1,776 matches
-
nr. 931 din 19 iulie 2013. PROPUN O NOUĂ ORDINE MONDIALĂ plec separată de visele tale precum arinii aplecați pe maluri de ape care plâng cu tupeul fixat la maxim deranjez nepăsarea cerând ridicarea imunității în parlamentul dimineților albastre trag obloane peste reclame aduse de oriunde scriu afișe cu „â” din „a” schimb programul muncă numai de teren îmbrac haine însăilate din cuvinte uitate de bună voie de mai marii ... duc jucării gutui și turtă dulce în trăistuțe cu dungi colorate
ANA MARIA GÎBU by http://confluente.ro/articole/ana_maria_g%C3%AEbu/canal [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului N-ar trebui ca frumusețea să istovească ochii, oricât timp ar fi privită, n-ar trebui să cadă cadența inimii, oricâtă plăcere ar exalta-o, n-ar trebui să se lase obloanele peste minte, oricâtă inteligență ar încărca-o, n-ar trebui să ajungă niciodată iubirea în punctul terminus, oricât ar săgeta-o uitarea...! Ajunge privitul unei secvențe de film, de teatru, unei emisiuni tv ori unei fotografii cu Maia Morgenstern, ca
MAIA MORGENSTERN. UN CEVA CARE SUBLINIAZĂ NOBLEŢEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1420872189.html [Corola-blog/BlogPost/350131_a_351460]
-
implică ulei încins. Dar s-o luăm cu începutul, adică cu tradiționala descriere a atmosferei. Deși localul e decorat minimalist, predominând nuanțe deloc stridente și lemn deschis, are un aer foarte prietenos, datorită detaliilor precum iedera de pe tavan, decorațiunile de pe obloane sau radiatoarele vopsite în verde. E musai să vă zicem și că oricât de plin ar fi, Samsara rămâne cumva mereu aerisit (în parte mulțumită atitudinii smoke free). Așadar, atmosfera este perfectă pentru preparatele raw vegane sau vegetariene din meniu
Samsara Foodhouse by http://www.zilesinopti.ro/articole/11069/samsara-foodhouse [Corola-blog/BlogPost/100467_a_101759]
-
tavanul care imită cerul într-un continuum de puncte întâlnindu-se undeva într-un pocal. acolo zace credința pe care fără să o accesezi crește în tine mereu ca un semnal de alarmă când te rătăcești prin propriile linii ale obloanelor pe care obsedat le lași să cadă. uneori ai noroc și pisica le rupe le distanțează tot mai mult ca o zeitate atotștiutoare a luminii. alteori le rupi singur la răsărit sau în amurg căutându-te dincolo de hotarele fricii de
CIUDATĂ FÂNTÂNĂ ESTE OMUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1431986284.html [Corola-blog/BlogPost/362986_a_364315]
-
patetică-n glas!... În răstimpul peregrinării terestre, fiecare își deapănă povestea sa, cu parfum de mărgăritar, precum menestrelul medieval, cu lira lui, la poarta unui castel. Însă rar se găsește o poartă deschisă, fiecare stă ferecat în propriul ziggurat, cu obloanele trase: “Prea rar se găsește deschisă o poartă” - spune poeta (Atâta tristețe). Nedumerită de prefacerile din afară și dinlăuntru, poeta se întreabă: “Ce va să însemne-acest foc / care-n pieptu-mi de-o viață dogoare?” (Ce datu-mi-ai, Doamne!) Pe
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/O_carte_a_sfintei_lumini_ioana_stuparu_sfesnic_tarziu_cronica_de_cezarina_adamescu.html [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > TRĂIESC ÎN PRIVIREA TA Autor: Renata Verejanu Publicat în: Ediția nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Eu trăiesc în fereastra închisă de obloane Să nu vadă cerul că-s eu către drum. Timpul mă împinge, flămând de coroane Crescute pe dinlăuntru a tot ce îți spun. Inima zilei deschide a sa carte La pagina scrisă de acum un an, Si crede că-s
TRĂIESC ÎN PRIVIREA TA de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Rraiesc_in_privirea_ta_renata_verejanu_1389704135.html [Corola-blog/BlogPost/341892_a_343221]
-
Dragostea de viață, de frumos, de oameni. „Mi-am insușit tehnica lui Crusoe!/ Am alungat poștașul,/ am încuiat ușa cu trei lacăte,/ am scos din priză telefonul și televizorul,/ mi-am băgat vată in urechi/ și incet, incet, am tras obloanele peste ochi./ Acum stau liniștit și cuget/ pe insula mea pustie/de la etajul trei.// Ca și Robinson am și eu cațiva prieteni/ care nu mă deranjează:/ Vineri, Sambătă, Duminică,/ Luni, Miercuri și Joi.// A mai fost unul, Marți,/ dar m-
