120 matches
-
sau nu recunoaștem că el se află undeva, deasupra noastră. Dar asta ține de credință, iar nu de știință, cel puțin nu de o știință înțeleasă în termenii raționalității. Observația care se poate face este deci aceea că, în cadrul concepției obiectiviste, ideologia este analizată pe baza unor criterii de științificitate care, în cele din urmă, nu se aplică nici teoriilor care abordează această analiză. Într-adevăr, teoria socială și politică, în ansamblul său, a încercat să îmbrace haina științificității, propunând nu
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
mai poate face recurs la obiectivitate și neutralitate. Unul dintre cei mai renumiți susținători ai acestei viziuni este, alături de Habermas, Herbert Marcuse, care pleacă de la o critică a criteriilor pozitiviste ale științificității, așa cum au fost acestea elaborate de reprezentanții concepției obiectiviste, discutate anterior. Analiza sa relevă limitările impuse științei în cadrul societății industriale, un rol deosebit fiind acordat în acest context empirismului, care, deși intervine în științele sociale cu pretenția științificității, nu face decât să le ideologizeze. Exemplul tratat de Marcuse este
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
salturi de imaginație, iar nu printr-un progres al cunoașterii raționale 153. Mai mult decât atât, teza incomensurabilității paradigmelor scoate din joc, prin relativizare, însuși conceptul de adevăr științific, astfel încât devine foarte greu de apreciat, cu criteriile propuse de concepția obiectivistă, în ce măsură o teorie este științifică și nu ideologică. În viziunea lui Kuhn, "activitatea științifică este performată într-un cadru teoretic delimitat, în care o anumită metodă este adoptată prin expunerea sa ca fiind exemplară, fiind înrădăcinată într-o ideologie rigidă
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
doar în cazul științelor sociale, ci, așa cum se poate observa, și în acela al științelor naturii. Știința tinde să se confunde cu ideologia, iar adevărul devine învăluit de ceața interesului. 1.3.3. Concepția pragmatistă Punerea în discuție a concepției obiectiviste și a celei relativist-relaționiste relevă atât modalități diferite în ceea ce privește înțelegerea problemei adevărului, cât și viziuni variate cu privire la statutul epistemic al științelor naturii și al științelor sociale. Referitor la prima problemă, putem observa că standardul obiectivității științifice asumat de către științele naturii
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
infestat" de prezența elementelor de ordin ideologic, printr-o descriere și explicare a realității care să nu facă rabat de la rigoarea metodei științifice. Întrucât o astfel de cunoaștere era opusă în mod clar ideologiei concepută în sens negativ teoreticienii sociali obiectiviști și-au fixat ca scop ceea ce considerau a fi "esența" științelor naturii. Paradoxal, am putea spune, acest demers, vizibil mai cu seamă începând din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea și accelerat în prima parte a
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de relativiști. S-a conturat, pe o astfel de direcție, inițiată și susținută de filosofia americană contemporană, ceea ce am numit, la începutul acestui subcapitol, concepția pragmatistă asupra ideologiei 168. Aceasta promite, pe de o parte, să depășească acuzațiile aduse concepției obiectiviste de către relativiști și, în același timp, să treacă dincolo de cele aduse concepției relativist-relaționiste de către susținătorii obiectivității demersului științific, eliberat astfel de orice influență ideologică. Gânditorul reprezentativ pentru această încercare poate fi considerat Richard Rorty, în opera căruia promisiunea de mai
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
pentru o comunitate dată. Dacă idealul obiectivității a animat dezbaterile filosofice de-a lungul secolelor, conturând o tradiție care merge de la gânditorii greci până la cei iluminiști, alternativa propusă de concepția pragmatistă este tocmai renunțarea la acest ideal. Potrivit lui Rorty, tradiția obiectivistă sau "realistă" a urmărit găsirea unui fundament, a unui "universal" care să stea la baza unei comunități a tuturor oamenilor ca o garanție pentru solidaritatea umană, depășind astfel reprezentările particulare. Pentru atingerea acestui scop, linia de gândire obiectivistă a pus
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Rorty, tradiția obiectivistă sau "realistă" a urmărit găsirea unui fundament, a unui "universal" care să stea la baza unei comunități a tuturor oamenilor ca o garanție pentru solidaritatea umană, depășind astfel reprezentările particulare. Pentru atingerea acestui scop, linia de gândire obiectivistă a pus la lucru o epistemologie a cărei premisă esențială este aceea a raționalității, înțeleasă în sensul adevărului corespondent cu realitatea. În mod automat, o astfel de axiomă epistemologică determină instituirea unei distincții între ceea ce este rațional (y compris adevărat
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
