381 matches
-
ostenit, încât vinele de pe piept și de pe grumaz îi sunt umflate și zvâcnesc sub piele. Stăpânul e mândru că a adus-o într-un asemenea hal, pipăie sulurile acelea pline cu sânge, în timp ce Grégoire o șterge de sudoare și îi oblojește zgârieturile. Odată, sosește cineva în timp ce stăpânul chinuie iapa rotată; nu e Duplessis; e un tip mititel și rotofei într-o trăsurică, un țăran. Zice că vine din apropiere de Angers. Duplessis își face turneul obișnuit și se îndreaptă spre Nantes
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
nu-i. Și mai are o calitate românul: știe să aibă răbdare și să lupte pentru dreptatea lui. Asta n-o știu deloc bine cei care au vrut să-l strivească; pentru că și greu rănit fiind, românul se ridică, Își oblojește rănile multe și sângerânde și merge mai departe, cu credința sa nestrămutată În mai bine și În Dumnezeu. Și chiar dacă președinția l-a dezamăgit tare, românul nostru nu s-a dat bătut și a priceput ce și cum stau treburile
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
pe fiecare cu însemnele puterii și măreției sale: pe unul cu-o hlamidă; pe alții încotoșmănându-i în cojoace mițoase; altora aruncându-le bundițe de ied în spinare; turnând odăjdii pe brazi și punând blănuri de hermină pe crengile cedrului; oblojindu-i cu vată și feșe de argint mirosind a tămâie, sau, transformându-i în fantastici urși polari plecați la plimbare printre banchizele de gheață de pe malurile gârlei și pârâului. Un gând zănatec o îmboldea să-și lepede șuba de lup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
prin șanțul de pe marginea drumului. Așa i-a bătut pe toți cei doisprezece de rău, că lui Beșleagă i-a făcut douăsprezece găuri în cap, de era să moară, noroc de babele cu leacurile lor de demult că l-au oblojit și cu chiu cu vai l-au lecuit. Într-o bună zi, un gospodar s-a dus la comună la jandarmerie și s-a plâns că Lucache i-a furat găinile. Jandarmul l-a arestat și l-a pus să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
gem făcut În casă. Avea la el În trăistuță și o sticlă cu apă așa că În afară de abecedar, nu-și pierdea timpul decât având grijă de gâștele care o mai luau razna, ieșind pe malul gârlei și de bobocul cu piciorușul oblojit de mama sa. Legase și o bucată de lemn subțirică să țină piciorul nemișcat. Pâinișoara o mâncau Împreună. Ținea bobocul găsit În mărăciniș aproape de satul vecin, numai la sânul său și-l hrănea din mâna lui. Într-o lună era
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
un polonic de ciorbă fierbinte în farfurie ca dovadă că nu e de colo să aibă cine se îngriji de tine, întrezărise în el oareșce speranță de mai bine și îl acceptase în ultimă instanță așa cum era, ba chiar îl oblojea atunci când era absolut necesar și îl trimitea la ta-su când era vorba de un împrumut pe termen nelimitat, ceea ce pe ta-su îl scotea din minți, iar pe mă-sa din casă, în papuci și cu bigudiurile nescoase, în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mîna poliției! Pe mîna parchetului. Intră fiul, Edi, bătut, cu haina ruptă, ochiul vînăt. BUNICUL: Edi! Ce-i mă cu tine? GETA: Edișor! Cine te-a bătut? EDUARD (cade pe canapea distrus, imediat Bunica aduce un tampon de vată, îl oblojește la ochi, toți îl înconjoară): Uf, ce mi-a făcut deșteptul ăsta de tata! SONIA: Ce ți-a făcut? EDUARD: Se pare că a scris o nuvelă, o povestire, naiba știe. BUNICA: Ce "se pare"? Chiar a scris. GETA: Așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
luă de pe o poliță un bidonaș. Erau mai multe, unul lângă altul, pline cu țuica rămasă din budana babei Floarea. Avea nevoie de o tărie, se simțea ca întors de la un război, rănit, dar cu viață, ce trebuie să-și oblojească rănile. Nu atât cele ele trupului, cât cele ale sufletului. Se așeză din nou în fața focului, își puse un pahar, își mai puse unul... Mirosea bine țuica babei Floarea și era tare de-ți ardea gâtlejul. Nu mai știa cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
aparent, este căzută în caducitate, a făcut eforturi imense - prin amenințări, prin constrîngere, prin amăgire și prin cumpărarea conștiințelor - să dea gregarului, sălbăticiei și urii statut ontic și măreție simbolică. în încercarea de a-i flata naivitatea și a-i obloji frustrările, pentru o sporită eficiență a manipulării sale și a plasării mai comode în cinicele scenarii ale luptei de clasă, muncitorul, ca individ și ca grup social, a fost introdus de către mașina de propagandă în iconografia obligatorie a tuturor artelor
