16,610 matches
-
puternic ca și focul iadului. Pe mucenici însă nu-i ardea febra, ci îi înconjurau din toate părțile flăcările focului, scântei săreau pe răni, mușcând din răni mai cu cruzime decât o fiară sălbatică, dar ei, ca niște oameni de oțel, care ar vedea acestea petrecându se în trupuri străine, stăruiau cu bărbăție și cu curajul cuvenit lor în mărturisirea credinței, rămâneau nezdruncinați de-a lungul tuturor muncilor și arătau cu strălucire bărbăția lor și harul lui Dumnezeu”. (Sf. Ioan Gură
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
dor vechi" îl cheamă în Basarabia, simte "o neapărată nevoie de a cunoaște și de a spune și altora despre satele și oamenii ce se află dincolo de gardul de spini, dincolo de poarta de aramă, în tainița bălaurului cu ghiarele de oțel" (p. 4). Își găsește un bun însoțitor în boierul bucovinean Nicu de Flondor, ce joacă parcă rolul unui Vergiliu conducându-l pe Dante prin infern. Basarabia este pentru Nicolae Iorga un infern guvernat de Rusia, punând la cale cele mai
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
cu 1 - 0. Marius Lăcătuș va avea un salar de 5.000 Euro pe lună, a lăsat Spania și a revenit în țară, acesta a mai antrenat în decursul timpului până la împlinirea vârstei de 49 de ani pe FC Național, Oțelul Galați, FC Brașov, Ceahlăul Piatră Neamț, UTA, Steaua București și FC Vaslui.
Marius Lacatus este noul antrenor CSMS Iasi [Corola-blog/BlogPost/94607_a_95899]
-
în tavan. De sus Va începe să curgă o pulbere albă care te va-mbrăca-n ghips, Lăsând doar ochii și gura afară. Apoi va coborî O femeie de aur, cu patru mâini, patru picioare și sexul cu dinți de oțel. Se va opri la un metru deasupra ta. Iar sexul ei Cu voce răgușită îți va spune: „E timpul, Domn al Durerii!” „Dar eu nu vreau durere! Vreau bucurie, liniște, pace...” Din ochii ei de rubin vor țâșni Două lacrimi
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
Și patul și dulapul și biroul și biblioteca. Trupul meu e-o federație străveche, Cu legi de neînțeles. Mintea mea E-un plasture plin de sânge, Fereastra, un triptic de toamnă. Gelatină Casa mea e din cărămidă, privirea mea de oțel, Sufletul, sufletul de gelatină. Cărțile sunt covoare, vorbele vaze emailate, Carnea mea e de plastic, oasele de titan, Sufletul, sufletul de gelatină. Hainele-s eprubete, cărțile, fluturi de noapte, Inima mea e din cauciuc și ebonită, unghiile Din aur și
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
mare stingere. a fi sau a nu fi, acum e acum. fulgere și trăsnete colcăie în albiile munților. ceața și potopul de dincolo s-au pornit înspre noi, cu toată materia pe creștet. acum golul a devenit un pod de oțel despicat. cocoși atomici sună deșteptarea. cei fricoși rămân aici, paralizați de gând. ceilalți au pornit și au dispărut ca și cum n-ar fi fost.
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/4520_a_5845]
-
masca unui diavol (un ochi roșu și altul verde bărbița-ncovoiată ironic aidoma unui al treilea corn inversat) ai zice ultimul portret al poetului Abăluță. Întregul În focul fierbinte-al detaliilor cum se călește Întregul cum se face ne’ndurător oțel apoi cum devine rece stingînd fără milă detaliile. Uimită e Viața Uimită e Viața de sine aidoma unui tîlc ce-ascunde-ntr-însul o Formă te umilești să descoperi tîlcul dar cu cîtă vanitate scoți la iveală Forma. Iată imensitatea Iată imensitatea aceasta
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
am înghițit. Nu chiar pe toate, pe alea tocite le-am lăsat. Le-am înghițit și le țin în burtă mea. Dar să nu-ți fie milă de ele. Sînt păsări cu zece rînduri de dinți și aripi zimțate, de oțel. Să nu-ți fie milă de ele, că drumul tot nu le dau!