obiectiviștii au optat pentru descrierea unei relații cu un adevăr care transcende umanul, eliberat, așadar, de orice influență socială. Este vorba despre o viziune pe care lumea occidentală a primit-o ca pe o moștenire: Noi suntem moștenitorii acestei tradiții obiectiviste, centrată pe presupoziția că trebuie să ieșim în afara comunității noastre suficient de mult timp pentru a o examina în lumina a ceva care o transcende, și anume, a acelui ceva pe care îl are în comun cu oricare altă comunitate
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
abordare, adevărul este redus la utilitate, raționalitatea la ceea ce este bun pentru o comunitate, într-un context dat, iar obiectivitatea la solidaritatea unei comunități umane în jurul a ceea ce aceasta percepe ca fiind bun pentru ea. Cu alte cuvinte, dacă tradiția obiectivistă fundamenta adevărul epistemologic, concepția pragmatistă îi oferă o bază etică, considerând că în acest fel poate deschide calea spre solidaritate. Respingând obiectivitatea prin renunțarea la epistemologie și adevărul-corespondență, concepția pragmatistă nu se îndreaptă însă spre relativism. Din moment ce nu oferă o
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
precum "libertatea" sau "dreptatea" sunt, așadar, rezultatele unui acord pe care membrii unei comunități îl au în privința a ceea ce este bine, util pentru ei. Întrucât consider că se poate identifica, la nivelul concepției pragmatiste, intenția de a depăși atât concepția obiectivistă, cât și pe cea relativistă asupra ideologiei, este necesar să observăm atât aspectele în care viziunea lui Rorty se apropie de cele două, cât și cele care presupun distanțarea de ele. Într-o primă instanță, opinia mea este că ideea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
acestui ultim argument, accentul pus pe diferența ireconciliabilă dintre ideologie și știință, precum și pe funcția de disimulare pe care ideologia o exercită în procesul de cunoaștere a datelor specifice realității sociale. Dacă încercăm însă depășirea acestei "demarcații" care, din perspectivă obiectivistă, se impune fără drept de apel (dar asta nu înseamnă, desigur, că ar fi lipsită de puncte critice), și conferim ideologiei rolul de instrument al cunoașterii sociale bazate pe explicații de natură evaluativă, putem asuma că, renunțând la înțelegerea negativă
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și deci regăsite în trecut, cât și prin conferirea de semnificații cu privire la prezentul sau viitorul său. Investigând rolul acestor semnificații comprimate în imaginarul social, putem regăsi influența miturilor, a ideologiei și a utopiei. Aceste elemente ale imaginarului, considerate în tradiția obiectivistă a nu fi decât niște "reprezentări eronate" ale realității, au fost de regulă asociate, chiar în interiorul teoriei sociale și politice, unor interese ascunse, fiind puse în relație cu scopul diverselor segmente sociale fie de a-și prezerva statu-quoul, fie de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
prin circumscrierea identității grupului sau a colectivității, prin anunțarea existenței acesteia, urmată de definirea și dezvoltarea unei imagini, a unei reprezentări cu privire la lumea naturală, la universul înconjurător, pe care astfel îl ordonează. Pentru filosofii și teoreticienii sociali înscriși în tradiția obiectivistă, pare de la sine înțeles că descrierea procesului de constituire a societății într-o asemenea manieră se îndepărtează de tipul specific al investigației științifice și că, mai mult, implică o deformare a cunoașterii noastre cu privire la realitatea socială. Tocmai aici regăsim, spre
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de a conferi explicații prin apel la raționalitatea subiectivă, care se deosebește de cea obiectivă prin faptul că avem de-a face cu anumite credințe sau comportamente caracterizate printr-o inadecvare în raport cu ceea ce ne apare ca fiind real212. De pe poziții obiectiviste, principalele obiecții la adresa acestui demers au vizat justificarea raționalității unor astfel de credințe sau comportamente și extensia conceptului de raționalitate, pentru a le include. În fața unor astfel de obiecții, unii cercetători au replicat că "studiul viselor unei societăți constituie, pentru
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
strategii raționale cu privire la cursul viitor al evoluției sociale, bazate pe o pretinsă cunoaștere amănunțită a realității prezente), poate servi, din punctul meu de vedere, ca un argument în plus pentru pozitivarea ideologiei. Cu toate că și ideologia poate fi acuzată, de pe poziții obiectiviste așa cum am văzut de inadecvare prin raportare la criteriile științifice ale adevărului obiectiv, ea deține, spre deosebire de utopie, "ancora" menținerii în realitate (chiar și acceptând că această "realitate" înseamnă un context socio-istoric particular). Mai mult decât atât, critica utopiei se vădește
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
preferat de către un gânditor, o clasă socială, un regim, o cultură sau o epocă istorică"353. Mannheimiană în esența sa, o astfel de definiție denotă totuși, dincolo de rezerva manifestă față de ideologie, și o raportare negativă la aceasta, realizată de pe poziții obiectiviste. E ca și cum ideologia și-ar fi propus să fie mai mult decât este, astfel încât e necesar ca ambițiile sale să fie temperate prin instituirea unor limite de științificitate. Cea de a doua modalitate de raportare la ideologie, specifică teoriei politice
