366 matches
-
stat degeaba, a învârtit ulcica, nu s-a jucat. Numai pe bărbat-su l-a lăsat să plece în Război, că-și dorea să rămână singură și să primească pământ după terminarea războiului. A primit cinci hectare de pământ și Oacheș al ei s-a întors acasă sănătos, așa cum a plecat. Între timp s-a însurat și Ghițișor, luând de soție pe Catrina, care i-a făcut trei fete și un băiat pe care l-a botezat Gheorghe, ca să-i poarte
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pe acea parte în Târgușorul Nicolina. Casa Boldescu era o casă lungă cu o streașină de aproximativ doi metri și cu cerdac. Prăvălia și brutăria evreului Lupu se aflau pe strada Cucu, la numărul 21. Cu cinci hectare de pământ, Oacheș, vara, mergea la prășit la Iași la alții și la el munca o lăsa la urmă, că doar conducea femeia, precum Rarița, cu ochii sprintați, cu sâni ca de piatră, regină pe șatră și niciodată nu aveau de ale gurii
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ca de piatră, regină pe șatră și niciodată nu aveau de ale gurii de la un an până la altul, adică de la o producție la alta, căci se îndatorau la evrei, că fiecare sat avea câțiva evrei ce se ocupau cu negustoria. Oacheș a căzut bolnav pe la 1944 și nevastă-sa nu voia cu nici un preț ca Ghițișor al ei să fie sluga lui Oacheș. Rarița a hotărât să o mărite pe Creața la Corcodele, că așa au numit-o pe fata pe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
la alta, căci se îndatorau la evrei, că fiecare sat avea câțiva evrei ce se ocupau cu negustoria. Oacheș a căzut bolnav pe la 1944 și nevastă-sa nu voia cu nici un preț ca Ghițișor al ei să fie sluga lui Oacheș. Rarița a hotărât să o mărite pe Creața la Corcodele, că așa au numit-o pe fata pe care a luat-o de suflet. Doreau s-o mărie cu Petrache al Grapinii. Când a fost la înțelegere, Creața a spus
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
să o lovească spunând: Am ajuns să ne pui opinca în nas? De voie, de nevoie, Creața s-a măritat, iar Petrache a fost nevoit să îngrijească de tata socru. Norocul lui Petrache a fost că nu a chinuit mult Oacheș și după vreo două luni a trecut în lumea celor drepți. Că se zice că era un om bun la suflet. Cât despre zestre, lui Creața nu i-a dat nimic, tot a amânat-o cu vorba până când a murit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și după vreo două luni a trecut în lumea celor drepți. Că se zice că era un om bun la suflet. Cât despre zestre, lui Creața nu i-a dat nimic, tot a amânat-o cu vorba până când a murit Oacheș și apoi nu i-a mai dat nimic. Petrache și-a făcut o casă pe pământul lui Dumitru B....ă, dar a încasat o mamă de bătaie de la mama lui, adică de la Grapina, de l-au scos oamenii. Apoi l-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
în război și pe Petrache. Cum babele aveau nevoie de slugă să le muncească, a trecut iar și iar la magie, învârtind ulcica și l-a adus pe Petrache acasă. L-au adus și pe Pleșu, care era nepotul lui Oacheș. După ce s-a terminat războiul a murit și Rarița tot de T.B.C. Dar mai întâi a murit Constantin și nici nu l-au scăldat, doar l-a scos în mijlocul ogrăzii și au aruncat câteva găleți de apă pe el. Când
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Era o femeie scurtă de statură cu fața negricioasă, isteață și ageră la minte. Era harnică de felul ei și se pricepea la vorbă ca nimeni alta, dar carte nu a învățat. S-a măritat cu Constantin, zis Chioru lui Oacheș, că era ciacâr de un ochi. Era o fire mai molatică și din cauză că era chior nu l-a luat nici la război și a rămas acasă, așa cum spune și cântecul: c au rămas șchiopii și orbii să scoată la fete
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
era chior nu l-a luat nici la război și a rămas acasă, așa cum spune și cântecul: c au rămas șchiopii și orbii să scoată la fete ochi. Constantin nu a trăit prea mult, a murit de tânăr, înaintea lui Oacheș și a rămas Zavastia văduvă de tânără. Oacheș l-a jelit mult pe Chiorul, că era cuminte, dar tuberculoza pulmonară l-a răpus. Zavastia s-a dat în dragoste cu Alecu, zis Pitic, că avea o înălțime de vreun metru
