36,901 matches
-
față de motiv, atunci totul s-ar putea reduce la două mari atitudini: raportarea la motiv ca la un reper exterior, ca la o formă preexistentă, și integrarea acestuia în experiența sufletească și în dinamica gîndirii artistului pînă la disoluția modelului obiectiv într-o formă interioară autonomă. Poate că o lectură de acest tip în relația cu peisajul ar trebui să înceapă chiar cu momentele fondatoare ale marii noastre experiențe pleneriste, și anume cu Grigorescu și cu Andreescu. Deși, la prima vedere
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
respectat, tacit, opțiunile. Nici acum, după atîta timp nu știu în ce "bărci" ne aflăm. în fine, am jucat X și O, pe carnețelul meu, și, mai ales, am tocat teatrul românesc, mondial, A venit și despărțirea. Dintr-un motiv obiectiv, a trebuit să plec cu o seară înainte de decernarea premiilor. Am votat, secret, am stabilit palmaresul și spre miezul nopții ne îndreptam spre gară. Sosea trenul meu. M-au condus amîndoi. Alexa în stînga mea, Țucu în dreapta. M-am simțit
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
Camil sunt de fapt niște idei, iar Donna Alba este o bagatelă de roman etc. Am scos din context aceste exemple negative fără a lăsa să se înțeleagă că eseurile Mariei-Luiza Cristescu sunt numai atât. Nu. Pertinente printr-o analiză obiectivă, netributară sentimental, abia aici autoarea e capabilă să vadă numeroasele aspecte ale problemei. Iar unele formulări sunt chiar memorabile. Câte lucruri am afla dacă s-ar putea discuta despre literatură cu detașare, fără a se supraveghea și cenzura îndoielile care
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
a justifica includerea textului cu pricina în antologie - un gest sau o atitudine ale acestuia. La urma urmelor, chiar și în situațiile în care C.J.C. ocupă toată pagina, cel mai pregnant lucru este percepția lui Umbral despre Cela, nu cercetarea obiectivă a faptului biografic, ci capriciile și umorile cercetătorului. Astfel este văzut creatorul Stupului, de pildă, lîngă patul de moarte al unui prieten poet: "Iată-i pe cei doi vechi prieteni, în fața mea, fără a avea nimic să-și spună, ca
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
înverșunatele tablouri ce ni se oferă, adevărat sabat al decreației, decît ca o implicită autonegare, ca o sinucidere în efigie. Bunele sentimente contrariate, sfidate, sfîșiate pînă la demonizare, transpar doar prin contrastul lor cu impulsul sado-masochist de-a strivi fragilitățile obiective, de-a stîlci și schilodi entitățile fără apărare. Din neputința de-a și-o asuma la modul ideal, poetul devine un torționar al lumii sale ficționale ce constituie însă, neîndoios, un simbol al lumii reale; "străzi infuzate în ferestre cu
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
geniului celtic, însă și ca un pandant ori chiar ca o prefață a descoperirii, pe plan psihologic-medical, a subconștientului. Adepții clarității consacrate par a fi pierdut partida. "Obiectivismul" uzual se evaporă, extrovertirea e devalorizată: "În locul peisajului exterior și al descripției obiective, poezia modernă propune impresii spiritualizate; în locul anecdotei, momente sufletești ale duratei subiective; în locul sentimentelor gradate după normele procesive ale retoricii, stări morale discontinue". Procesul pare ireversibil, astfel cum au constatat "specialiști recunoscuți" precum Benedetto Croce (deoarece e invocat de criticul
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
În ce măsură poate fi el veridic exprimat, ce mijloace vă stau la dispoziție pentru a-l face accesibil și semnificativ pentru cei cărora nu le-a fost dat, din fericire, să treacă prin o astfel de experiență? H. B.: Prefer expunerile obiective, făcute de la o anume distanță lăuntrică, lipsite de emoționalitate, dar conținînd în primul rînd date concrete, referințe la fapte concrete. Numai prin ele poți lămuri, prin ele poți cîștiga și interesul publicului, determinîndu-l să te asculte și să te citească
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
să fac o expunere la întîlnirea internațională la Sighetul Marmației. Am fost plăcut impresionat cum, cel puțin în aceste cercuri, sociologi, istorici și politologi mai tineri și mai vîrstnici au încercat să se confrunte cu trecutul comunist. Această orientare foarte obiectivă, foarte "la rece" m-a impresionat. Cel puțin în aceste cercuri, și am vorbit cu zeci de oameni, exemplul Germaniei a devenit ghidul principal al lucrărilor lor științifice. R. B.: Cînd v-am pus această întrebare nu m-am gîndit
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
