6,419 matches
-
urîtului, a pustiului. Prozele datează din anii '70 (una singură e din '81-'84) cînd Florența Albu scria o literatură confesivă, la limita dintre poezie și jurnal; în aceste pagini se pot regăsi atît suflul liric al poetei, cît și obiectivitatea, directețea, duritatea diaristei din Zidul martor. Textele narative ne arată, mai mult decît a făcut-o poezia, o ființă fragilă, căutînd ca un Pagurus (cum o numește un personaj) o cochilie în care să se ascundă și care să o
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
psihic al Elveției prin cartografierile abisale ale lui Carl Gustav Jung. Fostul funcționar cultural al Consiliului Britanic, devenit ulterior cadru universitar, obține în 1985 Premiul Cheltenha pentru Literatură și se bucură cu fiecare carte de cronici măgulitoare, îndeosebi cât privește obiectivitatea abordărilor sale. Acest ultim aspect a devenit însă o problemă o dată cu biografia sa din 1996 despre Jung (reeditată de atunci an de an). El a suscitat, împreună cu un alt autor, Richard Noll, o aprinsă controversă în comunitatea jungiană, axată pe
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
țel primordial informativ, fiecare articol cuprinde elementele de bază ale vieții ca și, în principiu, totalitatea titlurilor scriitorului respectiv și, în rîndul al doilea, atitudini critice iar, cînd autorul respectiv a format obiectul unor cercetări literare cuvintele referințe bibliografice. Cu obiectivitatea necesară unei asemenea lucrări științifice, autorii s-au străduit să facă să figureze în dicționar personalitățile literare de vîrf ale tuturor epocilor din trecut, acordînd un spațiu privilegiat perioadei actuale. Printre calitățile, nu puține, ale acestui dicționar, trei aspecte ne-
Un dicționar ceh al scriitorilor români by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/14033_a_15358]
-
o experiență afectivă, ci și produsul unei operații logice, meditative (admite însăși Laura Pavel: "chiar atunci cînd se revendică de la un oarecare scepticism epistemologic, poziția teoretică a lui Ionesco nu contestă, ci mai curînd se fundamentează pe credința necondiționată în obiectivitatea rațiunii"). Doar în virtutea unei asemenea concepții autorul Scaunelor îmbină formele opuse într-o rețetă "de tip parodic", tragicul și comicul, melodramaticul și sublimul etc., în consonanță cu mărturisirea aceluiași Camus că "încearcă formule extreme, în măsura în care ele ating absurdul și inutilitatea
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
întrevadă în fapte unele organizări. (...) E de ajuns ca un alt cap formator să sfărâme aceste structuri și să întocmească pe baza faptelor altele, și Renașterea, Romantismul dispar sau rămân alături de alte unghiuri istorice". Chiar dacă, personal, mizez mai mult pe obiectivitate (și cred în existența unor structuri obiective), propozițiile șocante ale lui G. Călinescu au întemeierea lor. Am ajuns la al treilea reproș adus criticii literare. Că este numai o "față a adevărului, o specie, și nu adevărul însuși". Firește. Opera
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
că statuia acestuia din urmă tronează nu pe holurile, dar nici măcar în debaralele Bundestagului. Faptul că destinul germanilor s-a împletit un anumit interval de timp cu acela al Führer-ului nu constituie la Berlin prilejuri de exersare a așa-zisei �obiectivități a faptului istoric", ci de serioasă meditație asupra răului. în calitate de cancelar al Reich-ului, Adolf Hitler își are locul în orice enumerare a șefilor de stat. Ca scelerat conducător al Germaniei, el nu beneficiază, însă, nici din greșală de onorurile de
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
abolirea limitelor. În chip caracteristic, Nora Iuga suspenda limitele dintre regnuri, producînd un peisaj de hibrizi amuzanți care însă posedă un substrat protestatar, poartă indiciul unei rupturi cu lumea și, în egală măsură, cu eul auctorial cărora li se opune "obiectivitatea" secundă a viziunii bizare: "eu sînt șam/ am o femeie cu un picior verde/ și cu urechea tăiată/ am o femeie rasă-n cap/ și cu țîțe lungi că de capră" (Șam se recomandă cititorilor săi). Sau: "am și-o
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
cinci volume ale Paginilor..., din care trei postume), cît și istorie literară (Clasicii noștri este cartea lui capitală, dar micile studii despre Creangă și Hogaș nu sînt deloc de disprețuit). În cronică, n-a avut nici răbdarea lui Perpessicius, nici obiectivitatea lui Pompiliu Constantinescu. A scris relativ mult (în orice caz mult mai mult decît se păstrase în memoria noastră pînă la republicarea tuturor cronicilor în volum, după moartea autorului), dar oarecum capricios. Abia în studiile de istorie literară este cu
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
etc), revoluția din 1848 și urmările ei (Stephan Ludwig Roth), dieta de la Sibiu, până la Transilvania ca parte a regatului României și participarea la al doilea război mondial, toate aceste capitole tulburătoare din destinul unui popor sunt analizate cu acribie și obiectivitate. Deportarea în Uniunea Sovietică, exproprierile ulterioare și toate suferințele îndurate de etnicii germani sunt momente încă insuficient cunoscute celor care au trăit în comunism: "Mulți țărani sași au trebuit să-și cedeze gospodăriile unor venetici și să se mute, unii