GEORGE ROCA… CĂUTÂND INSULA FERICIRII de MELANIA CUC în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 by http://confluente.ro/melania_cuc_1438944343.html [Corola-blog/BlogPost/368076_a_369405]
-
Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 1936 din 19 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Mă simt ca o casă bătrână din Bucureștiul trecut, ce-i gata să cadă-n țărâna, iar timpul în ea s-a pierdut. Pierdut i-e oblonul de lemn ce cârii l-au ros într-ascuns, pierdut, nimicit, dar solemn tronează de doruri pătruns. Pătruns de răceală pustiei stă zidul, o simplă amintire, tânjind libertatea câmpiei și-un soare zâmbind cu iubire. Iubirea în iedera a strâns
DIN BUCUREȘTIUL TRECUT de DORA PASCU în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1461077845.html [Corola-blog/BlogPost/342919_a_344248]
-
Cruci. Se mai pot vedea și azi în Lefkara case din satul acelor vremuri, bine conservate, însă multe altele au fost distruse în timpul evenimentelor sângeroase de aici... Fațade din piatră cu puține deschideri și cu cele existente bine protejate cu obloane din lemn, curți interioare în jurul cărora sunt dispuse camerele la nivelul solului stâncos, cu acoperișuri din țiglă din lut roșiatic, toate dau o notă arhitecturală distinctă acestor construcții ridicate până în secolul al XIX-lea. În schimb, după 1878, sub administrația
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_cipru_10_lefkara_georgeta_resteman_1344246131.html [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
erau numai în limba greacă. Creștinătatea „respiră” prin fiecare ungher al Lefkarei Arhitectura clădirilor din Lefkara încântă ochiul vizitatorului, nu sunt înalte, cu acoperișuri din țiglă de lut roșiatică, toate placate sau dublate cu piatră de culoarea nisipului auriu, cu obloane din lemn natur, lăcuit sau vopsit în culori asemenea pietrei sau asortabile cu aceasta, ornamentate cu flori de toate felurile care zâmbeau de peste tot de parcă le mângâiase penelul unui pictor; locuri de popas încântătoare, cu bănci din lemn în combinație
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_cipru_10_lefkara_georgeta_resteman_1344246131.html [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
nu era grozav de bun, având tot felul de gropi neastupate și denivelări la tot pasul. Însă mă simțeam ca un rege în lada aceia a camionului, zgâlțâit puternic la orice denivelare ce răsărea în cale, ținându-mă vânjos de oblon la cotiturile drumului șerpuitor din defileul de munte. Mai trebuia să veghez să nu se răstoarne sacoșa și valiza mea, adică toată averea pe care o aveam cu mine. Mai ales de valiză trebuia să am mare grijă, căci în
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1461131966.html [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
repede, căci șoferul a scos capul pe geamul cabinei și mi-a strigat: - Jos! Gata! - Cum adică? Am ajuns? întreb eu. Ăsta e satul Rotunda? - Ăsta e! Ce te miri?! Reușesc repede să-mi iau bagajele și să sar peste oblonul camionului drept în drum cu valiza și sacoșa sub braț. Dau partea cuvenită șoferului, iar acesta a și ambalat motorul și a tulit-o, lăsându-mă în mijlocul drumului. Rămăsesem singur și neajutorat, într-un sat necunoscut, nevoit să-mi caut
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1461131966.html [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
excursie. Indiferent ce-ți imaginezi, la fața locului găsești altceva decât te aștepți! În drum de la aeroportul Narita spre capitala niponă, erau case mărunte ce mi-au amintit de cele de pe lângă gara din Sibiu. Cu țiglă, vopsite în portocaliu, și obloane de lemn. Mi s-au părut că seamănă. Îl aud însă pe Marin spunând: Uite la stânga ta, plantațiile de orez... Tokyo Proverb japonez: „Omoitatta ga kichijitsu” ( Nu întârzia să faci ce ai hotărât - Ziua cea mai bună să faci ceva
