuscrului său cum tocmai cumpărase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cunoaștem? —Căutați-vă de drum. Nu fiți rele, că nu vă facem nimic. Nouă ne plac fetele frumoase ca voi, s au apropiat și mai mult, unul dintre ei prinzând-o pe Elena de braț. —Ham! Ham! Ham! s-a oțărât Lupaș spre el. -ioai! ne mușcă, au fugit speriați în hohotele de râs ale fetelor. —Afurisitul, ai văzut că nu te lasă să te atingi de ele. O păzește ca un bodyguard, al naibii! — E mare, voinic și rău. E
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
profesorul meu, D.M. Pippidi, istoric al Antichității și clasicist desăvîrșit, un adevărat maestru în comunicarea academică, a prezentat un elegant raport consacrat studierii limbilor străine în facultate. Nici nu terminase bine de vorbit raportorul, că bravul președinte de sindicat se oțărîse furios la acesta, reproșîndu-i nu atît conținutul, cît forma raportului, despre care a răcnit că „nu era bine scris”. Multă vreme după acest uluitor incident am înțeles că, derogînd de la regulile limbii de lemn pe care o detesta cu toate
Cum se folosea limbajul "academic" în Epoca de Aur () [Corola-journal/Journalistic/67790_a_69115]
-
niciun număr. - Păi, formează, ce stai? - Ce, că nu știu niciunul... - Formează și tu unul la întâmplare. - Și dacă răspunde altcineva? - Ceri scuze, nu știi, mă iertați, am greșit numărul. Bagă și tu degetul mai cu grijă... - Nu înțelegi, se oțărî ciucurele, că toate numerele sunt greșite? Și repede, preîntâmpinând riposta celuilalt peste țeastă: Iadeș! Chisăliță luă, cu un aer melancolic, partea bună a lucrurilor: - Eu n-am vorbit niciodată la telefon.... Iadeș, aflat încă sub protecția numelui său, ca sub
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
tu acolo? strigă popa. Erau Timofte și Bârneață. - Ascultă, mă Timofte, scoate și tu o ciutură și spune-mi cum găsești apa! Timofte scoase, înghiți o dată și pe urmă scuipă ce-i mai rămăsese în gură. - Pute rău, părinte, se oțărî omul, și-și văzu de drum. Popa rămâne nedumerit câteva minute cu capul între mâini: - Ce să mai fie și bătaia asta a lui Dumnezeu? Se vede că l-am bârfit. Deodată și-l ridică, luminat de o idee: - Mai
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
în cale - Ba încolo, ba încolo, Chiar dacă o trimiteai Să te însoțească. Ea, nu și nu! Până când s-a hotărât Să-ți vorbească - de la egal la egal. Până când?, ai întrebat-o Până la mormânt. (a fost răspunsul) Cum așa?, te-ai oțărât, Tu femeie. Mârșavă, umbra s-a luminat În toate detaliile Soarelui Și ți-a strigat în față: Că tu femeie, N-ai respectat cuvântul Lui Dumnezeu Și ți-ai numărat vârsta Dintr-o decadă într-alta, Lăsându-mă pe mine
Poezii by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/2596_a_3921]
-
Nu s-a stabilit nimic, mă anunță. Încerc la altcineva, mai apropiat. Se jurizează mîine dimineață, îmi spune cu voce tristă: trezire devreme, autobuze aglomerate. Iau persoana la sigur: Știe tot Bucureștiul că ați stabilit cine ia premiile". Persoana se oțărăște: ,Ce mai caut eu mîine la Uniune, dacă le-am stabilit?!" ,Ca să vă faceți că jurizați, chipurile..." Ne-am amintit, într-o lungă paranteză, de premiile din alți ani. Totdeauna juriile au fost acuzate de nedreptăți și de aranjamente, pe
Premiile Uniunii la bursa zvonurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11126_a_12451]
-
urlă: - Cum ai spus? Cum de îndrăznești să-mi introduci în birou astfel de... - Hristo... copile!... îngăimă moș Petko. - Afară! țipă doctoral cu glasul tremurînd de mînie și, înșfăcînd de pe masă un pumn de bani, îi dădu grosolan paznicului, spunîndu-i oțărît printre dinți: Na, dă-i banii ăștia și s-o șteargă de aici, auzitu-m-ai? - Am înțeles, înălțimea-voastră... Și înălțimea-sa Hristofor Petrovici Belokrovski trînti înciudat ușa." Povestirea Ferească Dumnezeu să-și capete orbul vederea îi aparține lui Aleko
Malurile Dunării by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/10415_a_11740]
-
te știam așa! o penaliză ardent Lili. -Ei, n-o supăra! sări avocat din oficiu Lixandra. Doar știi că-i merge mintea brici, dar nu la bancuri?! Nici eu nu pot da soluția! -Și nici eu, adăugi Karmel. -Uf! se oțărî Lili către ultima. Degeaba ești umbra mea! Nu te-a contaminat spiritu-mi defel?! Și, apucând-o de după umeri, începu să râdă cu putere. Doar nu fără rost o porecliseră cei din grupul ei încă din școală Flower-Power, mă gândii eu
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
-mi răspunde. Așa ceva nu se mai pomenise, Vasilica să nu răspundă, să nu se uite la mine. Mă întâlnesc în scenă cu Vasile, nici ăsta nu e prea tandru cu mine. Ce aveți, fraților, ce rău v-am făcut, mă oțărăsc și aflu că Vasilica este foarte nervoasă, i-a spus-o și lui Vasile când i-a spart capul cu o oală, că ea nu este curvă din alea să facă ce-i cere ei Vasile, care a văzut astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
