143 matches
-
o cruciată împrotiva tuturor ardelenilor, bosniacilor și slovenilor cari, ca eretici sau schismatici, se țin departe de biserica catolică, apoi ordinul era în drept de-a da, pentru stârpirea acelora, deplină absoluțiune tuturor cruciaților, în același chip în care se obicinuia a da absoluțiune pentru cruciata la Sf. Mormânt. Acelaș papă trimise pe frații minoriți (fratres ordinis Minorum) în calitate de inchizitori în Bosnia ca să dezrădăcineze scelerateța eretică (haereticae praviae) ce se întinde acolo și mulțumi totodată regelui Carol Robert pentru binevoitoarea primire
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
supărați sau vătămați în persoana ori avutul lor. În întreg documentul tratatului Mircea vorbește ca amic și aliat recunoscător, nicidecum ca vasal și partizan, îndatorit la credință; nu-l numește pe rege nicăierea suveran (Dominus meus sau naturalis ), precum se obicinuia aceasta în relații de vasalitate, și n-au găsit întru aceasta împrotivire din partea lui Sigismund. Cu toate planurile mari și pregătirile cuprinzătoare, întreprinderea se scurse într-un mod neînsemnat. Turcii, oblicind atacul ce era să se întîmple, irupseră în Valachia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din prezinte. Pre cât e {EminescuOpXIV 217} de îngrijit opul de-a discompune greul nutriment metafizic prin substanța de imaginelor (***, sensibile) pline de sens, de Anschauungen, de esemple, spre a-l face mai de mistuit pentru aceia cari nu sânt obicinuiți c-un astfel de nutremînt, totuși el lăsa să pătrundă prin toată compozițiunea și împărțirea (membrarea, Gliederung) sa asprimea (ideei) conceptului filozofic. Prin asta abia artistul simte puterea sforțătoare a dezvoltărei, deși nu cunoaște lucrătoria unde a fost gătită schelea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
noi. Stricteța publicului singură îl educă pe actor într-asta. Noi germanii lăsăm într-astă privință să ni ofere lucruri până și necrezute. Îndelunga răbdarea a celei mai mari părți din auditori, născută însă din lipsă de tact fin, îl obicinuiesc firește pe actor din ce în ce mai mult ca să nu simtă defel așa de adânc [nevoia] de-a satisface pretențiunei unei emancipări necondiționate de dialect. Cât merg obicinuitele critici teatrale până-n fundamente și când se silesc să țină de rău defectele pronunției? Urechea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
căci prin această consecință se câștigă o deosebită satisfacere, aceea a unei justificări surprinzătoare prin esactitatea istorică. Și acela care ar putea constata prin cercetări nu numai costumul unui olandez din evul mediu, ci până și costumul specific ce era obicinuit în Amsterdam în timpul cutare și cutare, acel[ui]a i s-ar cuveni lauri în caz daca poetul ar fi avut nenorocirea de-a face din una din figurile sale un cetățean din Amsterdam. Am putea fi așa de fideli
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
psicologiei, care acopere orce sărăcie de cunoștință. În faptă însă este o judecată și nu o simțire instinctivă, însă această judecată nu apare conștiinței decât ca pronunțarea individualității și ca pretențiune față cu individualitatea: (lucruri d-astea 234r s-au obicinuit a se numi cu deosebire simțire, în loc de [a] trece înapoi la elementele individualității și la amestecul acestora). De aceea nu posedă literatura noastră până azi alte opuri asupra vieții de om cult decât de acelea cari conțin reguli curat empirice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
învățatul bănățean Dimitrie Țichindeal, care a tradus („de pre limba serbiască în limba daco- romaniască”) și a adaptat la realitățile românești cartea lui Dositei Obradovici Sfaturile a înțeleajerii cei sănătoase (Buda, 1802, p. 37). „Din vremile cele dedemult s-au obicinuit românii cu descântece și vrăji - nota Țichindeal -, și până în zioa de astăzi le țin (însă prostimea), așa cât, când se nasc, vrăjesc, când se botează, vrăjesc, când se însoară sau mărită, vrăjesc, când intră în beserică, când stă în beserică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
d' a preveni pericolele iminente cari amenință starea socială, economică și politică a acestei țări, încredințate unei exploatări din cele mai lipsite de pudoare. [27 ianuarie 1882] ["UN CABINET NOU"] Un cabinet nou. Iată un lucru cu care ne-am obicinuit atât de mult sub regimul d-lui Brătianu încît publicul cititor îngăduie lesne, dacă ziarele nu prea fac mare caz de un asemenea eveniment ce se repetă, daca nu c-o matematică regularitate, dar desigur într-un număr mai mare