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
Vine de la Rona, face pașii mici, Parcă i-ar fi teamă de singurătate. A murit ,,bătrânul’’, a murit cu zile, Ca lui Rilke roza, lui un porumbel I-a adus lin moartea, asta e copile, Fumul, nu tăișul aspru de oțel. 2. Clinchete îl cheamă, zvon de zurgălăi, Pe alt prieten mort, cela din Săliște, Sta-ar, cum n-ar sta, doar printre ai săi, Dar nici mâna, baremi, nu poate s-o miște. Ion din neamul Iuga, boierescul neam, Ce
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
crin în mînă, cu o spadă-n alta, Îngerul meu trecea,-nțeles cu soarta, Prin aburii verzui ai dimineții, Spre partea morții din acea a vieții. N-avea nici spaime, nici mirări, nici grije, Lin cumpănit între corola tijei Și-oțelul orbitor, doar ochii, parcă, Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-o urmă Lăsată-n iarbă, ne-nsoțea în turmă Și cerbi și nevăstuici cu botul umed, Și încercam voios să mă încumet Să nu-l
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6734_a_8059]
-
falnic, cu coarne superbe, a căzut istovit în plasa întinsă de vînători. împărătesei i s-a făcut milă și a dispus să fie cruțat. înainte de a fi repus în libertate, cerbului i s-a aplicat pe grumaz un cerc de oțel aurit, purtînd următoarea inscripție: "împărăteasa Iosefina a grațiat acest cerb la 8 septembrie 1808". Cei prezenți au apreciat vîrsta exemplarului la aproximativ 20 de ani. în anul 1836, pe timpul regelui Ludovic-Filip, la o vînătoare în aceeași pădure, a fost răpus
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
septembrie 1808". Cei prezenți au apreciat vîrsta exemplarului la aproximativ 20 de ani. în anul 1836, pe timpul regelui Ludovic-Filip, la o vînătoare în aceeași pădure, a fost răpus un cerb cu un trofeu colosal, purtînd pe grumaz un cerc de oțel, prin curățarea căruia s-a putut citi inscripția de mai sus. Cerbul, la vremea respectivă, ar fi avut vreo 48 de ani. întîmplarea, în ciuda datărilor precise, emană un vag parfum folcloric, gestul Iosefinei părînd inspirat de acela al unei prințese
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
proprietate, averi fabuloase. Mergeam pe o stradă liniștită, prin cartierul băncilor din Lausanne. Poate că exagera, dar mi-a adus aminte de tezaur. ...Din marea rotondă a băncii se cobora pe o scară până în fața unei porți negre, masive, de oțel, cu două broaște sub un volant de culoarea aramei. Intrarea în tezaur semăna cu o mică ceremonie. Descuierea porții se făcea de către arhivar sau un funcționar, dar numai în prezența directorului sau a procuristului care păstrau cheile. Mă uimea întotdeauna
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
Tatălui meu, nu scârțâia deschizându-se, așa cum scârțâiau chiar și cele mai simple uși. Se mișca greu, lent dar lin, ca o mare navă care se desprinde de chei. Dar dincolo de poartă se afla o grilă din bare groase de oțel care trebuia la rândul ei descuiată. în sfârșit, intram într-o încăpere înaltă și ovală, văruită în alb, fără mobile, tristă. Am petrecut destule ore în tezaur. Când, în ultima primăvară a războiului, bombardamentele au devenit mai dese și mai
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
-ți dădeau senzația c-ar dori să strălucească ori să pară altceva decât le scria pe frunte. Erau, pur și simplu, entități ce respirau de când lumea și pământul un inconfundabil aer de mediocritate. Înșurubați în realitate ca un inel de oțel într-o stâncă de granit, dominau peisajul cu un firesc uluitor. Non-ideologici și lejeri în raport cu orice fel de doctrină, îmi păreau a fi cei mai buni reprezentanți ai unei lumi colosal de eficiente: lumea interesului personal, mai mărunt sau mai
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
din Glimboca, Familia Plătică, Alte dialoguri, fiecare ocupîndu-se de efectele proletarizării lumii rurale în epoca stalinistă și ceaușistă și, prin extensie, de psiho-dramele brutelor sătești. Cum Glimboca este o comună reală, ușor de găsit pe hartă la 5 km. de Oțelul Roșu, ni-l putem imagina pe Monciu-Sudinski călătorind într-un Jiguli sau un IMS dinspre Caransebeș, pregătit să deschidă magnetofonul la casa de cultură (sau să-l închidă, după cum îl roagă Plătică Eugenia, cînd vine vorba să-i povestească o
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
acum Cornelia Ștefănescu jurnalului inedit al lui Ion Călugăru, de care se mai ocupase cândva. Mai exact, e vorba de fragmente de jurnal. Ele ne dezvăluie o altă față a scriitorului, cunoscut în anii ’50 doar prin romanul „realist socialist” Oțel și pâine. Cum se știe, Ion Călugăru fusese redactor la ziarul Cuvântul, alături de Mircea Eliade și Mihail Sebastian. El notează că scrie zilnic, publicând chiar două și trei articole într-un număr. Trăia în mijlocul unei redacții de mare efervescență intelectuală
