2,880 matches
-
un fel de prezent continuu, dar nu un prezent ce evoluează treptat, după cum am spus, ci în salturi. Noi sîntem mult mai orientați către viitor decît nemții, italienii sau românii. Aici, oamenii proiectează întotdeauna ce vor face anul următor, sînt obsedați de nou. Chiar dacă America nu mai este o țară nouă, ea continuă să se privească pe sine astfel. în ceea ce privește prezentul, putem vorbi de o criză a domeniilor umaniste? Care este soarta capitalului cultural astăzi? A "căzut Lana Turner", ca în
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
de la noi. Ei i se datorește pe de o parte eșecul spiritului nou în România și, pe de altă parte, înțelegerea confuză, reacționară, a suprarealismului, înțelegere caracteristică, de asemenea, României și a cărei responsabilitate apasă în întregime pe umerii poeților". Obsedat de suprarealism, ca de-o formulă metapoetică, autorul Athanorului socotea că producția d-sale "nu ține de versuri sau de proză, ci ține de felul în care cineva își vede de viața lui, și unii nici nu știu", spre a
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
stridențe. A trebuit să cadă peste țară năpasta pesedismului pentru ca intuițiile de acum câțiva ani să devină certitudini. Sper din tot sufletul să greșesc, dar cred în acest moment că U.D.M.R.-ul nu e nici pe departe un organism obsedat de democrație - așa cum ar trebui să fie orice partid cu afișată identitate europeană. Înaintea democrației, pentru U.D.M.R. e mai important propriul program politic - ceea ce încă n-ar fi o tragedie, dacă programul ar fi cu adevărat democratic și dacă
Stridența cu ifose democratice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15484_a_16809]
-
Alex. Ștefănescu Credeam că odată cu prăbușirea comunismului va ieși din circulație expresia "o carte cu probleme", care i-a exasperat - și obsedat - pe scriitori decenii la rând. "O carte cu probleme" era, înainte de 1989, o carte incomodă sau chiar periculoasă din punctul de vedere al poliției politice. Expresia făcea parte din terminologia proletaro-culturală a cenzurii și ilustra tendința de codificare a rezoluțiilor
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
ca să scap, spuneam, scurt, cu accent armenesc: nu știam!... Imperfectul, slăbiciunea fiilor de lângă Ararat! Ca și cum, lor, prezentul nu le-ar fi convenit niciodată, doar ce nu mai este, doar ce-a fost și nu mai poate să fie - rasă veche, obsedată de trecut. Mița îmbătrânise fumând ca o șerpoaică, dând în cărți și stând serile singură și privind în gol. Pe Garabet al ei, îl iubise, într-adevăr, ca pe nici o ființă din lume. Când mă vedea, mă lua în brațe
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
eseistică, ziaristică etc. Și, întrebîndu-mă, cum spuneam, de titlul acestei cărți de la Editura Dacia, mi-am dat seama ce sînt. Eu sînt un scriitorinc și sînt foarte mîndru de această găselniță a mea, fiindcă, de cînd mă știu, m-a obsedat ornitorincul - animalul acela cu blăniță, care are labe de rață, e mamifer, dar face ouă, stă sub apă, stă și deasupra apei, stă și pe mal, e foarte blînd, solitar-solitar-solitar, are o glandă cu venin sub coadă, și-i împroașcă
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
condiția... Drept care asistăm la dueluri repetate între Bine și Rău. Binele (Țepeș, vampirul benefic) e jucat de Marius Bodochi, cu un aer de haiduc romantic, iar Răul (vampirul malefic) capătă frisonul romantic din recuzita lui Adrian Pintea. Femeia care îi obsedează pe ambii e interpretată de Andra Negulescu - actriță de o remarcabilă expresivitate cinematografică; fără să facă nimic special (dimpotrivă, s-ar putea spune!), se ține minte, trece ecranul. Un scenariu fantezist ne plimbă prin Valahia, pe la Curtea otomană și pe la
Pentru un revelion la Budapesta by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14474_a_15799]
-
în unitatea ei, este ca un ritual diafan. Ea spune cu adevărat ceva, vorbește (subtextual) despre acea identificare a poetului cu poemul, niciodată desuetă (Spun înțelepții:/ Timpul vindecă totul,/ Absență lasă în urmă,/ Tăcere, uitare./ Și totuși, iată, încă mă obsedează/ Diminețile polare din internat). Nu este vorba numai de autobiografic ci și de acea simplitate la care ajung puțini poeți. Prin urmare, identificarea pomenită nu se întâmplă numai cu ceea ce poetul își amintește ci și cu ceea ce creează. Poezia lui
Melodia întâmplărilor by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14537_a_15862]
-
unui personaj să-i atribuie o arie-portret: Werther intră în scenă cu cuvintele "Je ne sais si je rêve" și ascultându-l te întrebai, parafrazând un vers: " Unde ne este visătorul?" Eroul său nu a avut nimic din poetul romantic obsedat de iubire, părea mai degrabă un tânăr furios privind înapoi cu mânie. Nici cu partenera sa Charlotte nu s-a creat o comunicare emoțională, fiecare urmându-și drumul propriu - el prea vehement - ea prea detașată. Oana Andra, temperament scenic prin
