358 matches
-
Toate Articolele Autorului JOCUL DE ȘAH ( 16 SONETE ) Pe tabla de șah fiecare jucător dispune de 16 piese. EȘICHIER Pe scenă, fiecare-și joacă rolul, Mai bine sau mai rău, așa cum știe, Urmează indicații de regie Și creatorului i-aduc obolul. Decor cu munți, cu dealuri și câmpie, Ce-n alb și negru lumii-i dau ocolul, Sunt binelui și răului simbolul, Iar pentru joc e câmp de bătălie. Eroii anonimi sunt tot soldații, Ei apără castelul vechi, cu turnul Unde
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
clipă, altădată pe viață, răfuindu-se, dincolo de ele, cu epoca, încap niște contribuții mai uzuale, a căror tradiție se păstrează pînă azi: la volume colective, la periodice de orice fel. Nu fără ambiția de-a intra în istoria mare, cu obolul mic al tuturor. Ambiție care încearcă, de foarte tînără, și Societatea Scriitorilor Români, condusă, prin 1911-1912, de Gârleanu. Mijloacele nu sînt, de bună seamă, la înălțimea viziunii (ca ieri, ca astăzi, ca totdeauna), așa că începutul, nu lipsit de frumusețe, e-
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]
-
o poartă umilitul ca pe-o cruce. Dar lacrimile tale, nestemate Din dragoste, răscumpără păcate... XXXV Nu te căi de ce-ai făcut: și spinii Tot roze sunt, izvoarele-au nămol, Eclipsa-i somnul trândav al luminii, Laleaua dă omizilor obol. Vezi, úmbrele-s ursite fiecărui: La fel și eu, prin rugă îndulcind Păcatul trupului, greșesc, dar stărui De alt păcat mai greu să te desprind, Fiindcă-ți sunt ispitelor izvor... În mine însumi lupt; ne'nduplecat Judecător al desfrânării, or Al
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
eforturile încetează, să vedem aceste bucurii cu aceiași ochi, am fi pe deplin recompensați pentru tot. Dar nu putem. Toți suntem îndatorați frumuseții, numai oamenii neciopliți și insensibili caută să se sustragă acestei obligații și nu vor să-și dea obolul. Iar din această pricină alți oameni, cu fire mai sensibilă și mai aleasă, plătesc mai mult decât datorează, deseori mai mult și decât pot și decât le-ar fi îngăduit. Trebuie spus însă că nici acei rău-platnici nu fac nimic
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
filosofii de tot felul, este un „fruct al iubirii” lor, întemeiată pe atracția fizică ce înfierbântă sângele și pe comunicarea sufletească atât de prielnică inimii însingurate. Însă, în următoarea etapă, prin creștere în ascultarea Legii, copilul și-ar putea „aduce obolul”, infim, dar important, la reconfigurarea acestei lumi, făcând-o mai aptă, mai deschisă spre cunoașterea și împlinirea poruncilor sfinte ale învățăturii lui Isus. După această „blândă certare” aplicată de P.H.L. „eroului” său, îl regăsesc pe Domnul R. un pic mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu trup și suflet alături de ei. Să te simtă mereu prezent, să te vadă pozat totdeauna lângă mașina de scris - martor mut la taina zămislirii artistice, simbol al înaltei și copleșitoarei tale misiuni. Să fii, spre deosebire de Rebreanu, modern, aducându-ți obolul la fundamentarea romanului românesc, ale cărui titluri mai de doamne-ajută încap într-un ghiozdan, și mai rămâne loc! Să trăiești cu acuitate obsesia, atât de specifică, a veșnicului început, care descarcă în tine energii dramatice de cea mai înaltă tensiune
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Busuioceanu îl citează pe Maurras), intelectualitatea nu poate spera nimic, în lupta cu magnații altor caste. Doar proletizarea, care-o ajunge din urmă, întocmai cum "acum două mii de ani, filosofii în zdrențe învățau prin agorale legile vieții eterne, pentru doi oboli de aramă întinși mai mult ca o pomană." Căutînd o soluție, Busuioceanu înșiră principii de receptare, particularizate pe literatura noastră, rafturi de idei, mari evoluții ale spiritului, pe distanțe scurte, ce-i pe contemporanii lui de oamenii doar cu un
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
partid te ducea la conducerea unei catedre universitare sau te propulsa direct în fotoliul de academician. Chiar și pe vremea lui Eugen Simion, istoricii intrați sub pulpana academică proveneau exclusiv din rândul celor care plătiseră, sub o formă sau alta, obolul viziunii ideologice asupra istoriei țării: de la patriotismul deșănțat, la ideologizarea argumentelor istorice, la intrarea în bătălii cu iz mai mult sau mai puțin naționalist. (În paranteză fie spus, oricine-și găsește timpul să parcurgă cele "100 de istorioare cu istoricii
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