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
griuri din cromatica binecunoscută a costumelor vii din Maramureș, bărbații judecă sec, cumva diavolesc, formulează întrebări și verdicte în sunetele zongorei, ale viorilor, drîmbei, fluierului, tobelor, în sunetele inventate cu fel de fel de instrumente tradiționale. Femeile, ca două maici, oblojesc, jelesc, spală, mîngîie, alină. Timpul însuși este intolerant și amenință în strigătul strident al unui cuc ce înalță țipătul tuturor neputințelor din noi. Accentele muzicii din Oaș, mai aspră, imprimă un tip de emoție dincolo de verb. Privesc zbuciumul fragmentat al
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
ori te ajunge el - a comentat situația Ion Cotman. Ai un nepot, Pâcule. Halal să-ți fie - l-a împuns moș Dumitru. Si Dinuța lui ce-o zis de toate aiestea? a întrebat Hliboceanu. Eu cred că în timp ce el se oblojea, ea avea din ce în ce mai multă treabă la sărvici, bat-o norocul s-o bată de frumoasă! a tras concluzia moș Dumitru. Ii drept ce spui, Dumitre. De multe ori ajungea acasă chiar după miezul nopții, obosită peste măsură. Ii plângeai de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ș-apoi începuse să facă fructe viermănoase... Nu-i putea spune doctorului tot oful său. Urma acum să scoată și rădăcinile cireșului. Tot amâna ziua aceea până s-o simți în putere, dar era hotărât să o facă... Maria îl oblojea cum putea mai bine, îl scutea de treburile cele mai grele din gospodărie, dar el îi căuta pricină din orice. Ea îndura cu stoicism toate ocările cu gândul că, dacă Costache ar fi aflat taina cea mare, n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ani de teologie, unde se plăteau biruri grele. Asta se Întâmpla Înainte de război. Motivul pentru care a fost exmatriculat, nu-l voi dezvolta aici. Mi-a povestit, Însă, bătaia care a luat-o de la tatăl lui: două săptămâni a fost oblojit de mama sa, bunica mea, pentru vindecarea rănilor de pe trup. Să revin la mama: niciodată nu ne-am Înțeles. Exista În ea o ură Înverșunată față de mine. Nimic din ce făceam nu-i era pe plac. Revenirea mea acasă a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Bulbacul, m-a recuperat din iesle mai mult speriat decât rănit, nădușit de frică și m-a predat mamei, care n-a mai avut inimă să mă certe, impresionată de vânătăile ce i-au luat ceva timp ca să mi le oblojească. Într-una din grădinile casei era un păr care făcea pere văratice, galbene, moi și zemoase, de-ți lăsa gura apă. Nu de puține ori mă urcam cățărându-mă ca o pisică, și scuturam părul înalt de peste zece metri, pitorescul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de pace, în mijlocul teatrului de război, când răniții îi depășeau pe cei încă valizi. Imitarea luptelor din filmele istorice vizionate la cinematograf s-a întins pe parcursul câtorva ani, până când s-a răsuflat misterul capetelor sparte, al împunsăturilor sau al vânătăilor, oblojite la Dispensarul vecin cu Primăria. Sesizat fiind Postul de miliție, am fost citați, anchetați și avertizați, în timp ce directorul școlii, profesorul de geografie Ștefan Gânscă, ne chema pe rând la cancelarie și ne pălmuia strategic, fără martori, și ce bine ne
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Eu mă aflam În bucătărie și nu am auzit cheia rotindu-se În yală (hotărâsem să-i dau cheia mea de rezervă din noaptea când o găsisem ghemuită la ușă). Îmi pregăteam un ceai din plante medicinale pentru a-mi obloji piciorul (locul de unde fusese Împuținat se iritase din cauza noii proteze și apăruseră niște umflături purulente, care mă usturau peste măsură). Mă fâstâcisem de tot și aproape că era să mi pierd echilibrul, când m-am trezit dintr-o dată cu ea (aș