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
senilă a pensiei ca să repare spițele și obezile diligențelor și să supravegheze înlocuirea arcurilor care ieșiseră prin piele. Armurierii au reînvățat cum se realizează șlefuirea și ungerea mănușilor din armură, a platoșelor pentru picioare, a vizierelor și a coifurilor de oțel, căci numeroși pairi tineri au insistat să asiste la încoronare în ținuta completă de luptă, indiferent cît de caldă ar fi fost vremea. Cei din industria textilă au instituit un schimb suplimentar în toate fabricile, ca să onoreze cererea de obiecte
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
scurtături spre ea ne crează o stare de inconfort. În discuțiile prilejuite de măcelul de la Balc, mă mir că nimeni n-a invocat bestialitatea meseriei de pescar. Să smucești firul de nailon la capătul căruia se află un cârlig de oțel înfipt în cartilagiile fine ale gurii unui biet pește mi s-a părut întotdeauna un spectacol al violenței absolute, o cruzime născută din impulsuri de torționar. Probabil că unii domni pătrunși de filozofia adâncă a datului cu undița ar vorbi
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
Prinși în această avalanșă a narcisismului magic și a mîntuirii în efigie, aproape că nu a existat componentă a societății românești care să nu se vrea reprezentată și să nu se viseze gravată în paradisul de bronz, de piatră, de oțel și, la rigoare, chiar de ciment. Organizații, comitete, fundații, asociații, parohii, prieteni, neamuri etc., dar, nota bene, majoritatea provenind din structuri militare, au pornit galopul apocaliptic al ridicării de monumente. Ce a ieșit din această cavalcadă, e foarte ușor de
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
împărat și proletar prima parte, căci finalul nu prea cadra cu socialismul științific, de Junii corupți, și de câteva altele interpretate după șablonul oficial -, din opera lui Coșbuc, poet altminteri îndrăgit de partid, s-a volatilizat Povestea unei coroane de oțel, din Caragiale, proza politică, din Dobrogeanu Gherea - un răsfățat al regimului -, scrierile antirusești. Iarăși, pretenția de exhaustivitate nu-și are rostul în paginile de față; există publicate două volume în 1948 și 1950, dacă nu mă înșel, cu autorii și
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
i se citește rareori o undă de duioșie (la început cînd își privește iubita și la sfîrșit cînd îi e teamă că își va pierde prietenul). Quentin (Gérard Depardieu) e un găinar care fură mașini, fost grăjdar, cu pumn de oțel și suflet de aur. Un nătîng logoreic care vrea cu tot dinadinsul să-și facă prieteni. Greu de imaginat două ființe atît de incompatibile pe care întîmplarea le-a adunat în aceeași celulă. Muțenia încăpățânată a lui Ruby, care șade
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
foarte asemănătoare și în Occident. Am amintit deja despre antisemitism și xenofobie. Dar chiar și "omul nou", una dintre aberațiile "clasice" ale utopiei comuniste are un corespondent în țările occidentale. O reclamă dintr-o revistă franțuzească, înfățișîndu-l pe Omul de Oțel în care se anunță că L"Avenir este déjá lá, îi oferă autoarei șansa unei inedite paralele între trecut și prezent, între visurile lui Stalin și realitatea occidentală de azi. Comentează Gabriela Melinescu: "Proslăveam același ŤOm de Metalť sau ŤOmul
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
să o "asimileze cu minciuna". Și, eventual, să-l vedem pe același cititor care apucase să-i citească pe Mateiu Caragiale, Camil Petrescu, Anton Holban sau Max Blecher dînd buzna să-și cumpere Mitrea Cocor sau Așa s-a călit oțelul (chit că și acestea sînt tot ficțiuni). Odată cu instaurarea regimului comunist ficțiunea a fost introdusă pe scară largă în viața publică (în orice regim politic există o doză de ficțiune, dar concentrația impusă de comuniști a fost de neegalat la
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
sticlă, și ea derulează numeroase momente și strategii ale dezangajării, neimplicării, retragerii discrete din Sistemul pervaziv. Favorizată și de o structură psihologică defensivă, retractilitatea lui Paul Cernat oferă o dublă descripție: a socialismului bombat, convex-biruitor, lovind ca o bilă de oțel casele și viețile oamenilor: și, totodată, a individualității mefiente, disimulantă pe curba ei concavă, acceptând cu un zâmbet laș toate directivele pentru a nu respecta, în fond, nici una. Copilul și adolescentul firav și nevrotic, introvertit și contemplativ, dezvoltând o filozofie
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]