dragă, cu buzunare parcă anume croite, căscate ca o genune... Pacienții aleargă după ei, le strecoară discret, și toată lumea e mulțumită. A devenit o practică. Ei se prefac a nu vedea, deși îl fotografiază pe cel care și-a depus obolul. Medicul nu face nimic în plus în afara cerințelor de spitalizare. Are însă abilitatea de a-i zâmbi afabil pacientului atent și, dacă are puțin timp, îi mai pune și câte o întrebare de complezență, apoi pleacă. - Mi-a venit o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
avea laboratoarele unui fantast cineclub. În "Orizont" au publicat absolut toți scriitorii importanți din vestul României și mare parte din scriitorii de suprafață ai țării. Acest lucru nu se datorează doar echipei actuale, ci și celei de până în 1989. Chiar dacă obolul politic plătit în vremea comunismului covârșea, adeseori, paginile revistei, reducând literatura la câteva pagini pipernicite, "Orizontul" era citit pentru acei câțiva quadrați care nu fuseseră maculați de jegul ideologiei comuniste. Am prins în plin perioada anilor '80, când asupra Timișoarei
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
care face să râdă lumea întreagă, cum să nu râzi când reforma justiției înseamnă a schimba numele Înaltei Curți în Tribunalul Republicii, se regăsește cotidian în toate domeniile. Desigur că și Statele Unite au vina lor, și-au adus micul lor obol în această cursă, dar s-au limitat la domeniul compasiunii. Nu este de mirare, pentru că americanii sunt esențial compasionali. Ceea ce francezii nu sunt de loc! Francezii sunt chinezii Europei, adică extrem de materialiști și oare când ești materialist nu este pantă
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
pescari, al lui Hugo Mărăcineanu, pictor, al lui Năsuc și Samaliot, bețivi, Dumnezeului lui M6 Stoian și Teodor, pe care se sprijinea M3, Mioara Alimentară, al muzei inspiratoare Any Palade și Dumnezeul lui Moș Eveniment, profesor. Ei și-au dat obolul, măsurat și cântărit în talerele vremii fiecăruia pentru cernerea de mai târziu a nimicului rămas. Pe atunci luminau stele, dacă ora de sport era singura în care trecutul, prezentul și viitorul se uneau într-un singur timp, începutul și sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sat elevii de liceu și studenții cu poruncă de la directorii lor că se pot întoarce la învățătură numai cu adeverința de colectiviști a părinților... Mai câțiva militari, mai câțiva funcționari sau tineri lucrători la stat și-au adus și ei obolul la lămurirea părinților și de-amu așteaptă cu toții, cu frisoane la spinare, fericirea colectivistă. Și să mai știți de la mine că brigada de șoc de la Dumbravă se mută la noi în sat... Și veți vedea burdușală ca aceea către traiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și vaiete, portughezii cu tot felul de plângeri, italienii cu depănarea nesfârșită a tuturor necazurilor și belelelor, iar spaniolii cu harță și amenințări, obraznici, plini de ei, nesuferiți. Am plătit noi un cuarto la prima poartă, trei la a doua - obol pentru spitale - și douăzeci de maravediși pentru locuri pe bănci. Desigur că locurile noastre erau ocupate, deși dăduserăm bani pe ele; dar, nedorind să facă tărăboi În prezența mea, căpitanul, don Francisco și ceilalți s-au hotărât să stea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Gheorghe Grigurcu Dar criticul de la Vatra se simte mult mai la largul său în exercițiul atitudinii negative. După ce a dat lui Dumnezeu ce I se cuvine, refuză a da Cezarului obolul pe care acesta îl pretinde pe atît de numeroase și nu o dată tortuoase, viclene căi omului de litere. Fibra sa de incredul, de inadaptabil, de, uneori, răzvrătit, dacă nu bate în direcția transcendenței, se afirmă cu prisosință (poate cu un
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
semenilor, grafiind "un ethos al martiriului și al speranței". n (va urma) Dar criticul de la Vatra se simte mult mai la largul său în exercițiul atitudinii negative. După ce a dat lui Dumnezeu ce I se cuvine, refuză a da Cezarului obolul pe care acesta îl pretinde pe atît de numeroase și nu o dată tortuoase, viclene căi omului de litere. Fibra sa de incredul, de inadaptabil, de, uneori, răzvrătit, dacă nu bate în direcția transcendenței, se afirmă cu prisosință (poate cu un
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
să discute la el acasă despre această ipoteză. În aceeași zi s-a aflat în oraș că un soldat rus răspopit voia să-l convertească la ateism pe parohul bisericii. Și te pomenești că, de frică, părintele îi va da obolul rusului! Vinul bisericesc pentru împărtășanie, înainte de a fi îndulcit, avea aici, a constatat Zaharîci, în casa parohului, un gust parcă mai aspru decît cel al vinului catifelat pe care îl știa din biserica lui de la Minsk. Apoi l-a tot
