111 matches
-
istoria, care e o disciplină searbădă menită a consemna fenomene efemere, poezia surprinde ființa omului în universalitatea ei. Ce e perisabil ține de istorie, ce e imuabil ține de poezie. Dacă ai citit Herodot sau Tacitus, alte lecturi istorice sunt oțioase, căci știi deja cum va arăta istoria omenirii. În schimb, dacă ai citit Homer nu te poți opri la el, ci trebuie să treci la Vergiliu, Dante sau Goethe: la ei e vorba de esența omului din felurite unghiuri, așadar
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
textului pe care l-a spus în fața camerelor de televiziune a ieșit acest mic volum retrospectiv, pe care îl putem privi ca un rezumat de genul Baudrillard par lui-même. Prin urmare, avem privilegiul de a vedea cum, dezbărat de exegeze oțioase, un autor se înfățișează în nuditatea gîndurilor, sărind peste scoliile dizgrațioase cu care comentatorii îi alterează de obicei spiritul. În fond, dacă fiecare autor ar proceda așa, cantitatea de exegeză inutilă care se scrie în lume s-ar reduce drastic
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
fie prozaic. Lectura unei astfel de proze neprozaice are un efect terapeutic: te lecuiește de obsesia pierderii timpului și te scapă de grija lucrurilor importante. Și dacă pînă la întîlnirea cu Proust aveai oroare de digresiuni inutile și de paranteze oțioase, dacă îți displăcea umplutura retorică și baterea pasului pe loc, acum înveți să-ți placă tocmai noianul frazeologic și tocmai broderia stufoasă țesută în jurul unor întîmplări anodine. Calofilii și raționaliștii, iubitorii de măsură și ordine, precum și adepții principiului economiei scrisului
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
Popovici, V. Em. Galan, Dumitru Radu Popescu sau Aurel Mihale, critici și istorici literări că Ov.S. Crohmălniceanu, Paul Georgescu, Savin Bratu, Georgeta Horodinca, Ion Vitner sau Silvian Iosifescu. Dacă privim această realitate de foarte aproape, riscăm să fim absorbiți de oțioasele și stupidele probleme pe care și le puneau protagoniștii vieții literare de atunci și să ne trezim, la sfârșit, obosiți și blazați, cuprinși de o greață de literatură de care nu vom mai scapă poate niciodată. Dacă însă păstrăm o
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
Vintilă Mihăilescu se ferește de tipare ideologice și de dăscăleli etice, știind să păstreze distanța prin aerul dezinvolt cu care contemplă vermina urbană, de aceea e inutil a-i căuta o fibră dramatică menită a ridica temperatura discuției, cum e oțios a-i aștepta tresăriri patetice. Autorul e mustuos, rece și plin de vervă cabotină, fără agresivități de limbă și, în genere, fără atacuri la persoană, cu un scris de factură gazetărească, care te desfată pe moment, pentru a-l uita
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
cu fior tragic jugularea libertății care a început odată cu ocuparea țării de către soviete. Laitmotivul libertății revine și în alte articole, din motive prea lesne de înțeles. Era un strigăt de alarmă al unei societăți victimizate. Comparativ, să menționăm speculațiile, adesea oțioase, ce s-au emis asupra noțiunii de libertate în mediile democratice, care își îngăduiau grimase în fața accepțiilor sale (să-l cităm, bunăoară, pe un Paul Valéry: "unul din cele mai detestabile cuvinte care au mai multă valoare decît sens, care
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
senzațional face ca fizicienii să trăiască suspansuri trase de păr, care nu există decît în mintea lui Panek, începi să citești fragmentele în zigzag, sărind peste anecdota găunoasă și căutînd ideile cosmologice, așa risipite cum sînt în avalanșa de amănunte oțioase. Nereușita volumului stă în inadecvarea minții autorului la subtilitatea nuanțelor pe care e chemat să le explice, Panek comentînd controversele fizicienilor ca pe fazele unui meci de baseball. O carte de popularizare al cărei autor face el însuși parte din
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
absența unor lideri de mare prestigiu și eficiența? Și - mergînd mai departe - n-au propus oare cîțiva intelectuali de seamă precum Alexandru Paleologu și istoricul Florin Constantiniu soluția unui autoritarism luminat, cu o durată limitată, care să pună capăt disputelor oțioase și să curețe țară de putregaiul corupției? Firele istoriei se leaga într-un destin, care, după cum se rostea, Rădulescu-Motru, "este imprevizibil, fiindcă, pentru știința de astăzi, fondul sufletesc pe care el îl desfășura este dincolo de control; dar nu este nici
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