că în natură cel mai puternic îl zdrobește pe cel mai slab. Cred că e logic care din ăștia vreau eu să fiu. Cine e Rainer ăsta? (întrebarea speriată a mamei). Mă calci pe nervi cu întrebările tale idioate, se oțărăște fiul și‑o șterge, deși nici n‑a apucat să mănânce ca lumea, o altă nevoie a tineretului. Pentru azi era programat gulaș de cartofi, ca în atâtea alte zile. Mama stă în picioare în camera întunecată, o doare mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
privirea pe fețele lor care încremeniseră la auzul celor spuse. Mă gândesc eu că n‑o să vă bucurați, dar trebuie să‑mi fac datoria. Așa e rânduiala când ajung copiii flăcăi, fraților. - Dar ce necaz, omule, spune odată! S‑a oțărât Vasile spre el cu mâna pe sticla cu țuică pe care tocmai o destupase și începuse să toarne în păhărele. Nu ne mai perpeli atâta. Ce boacănă a făcut băiatu’ meu? - Ai răbdare, omule! Ce, am zis eu c‑a
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
stâlpul porții, nicidecum să aducă alinare vreunei răni de suflet sau de carne. − E înăuntru, în casă, doarme acum... − Cum? Doarme? Cum doarme?! De ce-ai chemat salvarea? Hai trezește-o și ado-ncoace!... Altă dată nu mai vine salvarea, se oțărî asistenta. Mama tremura din toate încheieturile. N-ar fi vrut să trezească fata, după criză dormea întotdeuna mult și bine. Niciodată n-a trezit-o din somn. De voie de nevoie se duce în casă. Apare, într-un târziu, cu
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366854_a_368183]
-
în care aș fi vrut să văd „nervi vărsați”, dimpotrivă, toate condițiile improprii, scârțăitul din încheieturi, călcatul pe picioare cu „I'm sorry” de rigoare, femeile erau ținta privirilor mele, cuconeturi pe care aș fi vrut cum debordează și se oțărăsc și înjură care ziceam eu, ar fi preferat orice altceva la ora asta și nu în acest loc să fie ci dimpotrivă, participau la show-ul cu o dezinvoltură demnă de orice altceva, acompaniau cu râsete și cu înțelegere voia
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
credinței”. - Aiureli băiete, să nu-l crezi pe bunică-tu! - îl auzeam pe tata din camera cealaltă. Cum să se întâlnească el cu Maica Domnului, că Ea a murit acum două mii de ani? - Ba așa e cum îți spun - se oțărî tataia, că viața e veșnică și Maica Domnului fiind mai presus de îngeri și heruvimi nu a murit și poate să se arate oricând oamenilor. Și s-a arătat de multe ori unora în toți acești două mii de ani. - Da
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
scenă, dintr-un text scris de... - Nu ne interesează cine a scris, agent tontovan. Nu te obrăznici! - Am înțeles, să trăiți! Nu asta era vorbulița, domnule... - Să taci, prăstăvanule! N-ai tu minte câte stele am eu pe umăr! se oțărî căpitanul, ieșind vijelios din sală, după ce-și adună câteva hârtiuțe citite la instructaj și simți atingerea aspră a treselor ce indicau gradul profesional pe epoleții bluzei. Se albi la față, auzind hohotele de râs ce izbucniseră în urma sa, dar
D ALE POLIŢIEI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349171_a_350500]
-
stau cu ochii pe el. L-a prins băutura și... sper să nu provoace vreun scandal”. - O cunoști tu pe Violeta asta? Cine este și ce știi despre ea? Hai, hai! Spune repede, că mă enervezi, n-auzi? s-a oțărât Mișu, trântind cu ulceaua în masă. - O cunosc bine. E o fată de treabă, dacă vrei să știi. Ține un fel de evidență la firmă, la tata... - Ha, ha, ha! De unde dracu’ evidență? Nu e aia la care mă gândesc
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
dintru-nceputuri și transmițând prin împunsături ideea. Ideea gândului ei de țărancă naivă și calmă, prea calmă, ideea mirosind a pământ ars, pământ rumenit când și-a îngăduit a o înfiripa. Treburile n-așteaptă, sosesc de-a valma, n-o oțărăsc dar nici n-o sperie, o numesc că le-ar fi îndemânatică și i s-ar potrivi ca să le pună-n pagina zilei, să le isprăvească cum o știi, fără cusur și fără amânare... „O clipă, o clipă numai!” și
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
în hârtii...Astea ne mănâncă sufletul...Vai și-amar de capul nostru! O să ne înghită de vii... - Că bine zici...Și eu care nu am suferit cifrele, am fost certată din scutece cu matematica, am parte tot de ea...- se oțărî Rodica. - Știi vorba...De ce ți-e frică, nu scapi...Așa și cu noi... - Dar mai las-o-n fras’ de treabă...O zi, două, hai nouă’j’nouă, dar văd că la ei să țân șir...Dacă ar putea, nici
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]