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
război și a rămas acasă, așa cum spune și cântecul: c au rămas șchiopii și orbii să scoată la fete ochi. Constantin nu a trăit prea mult, a murit de tânăr, înaintea lui Oacheș și a rămas Zavastia văduvă de tânără. Oacheș l-a jelit mult pe Chiorul, că era cuminte, dar tuberculoza pulmonară l-a răpus. Zavastia s-a dat în dragoste cu Alecu, zis Pitic, că avea o înălțime de vreun metru și 35 cm. Zavastia trăgea plapuma de pe Chioru
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a jelit mult pe Chiorul, că era cuminte, dar tuberculoza pulmonară l-a răpus. Zavastia s-a dat în dragoste cu Alecu, zis Pitic, că avea o înălțime de vreun metru și 35 cm. Zavastia trăgea plapuma de pe Chioru lui Oacheș și fugea cu ea în timpul nopții și se întâlnea cu Alecu de „se dădeau în bărci” până în ziuă. Când începeau zorile să mijească Zavastia se întorcea cu plapumă cu tot la Chioru ei. S-a mai lăsat și cu flocăieli
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu flocăieli între Zavastia și Piticoaica, soția lui Alecu, că doar și Piticoaia avea nevoie să-și petreacă nopțile în desfătări cu Piticul ei și nu era de acord să-l împartă cu altă femeie. Când a murit Chioru lui Oacheș nu a avut parte nici să fie scăldat, l-au întins pe iarbă afară în ogradă și au aruncat vreo trei găleți cu apă peste el, acesta a fost scăldatul. Zavastia nu s-a mai căsătorit, a trăit în căsuța
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
I-a făcut Gheorghe o fată, dar la vreo doi ani de la căsătorie Gheorghe s-a îmbolnăvit de plămâni ca și taică-su și a dat colțul. A plâns mult Zavastia după copilul ei, probabil că o fi râs de Oacheș că-l jelea pe Constatin. Nora Zavastiei s-a mutat între timp la casa ei cu tot cu fată, adică cu nepoata Zavastiei. Astfel, Zavastia a rămas singură în căsuța ei, cu paie și stuf. Anii au trecut și cum toți oamenii
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
drumul continuă peste un pod șubred din lemn și începe să urce o pantă de patruzeci și cinci de grade, trecând pe lângă casa Sultănicăi și pe lângă a lui Beșleagă la sud, iar la nord pe lângă casa lui Ghițișor, feciorul lui Oacheș. Mai sus este casa Olgăi, pe aceeași parte. Apoi drumul face cruce imediat după intersecție. Pe aceeași parte este grădina lui Petrică Vasilică zis Ciocardel, adică hoț. Vizavi de Ciocardel, peste drum, era casa lui Ursachi, zis Baran. Când se
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mai vii ca oricând. O confirmă Rezultatele monitorizării posturilor de radio și televiziune privind folosirea limbii române. Spicuim doar două exemple. în Două loturi citim: "- N-ai fost tu /.../ la madam Popescu, madam Lefter Popescu, o damă naltă, subțirică, frumoasă, oacheșe, casele alea verzi cu geamlâc, care are o aluniță cu păr deasupra sprâncenii din stânga...?" în Raportul Institutului de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" citim, de asemenea: "...producerea de anacoluturi ("Eu, de exemplu, C.N.A.-ul mă pune să vă întreb dacă
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
centrul lumii obiectuale, ilustrîndu-l mai eficient decît orice caracterizare teoretică. Scriitorul român își anunță culorile încă din prima pagină a romanului. "într-o dimineață din luna octombrie, anul 1814, un june de 22 de ani, scurt la statură, cu față oacheșă, ochi negri plini de viclenie, un nas drept și cu vîrful cam ridicat în sus, ce indică ambițiunea și mîndria grosolană, îmbrăcat cu un anteriu de șamalagea rupt în spate, cu caravani de pînză de casă văpsiți cafeniu; încins cu
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
plana ușor ca un fulg. Iar când pașii ne vor purta pe la vreun han sau cârciumă din vechime, cu puțină imaginație vom „auzi” zvon de cobză și țambal. Pe lăutarul din fruntea bandei îl vom vedea cum își lasă obrazul oacheș pe trupul viorii, a mângâiere pe când arcușul o face să doinească, să ofteze, să aducă a glas de bucium sau cântec de ciocârlie... Dar ̀înainte de a părăsi locurile vrăjite să luăm o fărâmă din albastrul zării care, ascunsă sub
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