a cuprins America după 11 septembrie, dar și la inflația de scenarii de criză și atacuri venite din partea inamicului infiltrat în interior care configurează mitul cetății asediate. Chiar și cei de la C.I.A. a căror imagine de funcționari depășiți de servituți oțioase este departe de mitologia consacrată și care monitorizează întreaga afacere intervenind sanitar pentru a șterge urmele sunt copleșiți de nonsensul la care asistă. Regizorii scontează pe o anumită lentoare a dialogului dintre doi membri marcanți ai renumitei agenții, care asemeni
Idioții by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7898_a_9223]
-
din toamna trecută sub titlul "Un portret lexicografic" și pune în pagină, în prima parte sub formă de microstudii, câteva aspecte ale biografiei și personalității compozitorului urmate de liste ample: cronologie, bibliografie, discografie, catalog de creație etc. Fără îndoială, este oțios să te întrebi de ce materialul este organizat așa și nu altfel sau să declari ritos "eu aș fi ales altă soluție". Soluții pot fi diferite, esențiale rămân încrederea pe care o inspiră cititorului, claritatea structurii (în măsura în care este realizabilă) și speranța
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
Gheorghe Grigurcu În fața paginilor de critică ale lui Ilie Constantin, reunite într-o culegere selectivă, sub un titlu de sugestie a intimității, Lecturi împreună nu putem a nu ne pune, iarăși, chestiunea devenită oțioasa a raporturilor dintre poezia și critica exercitate în economia aceleiași personalități. Nu mai sîntem, din fericire, în momentul, scolastic, din acest punct de vedere, al anilor ^60-^70, cînd conceptul "poezie de critic" avea o anume trecere, chiar sub condeie
Critica lui Ilie Constantin (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17657_a_18982]
-
-lea. Indicativul moștenit este s (cu vocală de sprijin, is), iar sînt vine din sînt, persoana a treia plural a verbului. (Origine mult mai probabilă decît sintunt propusă ulterior de Al. Rosetti.) Cum se poate observa, toata chestiunea latinității e oțioasa. Rămîne aceea a caracterului ca atare al ortografiei noastre: fonetica sau etimologica? De la Maiorescu s-a impus tendința fonetica. Spre binele scrierii, zic eu. E nepractic să scriem în două feluri același sunet. Tocmai partizanii lui a din a ne
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
lămuri și problema afurisitului de spirit divin. Balaurul va fi răpus și se va isprăvi odată cu delirul credinței. Zeul căruia i se închină Dawkins poartă numele de „dovadă“. Unde sunt dovezi, acolo discuția are sens, unde probele lipsesc, dezbaterile sunt oțioase, cel mult putîndu-se lua în calcul jocul probabilităților. De pildă, chiar dacă existența sau inexistența lui Dumnezeu nu poate fi dovedită, totuși probabilitatea ca el să nu existe e mai mare decît cea de a exista. De ce? Fiindcă nici un indiciu de
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
așa?, se află în lumea comis-voiajorilor”). Nu întîmplător l-am citat aci pe moralistul francez, căci Dan Ciachir (născut în 1951 la București) ni se prezintă, deopotrivă în dimensiunea temporală ca și-n cea geografică, drept un călător prudent, selectiv, oțios. Nu se avîntă prea departe în trecut (nu aflăm decît prea puțin despre copilăria ori adolescența, despre familia ori școlaritatea d-sale), nici în spațiu (sînt consemnate cîteva voiaje în zone apropiate, mai cu seamă prin țară). Evaziunile d-lui
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
de a cunoaște acolo unde revelația nu te ajută: Melius est sistere gradum quam progredi per tenebras (mai bine să-ți oprești pasul decît să înaintezi în întuneric). Replica lui Stoicescu fiind: mai bine să faci o mie de ipoteze oțioase decît să te complaci într-o stare incertă. Numai că ecoul comodității contemporane ar fi altul: decît supliciul de a alege între o mie de variante, mai bine tihna de a sta în singularitatea unui adevăr incert. Și chiar aceasta
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
o angajare gravă, la adăpost de subterfugii frivole, ce înțeles putuse dobîndi în propria aventură artistică a lui Dan Er. Grigorescu? Oricîtă eleganță promptă ar fi cheltuit în proiecțiile lui exploratorii, demersul n-avea, pentru el, nimic dintr-un lux oțios, dintr-o petrecere dezinvoltă. A recupera, pentru arcanele sufletului, prestigiul unor lumi incitînd la împăcată zăbavă - Roma și întreaga Mediterană -, devenea altceva decît un narcisism regurgitîndu-și arheologic deliciile. Ca Român, pelerinajul înspre Roma aeterna intra în urgențele pe care le
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