Poporul ales a doua oară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6833_a_8158]
-
că la Viena cafeneaua reprezintă o instituție cu totul deosebită, ce nu-și găsește echivalent nicăieri în lume. Este vorba, de fapt, de un fel de club democratic, accesibil oricui contra unei cești ieftine de cafea, unde, pentru acest mic obol, fiecare oaspete poate să stea ore în șir, să discute, să scrie, să joace cărți, să-și primească poșta și, mai ales, să citească un număr nelimitat de ziare și reviste. Într-o cafenea vieneză mai de soi găseai toate
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
carte, ale producției de bunuri simbolice. Închei cu o ultimă paralelă, la îndemână. Era de neimaginat, cu douăzeci de ani în urmă, ca un critic literar român să fie invitat la Salonul de Carte de la Paris fără să plătească un obol autorităților; fără să-și aducă aportul la construcția socialismului; fără să-și ia un anumit angajament. După ce trecea prin toate aceste cercuri de colaborare umilitoare, el primea viza pe pașaport și ajungea în fine în Orașul Luminilor. La întoarcerea în
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
nu rămân în viață mai niciunul. Mor unul după altul în chip bizar, chiar hilar, trimițând cu gândul la dramatismul lăcrimos al kitsch-ului, dar și, totodată, la abisalul marilor scriitori tragici. Au avut un singur rol: să-și aducă obolul la o analiză a modalităților, a orizonturilor, a limitărilor și a rosturilor romanului actual, cu aluzii la toată istoria narațiunii, la arta prozatorilor. Citatul bilingv introdus mai sus indică o sursă, romanul Moby Dick fiind unul din inspiratorii autorului parizian
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
au privit-o caldeenii. Și Gangele, nisip nenumărat. Chang-Tzu și fluturul care-l visează. Și merele de aur din ostroave. Și pașii rătăcind în labirint. Și pânza negătită-a Penelopei. Și timpul circular gândit de stoici. Și-n gura mortului obolul nelipsit. Și greutatea spadei pe balanță. Și picurii de apă din clepsidră. Și vulturii, legiunile, triumful. Și Cezar la Farsalia în zori. Răsfrânta umbră-a crucii pe pământ. Și jocul șahului ce-a născocit persanul. Și urmele-ndelungilor migrații. Supunerea regatelor
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
să-și fi văzut volumul, în viață fiind. Ei bine pentru această mare bucurie pe care vrem să i-o facem lui Moldoveanu, Doamne ferește, nu vrem să credem într-o soartă cumplită pentru prietenul nostru, ne grăbim să-i dăm obolul nostru. Ai libertatea să alegi coperta. Moldoveanu însuși îți lasă această libertate, cum vei vedea din scrisoarea alăturată. Dacă nu te poți decide între două coperte vom alege noi dintre ele una. Totul e să mi le trimiți cât mai
Noi contribuții la biografia poetului Ion Moldoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3229_a_4554]
-
întrerupt grevele de toamnă, au venit cu nota de plată la guvernul Tăriceanu. Dar asta nu pentru că i-ar omorî grija pentru sindicaliștii lor, ci pentru că ei, liderii, cu automobilele lor luxoase, le pitesc prin parcări, pentru a-și da obolul pietonal sau de coborîtori din Dacii amărîte amărîților care îi țin în spate. De mulți ani, marii lideri de sindicat dansează pe două ringuri. Fac pe revoltanții, ca să nu-și piardă clientela sindicală care îi susține și le dă o
Păcălicii cu catalog by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11150_a_12475]
-
ZARAZA” cea care vindea flori în piață (informații de la Marin Voican-Ghioroiu). Mircea Cărtărescu în volumul „De ce iubim femeile” spune: „Zavaidoc era cu bandele de la Barieră Vergului conduse pe atunci de Borilă. Le plătea ca să-l protejeze. Cristian Vasile își dădea obolul celor din Tei, de la Maica Domnului, frații Grigore. De mai multe ori guriștii se întâlniseră, însoțiți de malacii lor și scoaseră cutițele.” Că o tristă ironie a soartei, un besmetic nedocumentat își permite să scrie și să aducă grave învinuiri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
au frânat, cum bine se știe, dezvoltarea. Că, grație nouă, românilor, care am facut din piepturile noastre un scut împotriva urgiilor, țările Apusului și-au putut clădi în liniște civilizația, este un fapt care nu trebuie ignorat și care constituie obolul nostru major la constituirea respectivei civilizații. În cărțile mele am adus nenumărate argumente. Dar, să revin la românii care s-au afirmat în străinătate. Oamenii de știință în cauză au preferat Occidentul industrializat și tehnicizat pentru ca le oferea condiții pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]