60 matches
-
suprasolicitării la care e supusă, continuu, structura morfo-fiziologică a individului. Boala - am numit-o astfel, generic; singurătatea - o altă „boală” a creatorului, „singurătatea ideii”, pentru a fi mai „explicit” (deși atunci când un scriitor vrea să fie mai „clar”, nu rareori obscurizează, întunecă ce vrea să spună!Ă, ridicolul, sărăcia, iată câteva dintre „riscurile” creației! Sigur, în acei ani extrem de încordați ce pregătesc „ieșirea în lume”, „izbirea de social”, „bătălia ideatică” - care e mai mult decât atât, e o „bătălie” a personalității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și nu cu cel mai elevat? Este exact inversul răspunsurilor marilor religii, sisteme și tradiții religioase. Pe de altă parte, orice sistem închis nu e decît un pat procustian pe care unul sau altul dintre autori își exersează conștiența conștiinței, obscurizînd cît pot lumina; un fel de luminiș al ființei care, odată creat, produce un soi de auto-suficiență, afișată grandilocvent. Precum Pilații din toate timpurile, ținem tot mai mult la liberul nostru arbitru, îl exersăm tot mai mult, și asta nu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
confidență: fapt învederat și de titlul Scrisoare, dat mai multor texte. Confesându-se la modul romantic, mai cu seamă utilizând metrul regulat și cu timpul versul liber, pe alocuri alb, poeta - fără a evita întotdeauna diluția - pune frâu efuziei sentimentale, obscurizează printr-o expresie laconică sursa emoției, formulează aluziv. Se întreabă, spre exemplu, de ce își aseamănă dorul „cu floarea ce-i menită să moară pe altar” sau de ce pe ogoare sunt „așa de multe flori de mac”, vorbește de „albii crainici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
de film care în cele din urmă n-a mai fost realizat), au mai rămas acum doar 11. Lor li s-a adăugat, pe post de cronologie, o foarte spumoasă Autobiografie, care, în stilul cunoscut al dramaturgului, limpezește sau, dimpotrivă, obscurizează anumite momente din viața sa. Au rămas deoparte aproape toate piesele într-un act - gen în care Băieșu este un adevărat maestru - și multe dintre dramatizările unor texte în proză, ca și scenariul Omul care vine din Buzău. Intenția editorului
Băieșu esențial by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3034_a_4359]
-
sursă de teatralitate, justificând o viziune edificată pe metafora teatrului în teatru, deconspirată clar de aducerea în scenă a unui personaj de culise, sufleorul. Imaginația regizorului, cu apetit pentru enormitate în atâtea împrejurări dovedit, de astă dată limpezește și nu obscurizează demersul. Echivocul, ambiguitățile și "confuziile" beckettiene, deși s-ar fi pretat, nu sunt exploatate excesiv pentru a se mări ponderea efectelor, comunicarea cu spectatorul se produce direct, din interior, la nivelul datelor subiectului. Indiferent că în Estragon și respectiv Vladimir
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
instaurarea epocii venusiene detestate de călugări. Parcă totuși ritul diabolic ar fi lucrat. În această nouă lumină, vedem expresia umorului specific lui Culianu. Totodată, înțelegem că I.P. Culianu era, constitutiv, un om de știință, fiindcă toată această tevatură în jurul tabloului obscurizează tocmai statutul său de capodoperă, legat de misterele subiectivității creatoare, socotită aici ca element secund, ancilar față de mișcările de idei din epoca istorică respectivă. Indescifrabila esență a divinului face, în viziunea lui IPC, ca relativismul și polimorfismul să fie de
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
mai fi de văzut dacă actuala modă anglicizantă poate aduce schimbări în raportul dintre variante; probabil că nu, chiar dacă, teoretic, legătura etimologică (cu englezismele în -tion) ar putea sprijini formele în -țiune ; diferențele de pronunție înstrăinează însă cuvintele și le obscurizează originea.
