2,130 matches
-
Pandrea poate fi socotit un caracter, un reper etic într-o lume dereglată la culme, al cărei cronicar contrariat și nu o dată cuprins de revoltă i-a fost dat a fi. Și-a spus, probabil, cuvîntul, după cum era încredințat, și obîrșia sa de țăran înstărit din Oltenia, trecut prin școala lui Nae Ionescu, un "excelent pedagog" care s-a ocupat îndeaproape de formarea sa în timpul liceului (faimosul Liceu Militar "Mînăstirea Dealu" din Tîrgoviște): "Eu sînt kulak, adică prince-paysan cu complexele religioase
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
dar impetuoasă, tînăra romancieră Shan Sa este o altă chinezoiacă pentru care China accesibilă ei se reduce la cartierul parizian situat între Porte d'Italie și Porte de Vitry. Născută în urmă cu 32 de ani într-o familie cu obîrșii nobile, ea s-a dedicat de mică scrisului și a reușit să devină cunoscută în țara de dincolo de fluviul Amur de la vîrsta de 9 ani. Asta nu înseamnă, însă, mai nimic pentru tînăra adolescentă de mai tîrziu care are ocazia
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
el nu va vedea niciodată în psihanaliză calea prin care omul se poate regăsi pe sine. După Artaud inconștientul rămâne, odată cu trupul, prizonierul poverii apăsătoare a societății, a moștenirii ei culturale și nu de pe canapeaua psihanalistului începe calea reîntoarcerii la obârșii. De-a lungul istoriei sale și teatrul a avut epoci când legătura sa cu lumea funcționa organic: în Antichitate și în perioada elisabetană. Povestind un spectacol văzut în Mexic cu Medeea lui Seneca (spectacolul de altfel nu i-a plăcut
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
în vîrf îi declanșează nostalgia (de la gr. nostos 'întoarcere' și gr. algos 'durere': întoarcere dureroasă și durere a întoarcerii). Apolodor este un dezrădăcinat încununat de succes într-o țară străină care ajunge în chip necesar să-și pună întrebări asupra obîrșiei sale. Călătoria sa spre ținuturile de baștină descrie traseul mitic al unui pelerinaj spre centrul lumii, în căutarea sinelui. Din clipa cînd străinătatea lui la circ îi devine evidentă, el își dă seama că nevoii care îl trage înapoi către
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
ce tinde să se lărgească, în stupida producție de moment a spațiului anglofon, care a uitat gustul subtil al experimentului și a început să hăhăie penibil melodii în două acorduri, și acelea mai mult false. O incursiune spre locul de obârșie al acestui curent propun maeștrii cântăreți Maria Răducanu și Maxim Belciug cu albumul "La Tarara": creuzetul iberic, matcă a unui metisaj muzical fericit exploatat în secole mai inteligente și mai cuviincioase ale Europei (Ravel, Lalo, Bizet etc). Reîntoarcere în matricea
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
trebuia să parcurgă drumeaguri întortocheate, cu serpentine perfide și pante înfricoșătoare, cu trecători prin munți, alunecări de teren și podețe de piatră atât de înguste încât puteau fi trecute doar de asini. Abandonă camionul și o porni pieptiș. Valea de obârșie a lui Melmont se întindea pe un platou înalt, cu sol sărăcăcios, fiind denumită de localnici "Valea evreilor". Când ajunse acolo, zona era pustie de mai bine de doi ani. După plecarea evreilor, terenurile fuseseră la început revendicate de către vecini
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
feței sale, fiindcă dacă ar fi așa, apoi asemenea femei ar fi robit pe cei căzuți, mai’nainte de cele uricioase. Deci, care este cauza? Că dacă a iubi nu vine de la frumusețea feței, apoi de unde-și are începutul și obârșia amorul? Poate de la demon? Desigur că-și are și de acolo, însă nu aceasta este ceea ce se caută, ci să vedem de nu cumva și noi suntem cauza. Nu numai de la demoni vine cursa aceasta, ci împreună cu dânșii vine mai
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
de adopție numele de România: "Te-ai alipit de țara ce-ți dete adăpost / Și-n scris întîia oară zicîndu-i România / Și dîndu-i clar, tu cel dintîi în lume, / Firescul și cuprinzătoru-i nume". Tatăl poetului nu-și reneagă nici el obîrșia. Dimpotrivă. În monografia lui Iorgu Iordan dedicată profesorului și mentorului Al. I. Philippide, apare un episod semnificativ. Întrebîndu-și îndrumătorul lucrării de doctorat de ce tocmai un partizan atît de bătăios al ortografiei fonetice face excepție în cazul propriului nume, lingvistul primește
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
m-ar ciuguli,/ cînd întuneric era deasupra adîncurilor/ și Duhul Domnului plutea peste ele" (Poetica). Asistăm astfel la o mișcare centrifugă a eului poetic, care, identificat cu toate cele ce ființează, se dilată în spațiu și timp pînă în preajma dumnezeieștilor obîrșii ale universului. Ieșit din sine prin extaz liric-spiritual, bardul se rostește prin mijlocirea textului cosmic, neezitînd a se raporta la scenariul Genezei: "Un poem polifonic./ Un poem scris cu ierburi și pietre, cu vrăbii și cărăbuși.../ Un poem la care