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Milena_munteanu_1405643316.html [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
mult mai periculoasă și imorală ridicarea unor asemenea fapte în slăvi, decât însăși abaterea.” După acest intermezzo, procurorul pregătește altă lovitură: „Tot ce am citat până acum este inofensiv față de ceea ce urmează”: „Ca să-i dea de veste, Rodolphe aruncă în obloane un pumn de nisip. Emma se ridică tresărind; dar uneori trebuia să aștepte, căci Charles avea mania să trăncănească la gura sobei și nu mai isprăvea. Emma, fremătând de nerăbdare, aștepta ca pe jeratic; dacă ochii ei ar fi fost
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1447488561.html [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
și-a troianului de amintiri și în drumul gândului său, dar seamănă atât de bine George Mihăiță cel de azi cu George Mihăiță cel de cândva, subțire, tandru, ștrengar de ceată tinerească...! George Mihăiță nu este omul care să tragă oblonul peste ce a fost, nici să fie tulburat de orizont. În luptă principială cu sine, adună din trecut trăirile ce compun experiența și doar atât, nu clădește un perete între ieri și azi, încât e chiar greu să îi dai
GEORGE MIHĂIŢĂ. UN ACTOR TÂNĂR, DOAR TÂNĂR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1424427181.html [Corola-blog/BlogPost/377104_a_378433]
-
apariencia, Tusquets Editores, Barcelona, 2010), volum bilingv, Editura Mirton, Timișoara, 2012 (traducere și prezentare: Eugen Dorcescu.” - “Directorul editurii bucureștene Palimpsest, poetul și criticul de teatruIon Cocora publică, în 2011, un nou și consistent volum de versuri, Într-o elegie cu obloanele trase, însoțit de un inventar cronologic cu opinii critice și de un altul, al lucrărilor publicate, iar, pe coperta a IV-a, de un amplu comentariu, semnat de Marin Mincu.” - “Constantin Stancu a oferit spre lectură cititorilor săi o nouă
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1449404798.html [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
anul 1600, a lui Giordano Bruno, în istorie se stinge acea epocă de gândire îndrăzneață în care cunoașterea era inseparabilă de eros și magie, în locul ei instaurându-se epoca științelor exacte și a tehnologiei moderne - peste care s-au tras “obloanele” istoriei insolite vreme de patru sute de ani și a căzut Placa turnantă a Modernității și Lespedea Neagră a “Postmodernismului” peste Mormântul umanității; Lespedea neagră pe care o țin și acum îngerii solari în spinare, închiși în“temnița îngerilor”, și o
O SCRISOARE PENTRU RALUCA-CRINA FLORESCU (PARTEA A DOUA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 by http://confluente.ro/constantin_milea_sandu_1428055809.html [Corola-blog/BlogPost/360394_a_361723]
-
al fariseului Boriel. Hasim reuși deci să-l scoată pe Baraba din ascunzătoare trimițând unul din oamenii lui de încredere la casa Hoys ben Nabat. Aflat acolo, omul negustorului scoase din veșminte un mic arc și slobozi o săgeată în oblonul de lemn. Baraba ieși la fereastră și-l văzu pe omul lui Hasim făcându-i un semn discret cu un mic felinar pe care îl stinse imediat după aceea. Baraba dădu oblonul la o parte și la adăpostul întunericului care
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1425114259.html [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
un mic arc și slobozi o săgeată în oblonul de lemn. Baraba ieși la fereastră și-l văzu pe omul lui Hasim făcându-i un semn discret cu un mic felinar pe care îl stinse imediat după aceea. Baraba dădu oblonul la o parte și la adăpostul întunericului care aproape că se lăsase, ieși pe fereastră și coborî pe o prăjină de lemn pe care doi oameni o așezaseră cu câteva clipe înainte pe perete. Imediat ce coborî, cei doi luară prăjina
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1425114259.html [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