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
Asta în cazul unui fenomen popular, frizînd o epidemie mondială! În loc să meargă în sensul teribilei și, pentru presă, cîștigătoarei isterii de masă, ei, "cronicarii" sportivi, se pun contra curentului: fac singurul lucru pe care îl știu contra vîntului. Caută să obscurizeze unul dintre puținele lucruri pe înțelesul tuturor. Ei vor să creeze dintr-o originalitate de doi bani, care trăiește oricum cîteva minute, cît ziarul, un pseudolimbaj pentru inițiați. Acești cititori firoscoși sînt, firește, tot mai puțini, pe măsură ce poreclele se obscurizează
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]
-
obscurizeze unul dintre puținele lucruri pe înțelesul tuturor. Ei vor să creeze dintr-o originalitate de doi bani, care trăiește oricum cîteva minute, cît ziarul, un pseudolimbaj pentru inițiați. Acești cititori firoscoși sînt, firește, tot mai puțini, pe măsură ce poreclele se obscurizează infantil. E ca în "păsăreasca" pe care o practicau cîndva subretele, geloase că stăpînii vorbeau franțuzește fără ca ele să priceapă. O lume de frustrați înconjoară un fenomen frumos în sine ca fotbalul, mînjindu-l cu mici dejecții, precum porumbeii maculează statuile
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]
-
prin minune de la moarte, dar această minune îi otrăvise iremediabil viața. (Petre Solomon) Paradoxuri majore îi marchează existența, deopotrivă cea literară și cea personală. Plecat definitiv din țară în 1947, Paul Celan alege limba germană ca limbă a poemelor sale, "obscurizînd pînă la pierderea de sens limba celor care îi omorîseră tata și mama", după cum spunea un critic, citat de Crohmălniceanu. În Germania de Vest ajunge să fie considerat în scurt timp unul dintre cei mai mari poeți postbelici. Celan trăiește
Paul Celan și prietenii săi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17037_a_18362]
-
un curent critic, ci un mod de a gândi, identificabil în mai toate domeniile culturii, de la știință la filosofie. Era o îndrăzneală remarcabilă în cultura română din acei ani, dar și în cea occidentală, în care strălucirea Noii Critici franceze obscuriza, din păcate, evidența întinderii structuralismului și în alte domenii. Pe care, fie și pe scurt, cartea lui Virgil Nemoianu le parcurge, depășind cu mult sursele pe care le invocau, la acea dată, criticii români. Ar fi riscant să pretind că
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
cabo-verdiene crea momente de inchietantă poesie, exploatate parțial și în film. Dar, per ansamblu, joncțiunea ideatică dintre cele două creatoare ori a fost precar elaborată, ori nu s-a manifestat prea convingător (iar ,argumentațiile teoretice" postate pe internet mai mult obscurizează decât să clarifice lucrurile). Oricum, după deceniile de ostracizare din timpul pudibondei dictaturi, e bine că dansul contemporan românesc (și conexiunile sale interdisciplinare) se lansează spre Occident.
Amplificarea câmpului coregrafic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7876_a_9201]
-
forțe poetice nu e un lucru rău și în nici un caz subiect al deriziunii „colegiale”. Ființa, trestia gânditoare care percepe simultan alienarea socială, dar și solidaritatea cosmică, parcurge o regresiune genealogică, de unde patina arhaică și moderat regională. Discursul liric este obscurizat, fără referințe personale. Sunt rare sonetele în care se mai întrevăd unele reminiscențe biografice: „Zănatică lumina se străvede/ Și-n prispa casei umbra o așteaptă,/ Sortirea larilor este nedreaptă,/ Schiloadă, luna-n câmp la drum purcede!// O, dulcele final se
Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
pe loc în centrul minții mele doar pentru acea scenă sticloasă și trecătoare ca un val de apă, reacționând cu ea, modificînd-o, aplatizînd-o, invadînd-o ca o amibă și formând împreună o altă realitate, străveche și imediată, iluminată de dor și obscurizată de stranietate. E ca și când tot ce mi se-ntîmplă, ca să poată să mi se-ntîmple, trebuie ca deja să mi se fi-ntîmplat, ca și când totul ar exista deja-n mine, dar nu umflat și întreg, ci pândind, în foițe zbârcite, rudimentare, strâns înfășurate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la un ospăț, închinări ale magilor, hold-up-uri la o bancă, locomotive cu sistemul bielă-manivelă de sidef rozaliu, ceasuri arătând în ferestruica de sub lupă o dată imposibilă, nori în formă de fabrici, fabrici în formă de melci, melci în formă de nori... Obscurizată de nori, cu părul din sârme de cupru, cu furculița ca un trăznet de miliarde de volți Într-o mână și cu cealaltă moșind forme în spațiu, sânge, țesut și tumori, asemenea vindecătorilor thailandezi, vrăjind, conjurând, hipnotizând, deochind, blestemând, ferindu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lor. De multe ori, nici scriitorul însuși n-are habar de apariția, în librării, a cărților sale... Pe 2 noiembrie 1950 e din nou la Paris. Va fi pentru ultima oară. Îl năpădesc amintiri și afecțiuni vechi. Sensurile existenței se obscurizează. Autonomia operei ucide autorul. Nu mai e nimic de sperat: nici de la viața aceasta, nici de la viața cealaltă... Închiriază un apartament în arondismentul 18, pe strada Championnet, nr. 37. În noaptea de 8 spre 9 aprilie 1951, se închide în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