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
fete, și două fabrici de mezeluri: una a neamțului Rudolf Schlick, cealaltă a italianului Carlo Marigheto. Prăvălia lui Schlick era instalată într-unul din spațiile comerciale ale pieței «Tăchel Corbu». (Gustați savoarea caragialiană a prenumelui? Ne aflăm pe locul de obîrșie al lui Costăchel, Iordăchel etc.) A lui Marigheto - în spatele scuarului cu statuia lui Kogălniceanu. Confruntați zilnic cu asemenea tentații, locuitorii urbei dispuneau însă și de un binevenit îndemn la cumpătare, aflat în holul central al gării: un frumos cîntar de
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
un întreg, o dorință irepresibilă a revenirii la izvoare. Dacă „un babilon stăruie în ființa care-ți vorbește mereu”, astfel încît „nu se înțelege nimic” (Singur în fața lui Dumnezeu), eul poetic tinde către o inteligibilitate superioară, integratoare, prin întoarcerea la obîrșii. Obîrșii ai căror germeni mai pot fi găsiți în viața lăuntrică a poetului, în vectorii săi afectivi care alcătuiesc tot atîtea măști ale aspirației spre primordii. Astfel se cuvine interpretat motivul copilăriei. Deplîngînd pierderea unei vîrste edenice, autorul sugerează un
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
întreg, o dorință irepresibilă a revenirii la izvoare. Dacă „un babilon stăruie în ființa care-ți vorbește mereu”, astfel încît „nu se înțelege nimic” (Singur în fața lui Dumnezeu), eul poetic tinde către o inteligibilitate superioară, integratoare, prin întoarcerea la obîrșii. Obîrșii ai căror germeni mai pot fi găsiți în viața lăuntrică a poetului, în vectorii săi afectivi care alcătuiesc tot atîtea măști ale aspirației spre primordii. Astfel se cuvine interpretat motivul copilăriei. Deplîngînd pierderea unei vîrste edenice, autorul sugerează un „departe
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
mai Îndepărtat). Cu atât mai mult, cu cât zona folclorică, populară, se-mbogățește pilduitor pe cale orală, deoarece actanții creatori devin anonimi. Gândul lor este de a se fi exprimat. Atâta tot. Și totuși, lângă sau peste Învățăturile din satul de obârșie, În care s-au inclus și cele biblice, s-a creat o osmoză pilduitoare pentru Încrengăturile și experiențele de viață ale lui Brâncuși. Toate afirmate vizibil până la experiența indiană, care a adăugat profundele parimii din țara Gangelui, de o cu
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
Sorin Preda ) - citim: „hasidismul a apărut pe la 1780 În Podolia ucraineană și s-a răspândit printre evreii trăitori din Galiția, Sighet sau Vatra Dornei. Apoi, circulația doctrinei nu mai poate fi urmărită În difuziunea ei. Ceea ce Însă Brâncuși moștenise prin obârșii și dincolo de ele se pierduse În negura vremurilor până la strămoșii strămoșilor. Numai Într-un asemenea context motivat deducem reticența sculptorului de a-și publica mărturiile aforistice. Și totuși... În 1980, la Editura „Scrisul Românesc”, din Craiova, Constantin Zărnescu a tipărit
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
cunoscut elitele neamului românesc, despre care a scris cu dragostea și mândria apartenenței la acest neam cu oameni iluștri, la această țară pentru care „timpul nu curge aritmetic, ci romantic, ca un fel de Râu al Dreptății ce-și trage obârșia din moși - strămoși, aducându-și albia Încet și sigur”. Volumul este ca un Îndreptar, o carte de suflet pentru cititori, pentru că oferă posibilitatea cunoașterii valorilor acestui popor, statornic pe aceste meleaguri, a ființei sale și a multor influențe nefaste, peste
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
Cârțan i a oprit pe toți cu răspunsul cel drept: „De pământ are nevoie, ca să aibă unde-și pune gardul”. Era un Înțelept fără astâmpăr, voia să știe, să cunoască. Îl interesa mai ales Începutul neamului și al tuturor lucrurilor, obârșia lor, rădăcina istorică dătătoare de noblețe și demnitate. Istoricului Vasile A. Urechia, protectorul său, Îi scria la 24 martie 1896: . Am ținut mult să văz Mama noastră Roma. Am văzut-o. Apoi am dorit să văz Mama Regelui (Carol I
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
zâmbetul pe buze peste toate aceste vicisitudini cărora nu le-a dat importantă. Personalitate complexă, Zahu Până a întreprins temeinice studii istorico-lingvistice cu privire la dialectul vorbit de populația de origine română cunoscută sub numele de aromani din rândul caroa își trăgea obârșia. Bine documentat, el a combătut cu argumente științifice care reflectau realitatea obiectivă, afirmațiile unor conaționali care considerau această populație drept o naționalitate cu identitate proprie, o minoritate etnică și au cerut ca în Parlamentul Romanei să li se rezerve locuri