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
Baconsky la Ioan Alexandru și Dan Damaschin, sînt puse în mișcare (fie și într-una involuntară, decelabilă în mod obiectiv, în transluciditatea psihiei) de trauma produsă de flagelul în chestiune. Ca și în culegerea sa precedentă, Mircea Măluț se arată obsedat de margine. E marginea impusă prin halucinantul dirijism orwellian, o limitare crunt artificială a condiției umane, menită a o agrava pe cea intrinsecă. Marginea, în acest sens malefic, e vicleană și vorace, provocatoare de dezechilibruri: "știu că de mult marginile
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
pierdui pe loc respirația... Exploziile mănâncă oxigenul. Vairamati, femeia cu gâsca galbenă apucând în cioc o șopârlă. Femei din Tahiti, galben, galben, galben... Prânzul cu bananele... Portretul artistului cu Cristul tot galben în dreapta lui contrastând cu același albastru care-l obseda și pe Van Gogh. Dar unde e nebunul? Nu dau de nebun!... Întreb la nimereală un paznic unde e șampdeblé, numai atât uitând că am văzut tabloul pe vremuri la Londra, la Tate Galery. Omul a înțeles însă și îmi
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
maximum - piesa lui Maeterlinck - pe care mărturisesc că nu am citit-o în nici-o versiune pînă acum iar traducerea Ancăi Măniuțiu a fost și un fel de inițiere - conține în complicata-i structură simbolistică și filosofică - cîteva puncte care îl "obsedează" pe Măniuțiu: absența acțiunii, angoasele vieții și cele ale morții, misterul și disputa lor, neputința și fatalitatea sintetizate în stări, și nu neapărat în replici. Cele cîteva rostite preț de o oră și ceva unesc ca un liant scenele tratate
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
diferite, ca și manifestările lor. Sînt numai bărbați și o singură femeie. Ea duce acum o viață evlavioasă și le iubește pe Maica Domnului și pe Maica Tereza. Dintre bărbați, unul este cleptoman, altul crede că este surd, unul este obsedat că, brusc, a devenit impotent și nu va mai putea la întoarcerea acasă să-și satisfacă țiganca, altul are impresia că posedă dimensiunile unei minuscule vietăți și că poate fi oricînd strivit sub vreo talpă neatentă. Mai este un personaj
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
scrisul eseistic; în lumea vertiginos de grăbită de astăzi, cum poate fi cineva ispitit să migălească "devotat" pentru a descifra și îngriji texte, pentru a explora vechi publicații, pentru a corobora surse și bibliografii...? E adevărat. Lumea de azi e obsedată de clipă, nu de durată. Totuși, pradă unei, cum să-i spun?, inerții a viziunii idealiste asupra intelectualului umanist, domnul Nicolae Manolescu uită că lumea de astăzi este, poate mai mult decât grăbită, pragmatică. Ceea ce s-a modificat esențial pentru
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
Securitate și de serviciile de cadre ale diverselor instituții. Ele deveneau, în cazul bărbaților, probe de șantaj, iar în cel al femeilor, pretexte pentru solicitarea altor favoruri sexuale. Chiar dacă se manifesta destul de rar, Securitatea era prezentă peste tot. Lumea era obsedată de prezența microfoanelor și a privirilor indiscrete ale agenților în instituții, acasă, la restaurant și în cele mai neașteptate locuri. Magazinele erau goale, legislația era plină de interdicții dar cu bani și relații (eventual, sexuale) se putea obține aproape orice
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
fantezie pură. Iată ce se spune - nu vă fie și nu-i fie cu supărare - despre Regina Mamă, titulatură redată prin Muma Zmeilor : „Mare cît o casă cu două caturi, aduce la înfățișare cu o bătrînică. Totuși e întotdeauna mascul, obsedat de răpirea de prințese. Acestea nu se alarmează prea tare cînd, ieșite la cules de ciuperci, întîlnesc o băbuță, fie ea și mătăhăloasă. Spaima vine mai tîrziu, cînd, îndeobște, e prea tîrziu." Despre limba noastră, iarăși nu vă faceți griji
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
nămeți mari vom decola spre Anglia peste Atlantic. Aterizând la Londra, senzație puternică și derutantă că am ajuns la... Timișoara. Diferența uriașă, ca dimensiuni, între Lumea nouă și Europa, îmi dă iluzia aceasta ciudată... Londra, un fel de Timișoară, așadar, obsedat de proporțiile Continentului abia părăsit. Gripă. Febră mare. Noroc cu părintele Gafton, vărul poetului Marcel Gafton care ne-a așteptat la aeroport împreună cu soția sa, o vajnică luptătoare în Amnisty international... La Londra, bolnav, o frază mă tot bântuie... De
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