artist al melancoliei, al sentimentului îmbătrînirii și trecerii tuturor lucrurilor, al culturii ca necropolă în ruine. Ca și perfecțiunea palatelor de altădată, din vedutele și capriciile lui Piranesi, scrierile vechilor maeștri au ajuns la noi grav și iremediabil știrbite, dărăpănate, obscurizate de șuierul timpului. în baladele sale, Doinaș nu a imitat edificii întregi și strălucitoare, ci a construit ruine măcinate de vreme, decoruri butaforice cu cartonul mucegăit, statui cu nasul și degetele de mult pierdute. Criticii care au interpretat poemele sale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a celui guvernamental, „șansa fără precedent” creată de cel de-al doilea război mondial, modelul empiric, behaviorist, axat pe o înțelegere a comunicării ca proces de persuasiune/de influență, a triumfat în competiția cu alte posibile abordări ale comunicării, a obscurizat și a împins într-un plan secund abordări alternative - de exemplu, comunicarea ca ritual, ca proces constitutiv prin care realitatea este produsă, menținută, ajustată, modificată, un proces care suplinește lipsa tradiției și creează o cultură comună, o menține în timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
-i așa. „Crezi că aș fi prea subiectiv pentru a cerceta corect trecutul acela? Te înșeli, Tolea, te înșeli...“ Pauza de ezitare nu dura, era doar un efect retoric. „De ce nu putem discuta deschis ceea ce s-a întâmplat? De ce este obscurizată această temă la noi, de ce, de ce la noi, de ce? De ce nu se poate vorbi despre genocide, despre victimele... știi la ce mă refer. De ce? N-aș fi obiectiv, dacă aș fi lăsat să vorbesc? Ba aș fi, uite că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a poeziei” (ibid., p. 167). Comentariile despre următoarele două volume (Brățara nopților, 1929, Zodiac, 1930) prelungesc și nuanțează aprecierile anterioare. Spre deosebire de Colomba și chiar de Plante și animale, care „duceau prea departe destrămarea, mai corect procesul de sciziparitate al imaginilor”, obscurizînd „conturul”, noul „poem ciclic” Brățara nopților este, ca și Ulise, o „frescă bine conturată deși ținută tot timpul sub grindina imaginilor”: „ceea ce ridică valoarea acestor eșarfe de ecouri ale imaginației la rangul unor spectacole închegate, este concepția unitară care ordonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu un anume aer prețios, accentul de cruzime, evocând parcă oximoronice asocieri în genul lui Gellu Naum, este rarisim (,,prin carnea frunzei umblă fierăstraie”). E preferat, vizibil, refugiul într-o spunere mai dispersată, în pliuri relativizante, catifelând, încețoșând peisajul și obscurizând imaginea: „Glorioase trec păsările spre vărării./ Un ochi de aur bântuie apele serii./ Ce naufragiu? - îngerii noștri târziu/ Se războiesc, presărând pe cărare cenușă.” De regulă, impulsul de dezvăluire confesivă va fi captat laconic, în notații succint rezumative, și astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
femei savante”, chiar și atunci cînd sînt făcute de bărbați. „Arta lui Picasso - zice el, iar eu am motive să mă gîndesc, prin analogie, la Bacovia - așa de simplă, așa de instructivă și lecțiile ce se degajă din ea se obscurizează, nu numai din cauza termenului «cubist», ci mai ales din cauza studiilor sterile, în care, în loc de a vorbi despre pictură, se vorbește de Poincaré, de Bergson, de a patra dimensiune și de glanda pineală”. Cert, munca e una din temele reflecțiilor lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care a obturat viața instinctuală și dorința, încarcerându-le în „complexul lui Oedip”, codul limbajului familiei alcătuit în numele controlului social, ci și capitalismul însuși. Teoreticienii propun, pe de o parte, analiza schizofreniei ca o modalitate de observație a naturii umane obscurizate de controlul social al „dorinței”, o altă manifestare a „voinței de putere” nietzscheene și, pe de altă parte, o etică a rezistenței împotriva capitalismului. În această direcție, discursul celor doi se poate aborda din perspectiva îngrijorării existențiale în legătură cu colonizarea subiectivității
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
capăt unei derive intertextuale care ar putea ajunge să substituie biografiilor unor oameni reali tot mai fictive pseudobiografii interactive. Dincolo de jocul literar (efectele sale estetice, din păcate, sunt foarte modeste), „viața” factice, contrafăcută, pe alocuri simplă făcătură contrafactuală, tinde să obscurizeze viața, să-i manipuleze și să-i siluiască sensurile și semnificațiile. Într-o lume tot mai ahtiată după asemenea exerciții și tot mai dezinteresată de realitate, raportul dintre ficțiune și fapt s-a modificat esențial. Plutim într-o lume de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
1859 este acum interpretată ca împlinirea politică a voinței entuziaste a "maselor populare". Nimic mai puțin surprinzător ca faptul că și Unirea din 1918 este tratată în spiritul determinist al necesității istorice de unificare a statului național. Istoriografia rolleriană a obscurizat complet orice motivație naționalistă (de "reîntregire a unității naționale") a participării României la Primul Război Mondial, catalogat după indicațiile leniniste drept "război imperialist". În plin național-comunism, se revine la versiunea prevalentă în perioada interbelică, a Războiului de Reîntregire Națională. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]