spurcăciunea din el, s-a sfrijit și i-au căzut o grămadă de dinți, încât la douăjopt de ani a rămas o umbră a ceea ce a fost." (p. 196). Nici Mite nu se simte prea bine în urma apropierii de spurcăciunea oacheșă și roșie-n obraz, cu duhoarea ei infernală și privirea încleiată de duhori otrăvite. Întorcând camera către cel ce o manipulează, observăm că autorul, la rândul lui, este afectat de această prezență malignă, care se insinuează în roman și ajunge
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
în fața lor se aflau vetre de foc cu flăcări vesele. La apariția avocatului, apăru o polatie întreagă de puradei, fete și băieți, îmbrăcați la întâmplare, care zădărâră câinii pe noul venit. Norocul lui că ieși, ca din pământ, un flăcăiandru oacheș, cu părul de smoală, cu o față purtătoare de un zâmbet luminat de bunăvoință, pe care străluceau două șiraguri de dinți de un alb fără egal. Flăcăul alergă în calea musafirului fluturându și pletele în vânt, și-l întrebă din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Li se părea că simt în spate răsuflarea acestora, făcând să le străpungă hainele de fiorii reci ai fricii. De ce? Pentru care pricini? Pe când domoliseră fuga bidiviilor, o pasăre neagră zbură peste convoiul lor, croncănind strident ca o amenințare. Oamenii oacheși vedeau și în aceasta un semn prevestitor de rele, deși și așa ei erau destul de îngreunați de toate pe care viața le pusese în cale. De câteva săptămâni, mai multe șatre, luate de valul unei vești aruncate de un sătean
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Vișinel! Răspunsul lui venea prompt și impasibil: - Nuuuuu, mama mea este Rafira, ea m-a crescut, eu altă mamă nu cunosc. Casa mea e șatra! Lumea lui era destul de mică, dar suficientă ca în ea să încapă el și oamenii oacheși considerați ca fiind ai lui. În plus, într-un cort din șatră viețuia Voica, aleasa inimii sale. - Noi suntem ai tăi, băiatul meu drag, ai să vezi că și judecătorul va spune acest lucru. - Poate să spună ce-o vrea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
roșii și măslinii arată toți copiii la naștere!? - Păi de unde vine el, glumi ea, nu prea era lumină, dar se va drege în câteva zile, ai să vezi! Un cui totuși pătrunse prin inima ei de mamă: parcă era cam oacheș nepoțelul ei, în a cui sămânță s-o fi aruncat oare!? Olga le făcu semn că vizita se cerea încheiată și că ar fi bine să plece liniștiți acasă. Poate ar fi fost cazul să mai adauge: Aveți încredere în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
spital, să-ți aducă pijama și mâncare, nenorocitule!". Să fi fost în jur de unsprezece noaptea când, cu ultimul metrou, ajunse la urgența Municipalului, adică la unitatea spitalicească la care era arondat. Mai erau două cazuri înaintea lui: un bărbat oacheș cu un bandaj pe braț din care picura sânge și o femeie cu dureri abdominale. Ambii erau însoțiți. Pe pereți, o mulțime de anunțuri prin care li se cerea pacienților să nu producă perturbări în "traficul sanitar al urgențelor medicale
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aruncați cu ajutorul unei sfori acționate de ciorchini de gândaci. Prinse ca un motan jucăuș câteva bancnote, spre hazul sincer al celor din bulevard. Răcni la ei: "Băă, băăă! Lăsați banii, băăă! Banii-i ai mei, băăă!". Un moș mucalit și oacheș îi strigă vesel: Hai nu mă-nnebuni! Uite, acu' nu mai e, te-ai prins?". Toată lumea râse. Chestie care îl aduse în pragul demenței pe domnul Ciucurel. Arătă cu degetul spre bătrân și urlă, în timp ce încăleca pervazul: "Te pui cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Arătă cu degetul spre bătrân și urlă, în timp ce încăleca pervazul: "Te pui cu mine, bă, moșule? Bătaie ce-o să-ți iei tu dă la mine n-o să-și mai ia nimenea!". "Să mori tu?", strigară la unison trei băieți la fel de oacheși ca bătrânul. Hai s-o vedem și p-asta, husene! Haidi, că noi te așteptăm cu toții acia, în față. Să vedem dacă mai ești așa dă tare-n gură..." "Chem poliția!", răcni aproape plângând de nervi și neputință Relu. "Cheam-o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]