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
Însăși este rezultatul jertfei sublime din iubire concretă? „Și ne-am sădit În datini demnitatea. Din troiți ne-a grăit Domnul Iisus; Să fim creștini, să dăm copii și cazne, Martiri În sacrificiul cel presus. .................................................. Chiar printre cei departe de obârșii Se poartă hâzi, români ce-au fost frumoși. Ei duc sărutul Iudei până-n cruce Și-i iartă lumea... pe acesti leproși...” (Crucea Demnității) Români ce-au fost frumoși... au fost frumoși. Crezi că românul este Omul Frumos, ales de Dumnezeu
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
se împărtășesc de El și subzistă prin împărtășirea de El, aceasta neînsemnând însă că prin împărtășirea de firea Lui, ci prin împărtășirea de lucrarea Lui. În acest înțeles este El și existența celor ce sunt și forma în forme, ca obârșia formelor și înțelepciunea celor înțelepți și, simplu, toate ale tuturor. Totodată El nu este fire, ca fiind mai presus de toată firea și nu este, ca fiind mai presus de toate cele ce sunt; și nu este și nici nu
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
de către romani. Tacitus, care a murit către anul 117 d.Cr., scrie: „Nero, pentru a Înăbuși zvonurile care circulau, i-a Învinovățit și lovit cu pedepse Îndelung căutate pe aceia care, urâți de oameni din pricina nelegiuirilor lor, se numeau creștini. La obârșia acestui nume se află Cristos care, pe vremea domniei lui Tiberiu, a fost trimis la moarte din porunca procuratorului Ponțiu Pilat” (Annales 15, 44,2). Plinius cel Tânăr, În scrisoarea sa către Împăratul Traian, redactată către anul 111, vorbește pe
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
Înșiruim În această lucrarea succesiunile tuturor bisericilor, vom lua biserica cea mai mare și mai veche ce ne este cunoscută, biserica Întemeiată și rânduită la Roma de către cei doi preamăriți apostoli Petru și Paul... cu această biserică, dată fiindu-i obârșia cea mai strălucită, trebuie să fie de acord fiecare biserică, adică credincioșii care vin de pretutindeni” (Adv. haer. III,3,1-2); ceva mai Încolo oferă lista episcopilor romani. Și Eusebiu din Cezareea elaborează lista episcopilor celor mai Însemnate biserici: Ierusalim
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
fi În comuniune cu celelalte biserici și În contact cu marile scaune episcopale era schimbul epistolar<footnote V. numeroasele epistole ale lui Dionis din Corint: Eusebio, Storia ecc. 4,23. footnote> și contactele personale prin intermediul mesagerilor. Acest obicei Își avea obârșia În experiența iudaismului din diaspora. Creștinilor le era de folos pentru a-și păstra și dezvolta conștiința de a fi o unitate alcătuită din multe comunități, ca un fel de „federație de biserici”, În care există o ierarhie a importanței
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
textului, ambii intervin în mod direct în realizarea libretelor. Întreaga inspirație este subordonată elementelor teatrale și dramaturgiei subiectelor. Înrâurirea cântului popular italian asupra creațiilor celor doi compozitori este evidentă. În ciuda strămoșilor săi muzicanți și compozitori, Puccini este rustic, nu prin obârșie și îndeletniciri agricole ca Verdi, ci prin fiorul poetic cu care înțelege natura, viața și oamenii. Creațiile lor capătă astfel amprenta stilului italian și o personalitate specifică. La ambii compozitori melodia este primordială, plină de emoție și de expresie, cantilena
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
din ultimele ore ale vieții Sale, tragica moarte și înmormântarea trupului Său. La început textele erau declamate pe note lungi, omofonic, ca apoi în secolul al XV-lea să ajungă să fie scrise polifonic. Originea genului este foarte îndepărtată având obârșiile în secolul al IV-lea când textul evanghelic era înveșmântat în monodia austeră și totuși liberă a gregorianului încredințat unui singur cântăreț (recitator) pentru uzul eclesiastic. Cele mai timpurii Pasiuni polifonice descoperite se găsesc în colecția Old Hall al Colegiului
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
secolii trecuți, ci și ,,rămânând acasă”, în timpul tău, trăit și mărturisit, în prezent -, Maria Toacă scrie Istoria unei secunde, cum ar afirma Adrian Păunescu, secundă căreia îi induce sentimentul de trăinicie, de veșnicie, aievea marelui poet și tribun nepereche, cu obârșii la Bălți (în România Mare), dar și la Bârca (Dolj), născut dintr-o iubire mijită în Transilvania, desăvârșită în Moldova de peste Prut, apoi răsădită în Oltenia bunicului său patern și a tatălui: Constantin, făurari de școli și apostoli ai învățământului
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]