ghidul principal al lucrărilor lor științifice. R. B.: Cînd v-am pus această întrebare nu m-am gîndit decît la un strat foarte subțire, mult prea subțire de oameni care în România înțeleg să facă acest proces dificil de cunoaștere obiectivă, de analiză și de judecare "la rece" a celor două dictaturi. Însă, așa cum apar lucrurile, văzute de la distanță - unele se văd mai clar decît de aproape - numărul celor care sunt realmente dispuși să facă acest dureros proces, numărul celor dispuși
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
Rodica Zafiu Analiza lingvistică poate încerca o descriere obiectivă a unui cîmp lexical, încercînd să-și păstreze obiectivitatea, fără a se lăsa prea ușor tentată să confirme un clișeu al dezbaterilor publice actuale: înrădăcinarea corupției în societatea și în mentalitatea românească. Nu se poate însă nega faptul că lexicul
Șpaga by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14979_a_16304]
-
de conceput față de catolicismul roman dogmatic cu inchiziția sa. Zadarnic s-a cerut iertare științei și marilor ei cărturari arși pe rug... Și totuși se mișcă, șoptit, a fost totdeauna refugiul oricărei abjurări silite. Evanghelia va ceda oare locul istoricului obiectiv, intratabil, de felul lui Cornelius Tacitus?... Acestui mod de a vedea lumea și de a relata, cum face latinul în istoriile sale: " Știu că cele mai multe din faptele povestite... vor părea neînsemnate și nevrednice de a fi amintite... Osteneala noastră este
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
Constantin Țoiu Lumină în august. 1960. Tehnica romanului. Povestirea unui personaj care a auzit întâmplările sau care a participat la ele. Povestire completă, cu deznodământ. Apoi prezentarea acestor fapte obiective direct de narator. Succesiunea evenimentelor fiind inversată uneori, privită de undeva din viitor spre trecut, ori din prezent spre trecut, într-o incoerență aparentă... De unde impresia de neconstruit, de libertate ce te dezorientează; deși intriga se supune unui plan riguros
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
secînd" - ibidem), alteori potențează o solitudine glorioasă a subiectului, prin-tr-o cosmică celebrare: "Și vreau să rămîn singur, albastru,/ Înconjurat de munți, de mări, de guri/ Care iarăși mă cîntă" - Despărțire). În fine, are loc și o separație a materiei telurice obiective de "sufletul" materiei subiective, a cărnii, notată cu o aproape indiferentă frăgezime: "Ce poate să fie/ În gîndul ce l-am primit/ Acum, atîta mîhnire în somn dată mie./ Să văd primăvara, mugur destăinuit/ Oricui peste lucruri?/ Ce poate să
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
a se umaniza, în sforțarea unei comunicări cu ființa omenească. Însă, fapt cu deosebire relevant, consubstanțierea aceasta are loc și printr-o suspendare a stratului moral, prin reflectarea unei inocențe genuine a materiei în sine, care are funcția unei ironii obiective, deci inocente la rîndu-i, la adresa umanului tendențios prin configurarea conștiinței: "Muzică sacramentală, mortar, pe corpul meu/ Suprapun zilele./ Ploaia șchiopătînd pune la încercare verdele/ Care în zăpadă își arată caninii puri./ Această dorință de slăbiciune/ Mă atrage ca matricea ta
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
României și cînd a reușit el însuși să ajungă atît de celebru, atunci o astfel de analiză demodată și ireverențioasă e mai mult decît necesară. Există în interiorul acestei cărți o falie de perspectivă și de stil al scriiturii, o falie obiectivă și pe care autoarea o anunță de altfel la început. Primul capitol, de aproximativ 30 de pagini, aparține unui tip oarecum diferit de abordare față de capitolele care urmează. E un fragment de teză de doctorat, scris în 1991, deci cu
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
om al materiei, un exponent al manualității și al praxisului mundan. Un maestru al lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din orizontul imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării însăși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
contur. III. Lumea celestă și abolirea materiei Față de această imagine a sculpturii lui Ovidiu Maitec, pictura Sultanei Maitec se înscrie într-o evidentă opoziție. Și o asemenea situație nu derivă din specificul limbajului, din particularitățile tehnice sau din pricini materiale obiective. Nu cu sculptura intră Sultana Maitec în dezacord, și nu faptul că se exprimă în bidimensionalitate o situează într-un alt registru al existenței simbolice, la rigoare pictura poate exhiba un interes pentru materie chiar mai mare decît sculptura, ci
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