peste care îi pusese dracu' să tragă prelate cauciucate, prin care nu pătrundea nici-o adiere de vânt. Cum soldatul se descurcă în aer, sub apă și pe uscat, camaradul Burcuș Ion a reușit să desfacă sfoara care prindea prelata de oblonul din spatele cabinei, a ridicat-o suficient de sus încât ne-am bucurat de-o ventilație dumnezeiască. După câțiva kilometri parcurși ne-am mai revenit din toropeală, fiindcă la coborârea din tren eram buimaci, căldura ne vlăguise de puteri. Drumul străbătea
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_experi_marin_voican_ghioroiu_1377836554.html [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
aprinde, abitir, Pân' la ușă un Carpați, Dar femeia ... este bai, Cum și-a pus al ei picior, După ea, frate-meu, stai, Nu-i scapă un colțișor, Prin buticuri, prăvălii, Brazdă mallul în zig-zag, Amintindu-și de copii Când obloanele se trag, Tot probează, tot oftează, Ia pantofi, și din vitrină, Dar nimic nu-i aranjează Șutul ei de balerină, Se îmbracă, se dezbracă, Bluze, fuste ori taioare, Până ape-ncep s-o treacă De la cap printre picioare: Ba arată
SEX & SHOPPING de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Valeriu_cercel_1398176609.html [Corola-blog/BlogPost/347862_a_349191]
-
unde, trăit-am cu tine-alături, simfoniile de iubire, orchestrate, pentru două inimi, care încă bat, în ritm de sonate, pline de serenitate și de strălucire, făcându-mă să tresar, la gândul, că nu mai ești lângă mine, vrând, ca să trag oblonul, daca n-ai să vii, ferestrei către sufletul meu. Austria, sfârșit de decembrie 2015 Sursă foto - Pinterest Referință Bibliografica: Fereastră către sufletul meu / Coști Pop : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1822, Anul V, 27 decembrie 2015. Drepturi de Autor
FEREASTRĂ CĂTRE SUFLETUL MEU de COSTI POP în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 by http://confluente.ro/costi_pop_1451251936.html [Corola-blog/BlogPost/378609_a_379938]
-
metafizică și cea pământească, târziul, istoria mare și cea măruntă sau ascensiunea cosmică și întoarcerea descendentă spre adevărul simplu și fragmentar al omului, ca în excelenta Revelație, dinspre finalul volumului („N ai unde să mai cauți când cartea este strâmtă,/ Obloanele sunt trase și nimeni nu răspunde,/ Dar mai presus de toate, când creanga este frântă/ Zadarnic strigi în noapte căci totul ți s ascunde!// [...]Adevărului, din cioburi nu i poți clădi întregul,/ El însuși hăituit ca frunzele din pom./ Nu
UN ELEGIAC DEMN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 by http://confluente.ro/Pompiliu_comsa_1404847457.html [Corola-blog/BlogPost/349176_a_350505]
-
trei camere, iar în una din ele dormeam noi. Stâlpii casei aveau o construcție deosebită. Îmi pare rău că nu îmi amintesc prea bine cum mai erau și decât să vă desenez cine știe ce, mai bine vă povestesc altceva. Ferestrele aveau obloane iar pe dinăuntru femeile coseau frumos, cu ață viu colorată niște perdele, prinse la mijloc, pentru a lăsa lumina soarelui să pătrundă în casă. Ușile de la intrare erau din lemn, vopsite iar casele văruite. Îmi aduc aminte cum mai străluceau
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Plugusorul_cercetare_realizata_in_anul_1996_la_azilul_de_batrani_din_comuna_smeeni_judetul_buzau_.html [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
Europa Liberă sau Vocea Americii. La noi acasă nu era aparat de radio. Îmi amintesc cum, vreo 10 ani mai târziu, deja băieți mari, ne strângeam în camera din mijloc a locuinței mătușii mele, tanti Freida, la Burdujeni, și cu obloane baricadate și uși bine închise, chinuiam butoanele radioului, doar-doar să reușim a distinge câteva propoziții coerente din emisiunile groaznic bruiate ale lui Kol Israel... Dar atunci, în anii '50, propagandă sau nu, Difuzorul a reprezentat pentru mine și cu siguranță
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 by http://confluente.ro/beni_budic_1494627754.html [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]