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
fundamentale ale psihanalizei au fost cenzurate sau chiar desființate, prin demersuri excesive care fac din știință o religie a timpului nostru - ceea ce, la drept vorbind, nu e o postură nici măgulitoare, nici comodă pentru cei care pretind că dețin monopolul obiectivității. Cu o expresie tranșantă prin care, odinioară, fusese caracterizat nedrept de malițios Spinoza și, ulterior, Hegel, de către detractori (iar în zilele noastre Marx), ne-am putea întreba pe drept cuvânt dacă Freud nu este considerat și el astăzi "un câine
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
Nicolae Manolescu În 1978, într-o scrisoare către I.P. Culianu, Mircea Eliade constată că despre anumite lucruri nu se poate scrie cu "obiectivitate": vor sări împotriva ta și fanii și adversarii. Comentînd fraza, Alexandra Laignel-Lavastine remarcă, în recenta ei carte, care a stîrnit deja o imensă vîlvă la Paris, Cioran, Eliade, Ionesco. L'oubli du fascisme (Uitarea fascismului), apărută la Presses Universitaires de
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
lui Louis Monier, în splendida piață Fürstenberg din Paris, cu doar un an înainte de scrisoarea lui Eliade către Culianu. Sinonimia "obiectiv"-"pozitiv" pe care o reclamă autoarea cărții este tendențioasă. Istoria (și literară) a pretins dintotdeauna să se întemeieze pe obiectivitate ca pe o interpretare corectă a documentelor, dar asta nu înseamnă, în nici un caz, că a urmărit să ofere o viziune pozitivă asupra faptelor; obiectivitatea implică distanța critică, nicidecum identificarea ideatică ori emoțională. Altfel spus, cartea Alexandrei Laignel-Lavastine suferă de
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
reclamă autoarea cărții este tendențioasă. Istoria (și literară) a pretins dintotdeauna să se întemeieze pe obiectivitate ca pe o interpretare corectă a documentelor, dar asta nu înseamnă, în nici un caz, că a urmărit să ofere o viziune pozitivă asupra faptelor; obiectivitatea implică distanța critică, nicidecum identificarea ideatică ori emoțională. Altfel spus, cartea Alexandrei Laignel-Lavastine suferă de o tendențiozitate care îi umbrește meritele și, mai grav, îi subminează puterea de convingere. Este ca și cum, în loc să descrie, denunță. Ancheta, cum o numește ea însăși
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
sau clinice care abundă în paginile literaturii de acest tip, nu reprezintă, în pofida aparențelor, un divorț de estetic, ci doar o variantă "eretică" a lui. Pe urmele "poeților damnați" și în legătură cu Nietzsche, naturalismul pune în paranteză morala, pe motivul unei "obiectivități" a reconstituirii minuțioase, glaciale, a existenței. Cuvîntul de ordine e așadar conștiința amorală ("gratuitatea" gidiană se află în vecinătate), care deschide, precum un sesam, tărîmurile oricît de diversificate ale artei moderne... Nietzsche definea Răul ca fiind "o rămășiță învechită din
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
manieră conformă unor principii și valori, fără compromisuri, atât În exercitarea atribuțiilor de serviciu, cât și În viața privată. Ea semnifică exercitarea funcției În mod cinstit, corect și conștiincios, cu bună-credință. Practic, integritatea se manifestă În efectuarea actelor judiciare cu obiectivitate, În deplină egalitate, respectând termenele prevăzute de lege, pentru a se asigura deplina legalitate a actului Îndeplinit. În justiție, integritatea e mai mult decât o virtute, este o necesitate. Integritatea se analizează din două perspective: din perspectiva principiului „supremației dreptului
Corupția și anticorupția în sistemul juridic. In: Editura Destine Literare by Cristi Danileț () [Corola-journal/Journalistic/81_a_347]
-
Tragedie oedipiană în context american. Aluzii la Oedip (scoaterea ochilor), la Erinii (șerpi) și alte simboluri elene, conturate bogat de exegeții lui Frisch, fac din lectura cărții nu numai un roman de amor-aventuri-psihologie, ci și delectare pentru erudiți. Contrastul dintre obiectivitate/spirit științific și miezul poetic-mitologic constituie "miza" cărții. Schimbarea lui Faber din tehnocrat rațional în actor pasionat, "pe mâna destinului", se petrece în etape și subtil, fiind o tălmăcire a cuvântului faber în alt sens al aceluaiași (de la tehnician la
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
început evidențiat de „Cuprins”, ediția se constituie ca o unitate prin decupajul de probleme care le multiplică perspectiva și convergența, prin oficiul de clarificare și de cumpănire, căruia nu-i lipsește subtilitatea înțelegerii, dar care se justifică totodată, prin informație, obiectivitate, siguranță. Aici este de salutat intimitatea răbdătoare, transformată în pasiune, cu bibliografia, românească și străină, comasată în partea de subsol a paginii. Loc unde se reface sub un control riguros itinerarul critic pe marginea tuturor lucrărilor semnalate. Debutul volumului îl