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cuvânt: căderea. Cădem. Zilnic cădem cu o treptă mai jos, chiar dacă avem senzația că urcăm. Și chiar dacă n-ar fi cutremur. Dar un cutremur ne poate măcar, trezi la viață. Conștientizăm la maximum căderea. Iar, pe de altă parte, ne oblojim vechile nostalgii, ca pe niște obiecte de mare preț.” Pe 21 mai ’77, despre martie același an: “Gerard invitat de Valy în fosa Casei de Cultură, la o cafea, pe la orele cinci după-amiază, se hotărî să meargă, dar nicidecum mânat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un braț de mâna mea vârâtă în buzunarul pantalonilor. Parcă voia să fie sigură că n-o să zbier. Urmă tăcere, după care întrebarea Mai stai?, apoi o altă tăcere. Acesta urma să fie pentru mine singurul mod de a-mi obloji rănile: să se tacă suficient în preajma mea, iar numele Iozefinei să nu fie luat în deșert. Era printre singurele lucruri pe care le mai puteam păstra, în sufletul meu, intacte. Dar Relia nu era rău intenționată. Suferea și ea. Poate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aproape că i-a simțit mireasma sălbatică, dar când să muște din bara cromată, ea s-a scuturat imediat, ca un cățelandru ud, țâșnind Înainte. Au smuls cearșafuri de pe sârme, au traversat miriști care le-au julit anvelopele, și-au oblojit tălpile arse prin râul din care au ridicat enorme jerbe de stropi, au distrus o plantație de lobodă, au stârnit animalele de pe pășuni la goane sălbatice. El și-ar fi dat bucuros 100000 kilometri din Îndelungata-i viață mecanică, garantată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ocupa de mutare, nu avusese puterea să o facă, așa încât golurile din jurul nostru, mai ales lipsa biroului Carlton House, aveau pentru noi valoarea unor cicatrice vizibile. Cât de adânci erau cicatricele invizibile abia acum începeam să ne dăm seama. Ne oblojeam unul altuia rănile. Antonia, care arăta acum mult mai bătrână și pe a cărei față se așternuse o expresie de iritare ursuză pe care nu o avea înainte, era tot timpul gata să-și iasă din fire și se străduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu școala, dacă sînt cuminți, dacă își ajută părinții și de fiecare dată afla care a mai făcut o poznă. Ileană, i-a strigat el într-una din zilele acelea unei femei uite ce-ai făcut copilului. Ia și-i oblojește vînătăile. Ba să-l usture, părinte s-a oțărît femeia. Să țină minte, să n-ajungă să-mi dea în cap, ca lu' Săteanu. Da' nici așa, Ileana, nici așa! O să ai păcat, mare păcat. Încă puțin și-i crăpai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
închipuit soția rănită într-o coliziune la mare viteză, cu gura și fața distruse, și cu un nou și excitant orificiu deschis în perineu de coloana de direcție spulberată, nici vagin, dar nici rect, un orificiu pe care-l puteam obloji cu toată afecțiunea noastră cea mai profundă. Am văzut cu ochii minții rănile actrițelor de film și ale vedetelor de televiziune, ale căror corpuri ar fi înflorit în zeci de orificii auxiliare, puncte de conjuncții sexuale cu publicul fiecăruia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o trompetă imaginară: Sunt o frunză îngălbenită, Uitată pe arborele cunoașterii, O piatră de pavaj Tăiată din granit negru; Iubitul meu, Ascunde-mă toată în tine Păstrează-mă, Altminteri, nu mă voi putea întoarce în cer. Vărui casa cu așteptare, obloji geamurile cu obloanele grele ale despărțirii și tăie ultimele trei găini (și un cocoș), pe care le oferi, gătite, săracilor de la Cimitirul "Sfântul Constantin". Stropi cu agheasmă uitarea ce avea să stăpânească în toată căsoaia de pe bulevardul Karl Marx 51
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
livadă, Iuda împărțea lepădările. La ora două, înainte de duminica Tomii, dormea și crucea de pe catedrală. Plopii, ca niște străjeri leneși, moțăiau în propriile armuri. Straturile de flori din jurul fântânii roșeau privind stelele în ochi. Băncile, parcă bolnave de osteoporoză, își oblojeau încheieturile. Peste morminte creșteau lumânări. Era primăvară. Lacul, la lumina lunii, semăna cu fața egumenului dezgropat după 7 ani, valuri de carne putredă încrustau cerul. Rogozul aducea a barbă crescută pe năsălie. (Omul, după ce moare, mai trăiește câteva zile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să le deschidă ochii; cerul deasupra cerului era fumuriu; umbrele, prinse ca într-o menghină; fălcile înfometate ale muntelui scuipau cenușă; muntele tronul judecății; Dumnezeu, după o perdea deasă de fum, moțăia cu fruntea rezemată pe culmi de brazi; mestecenii oblojeau tălpile arse ale bătrânului; salcia, ca întotdeauna sensibilă, plângea pentru o oglindă făcută țăndări deasupra lacului chipul Tatălui ridat de valuri. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă, fraților! Petru, legat de hambar, număra în sens invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]