drapat adversarii săi. Riscanta lui conectare la "păltinișism" (probabil, o "ideologie" ce urmează a fi pusă și ea cât de curând la zid) ne cam arată din ce direcție bate vântul în înaltele cercuri politic-corecte. Lăsând de-o parte faptul obiectiv că H.-R. Patapievici n-a fost niciodată membru al cercului Noica, trebuie să fii rău de tot pălit în cap să susții că Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Sorin Antohi, Andrei Cornea, Dan Pavel, Liviu Antonesei, Vasile Popovici, Marius Ghica
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
cele trei mari religii implicate în titlu. Eforturile autoarei merg chiar mai adânc de-atât, prin trasarea unor paralele la hinduism și budism (iar, în alte contexte, și la mormonism). Se urmărește astfel nu argumentarea pe marginea unei coerențe interne obiective a respectivelor religii, ci reliefarea fundamentelor practice, convingerea autoarei fiind că "este mult mai important ca o anumită idee de Dumnezeu să funcționeze decât să fie solidă din punct de vedere logic și științific." într-o bună tradiție anglo-saxonă, Karen
"O monoteistă liber profesionistă"... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15491_a_16816]
-
cinstiți și muncitori și umiliți de primii" ? Mai degrabă era potrivit să i se povestească acelui copil care citește acest text despre "ocaua lui Cuza", o imagine simbol pentru dreapta măsură. Or, din pagina manualului lipsește exact referința la elementul obiectiv, recursul la legea care trebuie să guverneze. Pe când așa rămâne numai subiectivitatea lui Vodă care poate fi la un moment dat un "despot luminat", dar nicidecum un personaj justițiar. De altfel nici soluția pe care o propune Cuza nu este
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
de multă vreme, practic imediat după apariția tehnicii fotografice ca atare, teoretizată - chiar dacă această teorie nu e nici astăzi bine articulată - începînd din anii '40, dar imaginea a rămas cel mai adesea un simplu auxiliar al scrisului, invocată ca martor obiectiv, transparent, menit să confirme un text scris într-o disciplină logocentrică cum continuă să fie antropologia. Or, ceea ce implicit propune Ioana Popescu prin modul în care prezintă colecția Manakia e inversarea acestui raport: imaginile, combinația acestora, funcționează ca un text
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
este articolul, altminteri bine informat, al dlui Ionel Necula din Familia orădeană din ianuarie despre Generația Cioran. Peisaj de epocă în nuanțe de smarald. Smaraldul fiind verde, titlul indică deja culoarea, am zice, preferată. Dl. Necula adoptă un ton aparent obiectiv. În anii '50, ar fi fost considerat obiectivist. Nu face aprecieri, lăsînd subtextul să vorbească. În fond, autorul e de părere că adeziunea la legionarism a multor intelectuali din anii '30-'40 se leagă de exigențele unei tinere și talentate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15509_a_16834]
-
important și mai autentic pictor de origine română care s-a impus și s-a consacrat în mișcarea suprarealismului european, bucurîndu-se de o notorietate similară cu aceea a lui Brâncuși, Victor Brauner nu a oferit nici un motiv rezonabil, fie el obiectiv sau conjunctural, de a fi redus la un simplu nume sau, mai exact spus, de a fi ignorat de-a binelea. Deși a murit relativ tîrziu, în 1966, deși familia lui, Hary Brauner și Lena Constante, a trăit permanent în
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
împinge decis într-un plan secund întregul eșafodaj conceptual și savant. Acest orizont infantil-arhaic, în care copilăria individuală, copilăria speciei și copilăria limbajului se amestecă insesizabil și inseparabil, indiferent de fluiditatea lui și de instabilitatea sa formală, rămîne unul aproape obiectiv, ingenuu prin însăși natura lui, adică nemarcat de voința explicită a pictorului și incapabil să exprime vreo intenție didactică sau vreo atitudine etică. Stilistic, această situație este concretizată prin ductul spontan al liniei, prin curbe calde, prin cromatică transparentă și
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
realmente o trimitere spre Bernea sau Ciubotaru, devine, la rîndul său, un pariu cu sine însăși asumat integral. Din această pricină, toate lucrările poartă o indiscutabilă amprentă personală, fie că amintesc de formule preexistente, fie că sînt arhitecturi cromatice aproape obiective, dincolo de orice model și chiar de orice posibil autor. P.S. Rugată de Dan Hăulică să-i trimită prin curier diplomatic, la UNESCO, înregistrările unui ciclu de emisiuni radio despre Brâncuși, Despina Petecel a constatat, cu surprindere, că nu primește nici un
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]