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
fiecare text de lămuriri suplimentare: o concisă punere în context a evenimentului istoric care a generat discursul, note amănunțite, o bibliografie minimală și, partea cea mai interesantă, analize stilistico-retorice și ideologice ale textelor, toate într-un binevenit ton de rece obiectivitate. Cînd citești la rînd aceste discursuri menite îndeobște să entuziasmeze sau să potolească masele, îți dai seama că politica a profitat fără reținere, mai bine zis fără rușine, de toate mijloacele retorice ale literaturii, și nu neapărat în scopuri nobile
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
Naum (cum este cazul celei îngrijite de Iulian Tănase) sunt subiecte pentru alte articole ocazionale în presa vremii. Într-un cuvânt, lui Gellu Naum, pe care l-a cunoscut, Ion Bogdan Lefter îi rezervă o secțiune predominant afectivă, în care obiectivitatea analistului este îmblânzită de evocări, „metodă” care nu se mai aplică în cazul celorlalți poeți. Pe Leonid Dimov îl privește diacronic în evoluția de la un volum la altul; în Mircea Ivănescu vede cel mai bun exemplu pentru a argumenta prezența
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
Pratt din același oraș Încearcă să descifreze „Structura crucii: tectonica simbolului”, cu referire la monumentul funerar dedicat eroului militar Gh. MILITARU, rănit grav În timpul sângeroaselor lupte din octombrie 1944 la Oarba de Mureș. Autorul evocă cu multă sensibilitate, dar și obiectivitate faptele de arme și curajul excepțional ale acestui erou militar, care Îți doarme somnul de veci În cimitirul Ghencea militar din București. Sunt oferite, totodată, și câteva informații succinte legate de viața și activitatea fiicei eroului, binecunoscuta poetă și scriitoarea
Adevărații ambasadori ai culturii Românești. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_331]
-
internațională și românească. Experiența aceasta, îmbogățită de lecturi și audiții de muzică nouă, se regăsește și în Muzica românească între 1944-2000. Aprecierea creației cercetate se întemeiază deopotrivă pe o perspectivă muzicologică europeană și pe o cunoaștere dinlăuntru a culturii autohtone. Obiectivitatea și subiectivitatea actului critic se împletesc aici și se echilibrează. Comentariile se sprijină pe surse istorice sigure, riguros consemnate. Textul se menține la o elegantă ținută intelectuală, chiar și când parcurge etape istorice întunecate. Spirit deschis la cultura de pretutindeni
Retrospectivă by Ștefan Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13852_a_15177]
-
boală, cum el însuși recunoaște, dar... "o boală-nvinsă-i orice carte". De fapt, lucrul cel mai important de semnalat în așa-numita critică a lui Lucian Raicu este acela că el trăiește și face literatură ca un creator autentic, nu are obiectivitatea și detașarea unui critic, nu e precaut și măsurat în vorbe. Se poate numi aceasta critică? Fie ea și de identificare? Vorbește despre alții vorbind, de fapt, despre sine, fără a fi, lucru rar și inexplicabil, narcisist. Făcîndu-ne părtași la
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
modelul khazar, este contracarată de autor prin limitarea sferei de referință la un arbitru „rațional." Din păcate, un astfel de răspuns nu face decât să confirme ideea de „parohializare" a cunoașterii avansată de relativiști. Metoda comparației intrinseci, deși ideală în obiectivitatea ei logică, este greu aplicabilă unor situații concrete, în care de cele mai multe ori nu raționalitatea primează, ci reacțiile emoționale, justificate ulterior prin raționamente sofistice. În pofida obiecțiilor ce se pot aduce în legătură cu unele argumente invocate, cartea lui Andrei Cornea rămâne totuși
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
sau adevăruri care se verifică tot atît de bine și în același timp pe o pluralitate de planuri. Față de ele, nu mai putem păstra un criteriu monovalent, o judecată de valoare absolută". Așa încît nu ne rămîne decît să acceptăm obiectivitatea augustă a operei, capabilă de nesfîrșite surprize hermeneutice, precum o cutie din care se pot scoate sensuri numeroase, nu o dată altele decît cele scontate de creatorul său ori cu care ne-am obișnuit. Meșterul Manole al lui Ion Pecie rămîne
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
uităm că actul critic se bazează pe impresii în mult mai mare măsură decît i-ar fi îngăduit unui cercetător din alte științe. Judecata critică e impresionistă prin chiar natura ei. E "sinceră", autentică, biografică, pe scurt, subiectivă. Impersonalitatea ori obiectivitatea, criticul trebuie să le lase pe seama altora. Speriați de reacția scriitorilor, unii critici se justifică afirmînd că sînt obiectivi, mai bine zis, mai obiectivi decît scriitorii înșiși. Nu în acest sens trebuie înțeleasă distincția maioresciană dintre poeți și critici, cum
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]