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
perfect decât părintele democrației române arareori se va găsi. Nu cunoaștem în adevăr apucătură, subțire sau din topor, pe care redactorul "Romînului" să n-o întrebuințeze față cu noi și trebuie o minte călită oarecum în toate subțietățile ce se obicinuiesc de oameni spre a falsifica adevărul pentru a întîmpina curioasele, dar intenționatele sărituri ale spiritului său. E prea adevărat că mai nu e om politic care să nu facă sofisme, căci sofistica e logica patimei și a interesului și patima
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
deșteptăm nouă susceptibilități... N-ar mai trebui, ca o încoronare a acestui "bizar incident, decât ca vreun Făt-frumos de contrabandă să-și închipuiască că am vorbit de el când am menționat pe Adonis sau că vreo doamnă care din păcate obicinuiește corsaje de cauciuc să susție că de însa am înțeles să întreținem pe cititorii noștri! Tribunalul din Sena a condamnat pe Emile Zola să suprime numele de Duverdy dintr-un roman al său, pentru că întîmplarea făcuse să existe în Paris
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
bântuie țara, o mizerie mai adâncă, daca se poate, decât cea materială. Un rău există, zice "Națiunea", nimeni nu poate tăgădui acest fapt. Avem nevoie de ameliorații. Ele nu se pot efectua cu personalul ce-l avem. El s-a obicinuit a se ocupa mai mult de discuțiuni politice decât de sarcina ce e chemat a îndeplini. Dar oare de ce se ocupă cu discuțiuni politice, adecă cu negustorie de vorbe, decât cu îndeplinirea serviciului pentru care e plătit și pe care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lui Dumnezeu ca vlahii și bulgarii să se ridice. Ba de mirare e că însuși Sf. Dimitrie trebuie să intervie, carele atât în Patras cât și în Salonichi se dovedise ca cel mai mare adversar al slavilor, căci, precum cehii obicinuiau a ieși la război în contra germanilor după ce invocase pe Sf. Wenzel, așa romaeii ieșau în contra slavilor după ce invocase pe Sf. Dimitrie. Acum însă, după pustiirea Salonicului de către normani, sfântul își părăsise sanctuarul din orașul grecesc, pentru a căuta un nou
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a dat întregei afaceri aparențele și aerul unei mari acțiuni de stat... cu ce rezultat însă și cu ce prespective, iată întrebarea? Ne-ar place a crede că rezultatul va fi mai bun decât acele cu cari guvernul ne-au obicinuit în cestiunile exterioare. Deocamdată însă înregistrăm știrea ce ne-o aduce presa străină că Anglia ar fi adresat puterilor o invitare pentru întrunirea unei conferințe internaționale la Londra, referindu-se la art. 54 și 55 ai Tractatului de la Berlin. Acești
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
realitate decât o ilustrațiune a cuvîntului: "Voim stăpân pe împăratul pentru a nu avea nici un stăpîn". Din acest izvor răsar apoi ca necesitate naturală toate acele regretabile și culpabile induceri în eroare ale poporului românesc, care din natură chiar e obicinuit de-a se lăsa influințat și dus de bună - voie de alții. Și când, acum vro doi ani, începuse a miji și printre românii din Transilvania un simț mai bun, o pricepere mai sobră a stării de lucruri, conducătorii au
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
roșu, cu cunoscutul său esces de modestie, și le aduce singur prin acel manifest. Oricât am face din acest act obiectul cercetărilor noastre amănunțite, nu vom găsi nimic nou, afară doar de unele nume iscălite sub dânsul, pe cari ne obicinuiserăm a le vedea într-altă parte, dar pe cari le întîlnim alături cu. onor. Costinescu. Aceleași glorificări vechi și de atâtea ori răsturnate a faptelor partidului, aceleași acuzări neadevărate ori nedrepte la adresa opoziției, c-un cuvânt un act cârpit din
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dar întrebarea relativă i se va pune d-lui Sturza numaidecât îndată ce se va fi întors la post. Cititorii noștri știu de ce soi a fost discursul care a izbucnit din d. Grădișteanu. S-au afirmat lucruri pe cari nu ne obicinuisem a le auzi decât de la membrii Irredentei din Italia, iar impresiunea penibilă pe care-a trebuit s-o producă 'n Austria se adaoge încă prin faptul că în prezența regelui s-a ținut discursul, ba chiar lui i s-a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cunoaște nici datoria cătră altul, aducând închinăciune numai aceluia de care să teme ...; iar cătră oricare om nu-ș scoate căciula, fie măcar de cea mai mare treaptă. Cum și cei ce sunt oareșce de mai înaltă treaptă decât proștii țerani obicinuiesc către treapta cea mai mare să se arate cu o nespusă și necuviincioasă lingușire, iar către cel mai mic, răstit și îngânfat, vrând numaidecât să-i arate că este mai mare decât acela" (Golescu, 1963: 166). Așa cum transpare și la