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
demersul specific științelor sociale. Avem de-a face, pe de o parte, cu un model cognitiv de analiză a ideologiei care se înscrie în tradiția pozitivistă și, pe de altă parte, cu unul care se opune acesteia. Conturat în tradiția obiectivistă a științelor sociale, modelul pozitivist de analiză regăsește, dincolo de neutralitatea demersului științific în raport cu evaluările interpretative ale realității sociale, caracterul negativ al ideologiei, înțeleasă ca instrument al puterii, care are rolul de a distorsiona, de a mistifica datele empirice obiective. Inițiator
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
68, 71, 74, 79, 84, 90, 94, 95, 96, 99, 101, 103-105, 141, 151, 161, 164, 166, 213, 227, 259, 278, 281, 291, 293, 295, 299, 301, 305, 308, 310, 311 concepția pragmatistă, 74, 92 concepția relaționist-relativistă, 74, 83 concepție obiectivistă, 74 conservatorism, 132, 157, 170, 188, 192, 214, 224, 248 constructivism, 182 context, 10, 17, 23, 24, 28, 36, 58, 69, 74, 78, 79, 81, 83, 84, 86, 92, 95, 102, 107, 108, 113, 121, 125, 134, 141, 142, 149
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
279, 287 toleranță, 97, 164 totalitar, 151, 152, 196, 218, 254 totalitarism, 138, 151, 164, 254 tradiție, 15, 25, 40, 53, 94, 96, 100, 117, 122, 131, 171, 192, 206, 207, 214, 224, 254, 270, 287 tradiție mannheimiană, 307 tradiție obiectivistă, 95, 118, 119, 194 U universalizare, 257, 274, 281, 286 utopianism, 127, 139, 142, 143, 152, 255 utopic, 12, 130, 134, 135, 137, 139, 142, 145, 148, 154, 222, 251, 255, 304 utopie, 5, 12, 57, 106, 115, 121, 127
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a limbajului sociologic, Editura Humanitas, București, 2007, p. 184). Observăm că, potrivit acestei definiții, "justificarea" modului de viață propriu unui sistem social apare ca interes ideologic, iar "contextualizarea" ideologiei, de la zona familiei până la aceea a religiei, indică îndepărtarea de postulatul obiectivist (acceptat și de Marx) al științei. Cât despre problema dominației, aceasta transpare în chip implicit, din moment ce subînțelegem că un anumit mod de viață, odată ce trebuie "justificat", se impune dintre mai multe moduri de viață alternative. O astfel de înțelegere a
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de clasă dominantă. În aceste schițe de analiză a evoluției raporturilor de clasă în societatea franceză transpare nevoia de a lua în considerare în mod simultan cele două dimensiuni aparent opuse ale gândirii sociologice pe marginea claselor sociale, anume abordarea obiectivistă și abordarea subiectivistă, fizica și fenomenologia sociale. Burghezia ca realitate și ca reprezentare: cele două dimensiuni ale sociologiei claselor sociale Burghezia este într-un proces de construcție permanent. Înseamnă aceasta oare că existența sa nu ține decât de reprezentări, de
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
asemenea, în istoria sociologiei și anumite orientări teoretice care nu negat importanța valorilor, considerând că cercetarea lor nu poate conduce la o bună înțelegere a mecanismelor vieții sociale. Printre acestea se numără: instituționalismul, materialismul istoric, behaviorismul, pragmatismul, postmodernismul și teoriile obiectiviste. În prezent, cunoașterea sociologică a valorilor este un subiect căruia i se acordă un foarte mare interes, prilejuind un număr important de proiecte de cercetare (cum sunt de pildă, European Values Study și World Values Survey), totul culminând prin constituirea
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
interbelice, tribunii noii democrației voiau să le impună ,,foștilor" tăcerea. Se reactivase și alt stereotip de tristă carieră: ,,cine nu-i cu noi, e-mpotriva noastră". În anticomunismul general declarat, puteam reprezenta periculosul pattern al ,,împăciuitoristului", tratând ,,dușmanul" în spirit ,,obiectivist", ,,altă crimă de gândire" a anilor '50. Existau însă și motive mai pragmatice. Arhivele conducerii partidului fuseseră confiscate de armată, nedorindu-se ca anumite informații de natură economică să fie cunoscute public. Era de dorit și ca inițiații în secretele
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
responsabilizare a comunicării critice. În ceea ce privește situația discursului esteticii, orientat mai curând către diversificarea definițiilor artei, explicarea construirii experienței estetice și argumentarea modalităților de evaluare ale artei, dacă estetica tradițională era caracterizată, în marea sa parte, printr-o abordare esențialistă și obiectivistă a artei, estetica contemporană propune o abordare oarecum relativistă și subiectivă, care lansează discuția asupra pluralității criteriilor de evaluare a artei în raport cu indiscernabilitatea calităților ori proprietăților operelor de artă. Cu toate acestea, câtă vreme evaluarea artei se află într-o
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]