infinitezimale variabile, dar niște variabile tot atît de numeroase pe cît de imprevizibile fuseseră ele la un moment dat. Grație unei asemenea perspective, o ierarhie în timp a filosofilor este cu neputință de făcut, orice apreciere pe seama valorii lor fiind oțioasă și lipsită de pertinență tematică. Tot ce poți face, ca istoric al filosofiei, este să pomenești părerea îndeobște împărtășită cu privire la un filosof, adăugînd imediat că o asemenea părere nu poate avea greutatea unei judecăți de valoare. De pildă, Russell precizează
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
în minte un episod romanesc sau cutare persoană îl duce cu gîndul la un paragraf dintr-un autor celebru. Această oscilare necontenită între detaliile biografiei și memoria cărturarului naște un periplu evocator în care separarea planurilor (viața sau cărți) e oțioasă. În cazul lui Nicolae Manolescu nu mai e vorba de a alterna viața cu cărțile, ci de a-și trăi viața în lumina distincțiilor livrești, simultan cu degustarea cărților sub impresia vieții trăite. Din acest motiv Viață și cărți. Amintirile
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
nu ei, sau nu ei în mod direct, sînt răspunzători. Toată această discuție trebuie desigur pusă în termenii mai generali ai literaturii române, odată depășită discuția dacă literatura exilului este sau nu o parte a uneia și aceleiași literaturi, chestiune oțioasă pe care scriitorii din exil au rezolvat-o demult ei înșiși, cum arată Eva Behring cu citate din Monica Lovinescu, D. Țepeneag ș.a. Este vorba deci de plasarea fenomenelor discutate într-un complex de factori în care ele efectiv au
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
i se adaugă tiparul eliptic al expresiei scrise, Gh. Vlăduțescu scriind cum vorbește: fraza are bucle, virgule și pauze impuse de ritmul respirației autorului, dar necerute de logica curgerii ideilor. Această supunere a prozodiei la cadența oratoriei încarcă textul cu oțioase ticuri verbale și cu dese divagații. Dulceața lor, pe cît de îndreptățită în cursul vorbirii libere, pe atît de specioasă, cade în chenarul paginii scrise. În concluzie, o carte bine documentată, a cărei temă mortuară nu e deloc funebră
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
și disperată, pe soldații și gradații vinovați, care-și scurgeau instrumentele, tinându-le cu pâlnia în jos." La o oră de latină, micul Totò Istrati descoperă cuvântul otium și face din el o deviza pentru întreaga clasă. Se constituie astfel grupul oțioșilor - ceea ce demonstrează că personajul este de la inceput conștient de sine, ca și cum nu ar avea vârstă. De altfel, el nici nu evoluează de-a lungul anilor. Singură schimbare constă într-o mărire a distrugerilor pe care le provoacă prin periculosul și
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
se stabilește la București, o convinge pe o tânără femeie să se culce cu el spunându-i că Gigel Leonte, bărbatul iubit de ea cu ardoare a părăsit definitiv România, ceea ce nu era adevărat. Demn de remarcat este faptul că "oțiosul" lui Petru Dumitriu își asumă filosofia și merge cu ea până la capăt, chiar și atunci când - din punctul de vedere al majorității oamenilor - își "sacrifică" interesele. El se căsătorește în mod deliberat cu o femeie apatica și stupida, Gina, pe care
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
tablou te inspiră prin nuanțe de duh, fără să te împingă la comentarii de intelect. Cînd apar comentariile, pictura încetează spre a face loc criticii plastice, care e forma doctă de a altera un talent prin acoperirea lui cu teorii oțioase. De aceea, dacă lăsăm deoparte menirea de colportor care mijlocește artistului relația cu un public incapabil să depisteze singur valoarea, atunci criticul plastic este un impostor: se pronunță asupra unui meșteșug pe care el însuși nu-l poate exercita. Teoria
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
Sorin Lavric De la o vîrstă e oțios a te mai ține la curent cu ultimele noutăți. Esențialul oricum îl știi, iar detaliile inedite care pot apărea nu-ți mai aduc mari revelații. Mai mult, de la o vîrstă e inutil să te mai minți în privința declinului trupesc. E
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
susțin sau sugerează unii și alții - să-i facem față (s-o "gestionăm", cum se zice cu un cuvânt la modă), transformându-se, după un timp, doar într-un prilej de polemică mai mult sau mai puțin academică, de discuții oțioase purtate uneori cu dușmănie și nu rareori creatoare de complexe (pentru unii). Altfel spus, vorba Alexandrescului, "Greutatea ei ne-apasă, trece slaba-ne măsură". Oricum ar fi însă, e mai bine să avem ce dezbate decât să ne lipsească, în
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]