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și mie îmi era rușine. Acasă, din pricina întîrzierilor, dădeam naștere la ironii, și eu nu puteam suferi ironii pe seama mea. Și timpul trecu la fel, plictisindu-mă, dezgustat de mine, regretând succesele la care renunțasem și deseori având remușcări. Mă obicinuisem însă, și astfel eram zilnic cu ea. Nu mai căutam minciuna cu care să mă sustrag. Văzîndu-mă incapabil să iau vreo hotă-rîre, eram și mai nenorocit. Ca să nu pierd timpul, încercai să vorbesc cu ea de pictură sau literatură, subiectele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pildă, un general prost, trebuind să ia o hotărâre mare într-o luptă, cu riscul că de va greși sau de se va sustrage va fi împușcat. Ar fi interesant de văzut storcîndu-și creierul și mișcîndu-și fruntea cum nu mai obicinuise să facă, încruntîndu-și trăsăturile, de obicei moi și leneșe. La fel și un om care este silit să moară și nu pricepe ce e moartea. Un viteaz dă o ultimă comandă de luptă, ceea ce se admiră, dar mie, care nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să nu facă planuri în care nu aveam rol, să-mi asculte povețele, să nu se gândească că nu va putea rămâne fată bătrână, cu frica vecinică de a o părăsi. Desigur, despărțirea de un om pe care te-ai obicinuit să-l iubești e grea, dar profitând de lipsa lui, de un timp mai lung când n-ai mai fost mereu cu el și de puțină sforțare, când e și în binele lui... Mijloacele nu mai importă. Discut mijloacele când
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei, nu-și pot aplica logica cea mai simplă. O femeie are în același timp un amant, înșelînd pe bărbat, pe copii, pe rude, se dă cu toți nervii, acceptă îm-brășirările cele mai intime, și totul îi devine așa de obicinuit, așa de normal, încît continuă să aibă, fără nici o falsitate, aceleași precepte învățate de acasă, să judece cu ele, indignată, pe toată lumea. Dacă amantul lucid o surprinde într-o astfel de judecată și-i atrage atenția: "Dar cu mine ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
brusc. Probabilcă se petrece o lucrătură ascunsă, dar hotărârea apare deodată. Așa te-am părăsit și așa m-am întors la tine. Am fost bolnavă de dragoste, acum m-am vindecat. Noutăți grave. Definitive? Sau numai convingeri de moment, așa cum obicinuiește Ioana? Sunt obosit și mi-este indiferent. Astăzi am venit mai devreme la Cavarna, imediat după prânz, ca să aflăm rezultatul vizitei doctorului Bogdan, venit special de la Bazargic, în toate amănuntele. Era un eveniment prea însemnat ca să ni se transmită numai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
așa de adânci sunt scrupulele săpate în mine de educație. Dacă ar muri Viky? S-ar duce importanța doamnei Axente! Ar căuta să se despăgubească din plin, în cele două zile până ce merge la mormânt. Ar face tot ceea ce se obicinuiește, fără să uite un detaliu. Chiar ar inventa, ca să îmbogățească decorul și să-și găsească ocupație. Ar reuși să fie peste tot locul în același timp, și lângă mort, și lângă noi să ne consoleze; prin camere dând ordine și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se deschiseseră uși și apăruse mai grăbit decât îi erau de obicei pasul și portul Elena, fiica cea mare a casei, scuzîndu-se și de la primul cuvânt spunând Linei că Lenora e bolnavă, că s-a supărat mult și că Doru - obicinuia să cheme pe nume pe părinți - că Doru lipsește cu afaceri. Toate spuse cu un fel de mister, de discreție silită, cu o turburare neobicinuită acestei fete, în adevăr deosebită prin linia calmă a feței ca și a trupului, sufletului
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lui Doru: "Interesul doamnei Hallipa, clienta mea, cere reîntoarcerea provizorie, lângă mama sa, a domnișoarei Coca-Aimee. Luați măsurile necesare.". Scurt!. M-am întîmplat de două-trei ori acolo, în timpul când prepara pe Lenora pentru sosirea fetei. Interesant de tot! " Și cum obicinuiai, doamnă, să te piepteni pe când era acasă domnișoara Coca-Aimee? La fel ca acum? Deoarece fetița a manifestat cu atâta insistență dorința să te vadă, probabil că, alături de dragostea ei, păstrează în minte o icoană fidelă a celei mai delicioase dintre
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]