sînt interesante, dar pe alocuri redundante și nepăsătoare față de programa academică. În adolescență, mai ales în adolescența post-comunistă, toată lumea citește Cuvînt împreună despre rostirea românească sau Sentimentul românesc al ființei și tinerii mai sensibili rămîn marcați de asocierile neașteptate, îi obsedează apoi etimologii spectaculoase și în ei crește o mîndrie națională și bucuria unică de a avea o limbă în care există sinele și sinea. Modelul intelectualului de acest tip este la noi incontestabil Constantin Noica. Se știu exigențele pe care
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
în realitate. Scepticismul binecunoscut al criticului îl face să privească întregul peisaj poetic actual mai sumbru decât e. Nu că n-ar fi destul de fad, dar cred totuși că poezia actuală nu se reduce doar la creația poeteselor frustrate și obsedate de limbajul sexual și de realitatea imundă cu sterilitatea ei sentimentală teribilistă. Înainte de toate, trebuie să recunoaștem că nu prea știm cum mai arată astăzi cititorul de poezie. Se scrie prost, se publică mult și se citește... puțin. Schimbarea de
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
e totuși important cum intri în ea. Dacă în calitate de mireasă te comporți ca o (scuzați precizia cuvântului) curvă, nu prea sunt șanse ca o dată măritată să fii tratată ca o doamnă, oricâte eforturi de a te revirginiza va depune soțul obsedat de onorabilitate. Și mai e o chestiune: neavând curaj să spună deschis că nu le convine intrarea în N.A.T.O., extremiștii români au inventat, șmecherește, un concept: integrarea demnă. De parcă cineva ne-ar fi cerut să intrăm fără demnitate! Deși
Între celular și celulită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15060_a_16385]
-
pămîntului s-a impus și în lumea literară. ș...ț Cîțiva ai ultimilor 30 de ani: Nicolae Manolescu, Mircea Martin (elita intelectuală și valorică), Laurențiu Ulici (profilat pe veleitari) și, mai nou, concurîndu-l pe ultimul, Dan Silviu Boerescu (specializat în obsedați sexual și suflete bolnave). Mă întreb, ca omul, în ce măsură, în cazurile nășiilor literare, se aplică proverbul popular: ? Relația între nași și fini e una stabilă, de durată. în anii de ai deceniului nouă, un făcea, cu Trăbănțelu-i, turul finilor literari
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
politice să se gândească la prevenirea lui. Obișnuința improvizației, tehnica autohtonă a tragerii mâței de coadă, filozofia supraviețuirii de pe azi pe mâine, absența proiectelor naționale coerente ne-au adus unde suntem. Politicienii români sunt într-o continuă goană după imagine, obsedați de-un singur lucru: propria îmbuibare. Cunosc destui reprezentanți ai lui zoon politikon care s-ar lăsa sfâșiați și de-un pitbull, numai s-ajungă pe pagina întâi a ziarelor. Complet dezumanizați, respingătoare bestii pe două picioare, majoritatea politicienilor români
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
L.A. l-a publicat, nu o dată. l Apropo de tineri. Foarte pertinente, în schimb, remarcile dlui C. Stănescu, din același număr, despre felul în care E. Simion se constituie parte civilă, ca să zicem așa, într-un proces cu discipolii săi; „Obsedat de trădare și trădători - obsesie veche, nemuritoare! - dl E. S. se simte trădat, părăsit și trist, în loc să fie bucuros că tineri discipoli «încep să vorbească de alte modele» decît cele stabilite de doctrina «caietismului» (de la Caiete critice - nota Cronicarului). Curioasă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13407_a_14732]
-
e declanșat la nivel rațional. Unul dintre cele mai interesante capitole rămâne Literatura ca prelungire a existenței, în care criticul reconstituie din Testamentul literar al lui Holban, din corespondență, manuscrise și din presa vremii laboratorul de creație al unui prozator obsedat de problema scrisului, chinuit de fraze, precum Mihail Sebastian. Rezultă, la sfârșitul cărții, portretul unui Holban suferind în dragoste, căutând salvarea în scris și în muzică, meloman incurabil, un însingurat fără leac de supărare, asumându-și experiențele cu o luciditate
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
suprime. Aceasta, deoarece iețer hara (impulsul natural) face parte integrantă din firea omenească, fără de care omenirea ar fi numaidecât nimicită.” Selecție naturală, cu mii de ani înainte de ivirea darwinismului. În Talmud, nu există o cădere a îngerilor, ca la creștinii obsedați de perfecțiune. Ei sunt doar o invenție, o născocire, închipuire, o abstracție, - la început, îngerii nici nu aveau vreun nume... Prin ei doar se manifesta „mânia lui Dumnezeu”, și-atât. Mult mai târziu, vor căpăta denumiri, specializându-se... Astfel, avem
Situația îngerilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13456_a_14781]