47 matches
-
de conciliul Vatican al II-lea a fost acela de a renunța la clasificarea și auto-clasificarea consacraților în funcție de nivelul de separare de lume și a observanței, cu scopul de a reconsolida propria identitate a «carismei». În acel context, consuetudinile și observanțele monastice încă mai reprezentau metrul de evaluare. Decretul despre reînnoirea vieții religioase, însă, se mișcă într-o direcție destul de diferită în ceea ce privește recunoașterea diversității și a asemănării, impunând atât o supunere substanțială față de tradiție, cât și o întrupare în prezentul istoric
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
consacraților și a consacratelor de nevoia de a «maimuțări», ca să spunem așa, consuetudinile monastice în ceea ce privește orarul, rugăciunea, asceza, haina, felul de a se relaționa înăuntru și înafara comunității. Această eliberare a permis, pe bună dreptate, debarasarea de tot felul de observanțe și consuetudini considerate până atunci necesare, pentru a salvgarda demnitatea și credibilitatea vieții consacrate în Biserică și în ochii lumii. Acest proces eliberator și inovativ nu a influențat doar realitățile vieții așa-zise active sau apostolice, ci a zguduit și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
al trecutului ce s-a pierdut în prezent. Această reformă, în conformitate cu un ritm de evenimente și de recurențe istorice, de obicei, se materializează prin înăsprirea disciplinei și a stilului de viață, indicat ca fiind de strictă, mai strictă ori fidelă observanță. În mod normal, reforma își are rădăcinile în trecut; actualizarea, în mod profetic plăsmuită de Ioan al XXIII-lea la începutul conciliului Vatican al II-lea, își caută rostul în viitor. Până nu demult, criteriul care a marcat și a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
unor grupuri mici, prin noi forme de viață religioasă, dar și înlăuntrul celor antice. Misiunea, datoria noastră, este tocmai aceea de a cultiva cel puțin o fărâmă de viață comunitară, acordând o atenție deosebită comuniunii, nu atât în sensul unei observanțe prestabilite, ci în sensul unei împărtășiri și a unei adaptări permanente la diferitele tipuri de itinerarii și, nu în ultimul rând, la situațiile și constrângerile vieții. În caz contrar, sistemele de viață, oricât de bune și de perfecte ar fi
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pizzoliniene)66, reflecția asupra ritualemelorrr impune o altă răspundere decât în cadrul practicilor strict sobornicești, în care preluarea elementelor consacrate pe linie ierarhică (la nivelul diocezei) se împletește cu detalii normative specifice unor zone restrânse (sau chiar unor parohii), a căror observanță este riguros supravegheată de "ochiul public"67. Notița din 10 iulie 1977 introduce socializarea acestui tip de momente: "Plonjon, zilele trecute, în Ciric: mă așteptau pe mal Georg și surorile Nathanson".ss Dar și utilizarea ca frame al rememorării (de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Clara (LsgsC 37: FF 3232). Și Inocențiu al IV-lea a intervenit în comentarea Regulii. Astfel, la 14 noiembrie 1245, el a emis documentul Ordinem vestrum (BF I, p. 400-402: FF 2739/1-10), în care, dincolo de a reconfirma că obligativitatea observanței se restrângea doar la precepte, a precizat că pregătirea culturală era un element indispensabil pentru membrii Ordinului. Mai mult decât atât, papa a reafirmat posibilitatea ca frații să primească bani, deși numai prin intermediari. A adus modificări aproape la toate
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Oresme (1320-1382). Cunoscut este și faptul că, în 1415, în jurul lui Bernardin au venit Firenze Alberto da Sarteano (1385-1450) și Iacob della Marca (1394-1476), cărora li s-a adăugat un an mai târziu Ioan de Capistran (1386-1456). Aceștia, adepți ai Observanței, s-au apropiat de oraș și de știință - și, atenți la exigențele concrete ale vieții cotidiene, au reușit să clarifice, din perspectivă etico-teologică, și să justifice în practică, problema dobânzii - și asta în ciuda condamnării de către Biserică a oricărei forme suspecte
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
independențe, căci trebuie neapărat să se alăture la una din puterile cari domnesc în Balcani, la una din puterile cari determină soarta Orientului și soarta României. Daca ar veni la adecă sau, mai bine zicând, daca Austro-Ungaria va urma politica observanței laxe, li se poate îngădui românilor de a alege după a lor socotință liberă suzeranitatea morală căreia vor să se subordoneze, dar de ales trebuie să aleagă necondiționat. Al doilea lucru asupra căruia voim să atragem atenția dumnealor este următorul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și Statul să fie una; ulterior, pe măsura procesului de laicizare a vieții, s-a produs separarea Bisericii de stat. Dacă ținem cont de faptul că acest proces de separare a avut loc nu numai "în țări de spirit și observanță laică", atunci putem afirma că nu laicizarea este factorul preeminent al detașării Bisericii de stat. De altfel, apariția statelor naționale corespunde cu procesul de separare al Bisericii de stat. În momentul în care statele au organizat "așezări cu unitate organică
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
1650 cardinalilor Sf. Congregații a Propagandei rugându-i: Să binevoiască a trimite preoții Franciscani Reformați în Provincia Valahiei; deoarece cei doi sau trei preoți Conventuali care se află ca misionari în acea țară, mai mult distrug decât edifică, netrăind după observanța regulară. Pr. Soimirovici, O.F.M. Obs., Vicarul general al Arhiepiscopului de Sofia, a solicitat în septembrie 1650 domnitorului Valahiei o scrisoare pentru Papa, pe care el ar fi dus-o mai apoi la Roma. În ea, domnitorul spunea că ar
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
încheia, la nemurirea ce pare să fie sfârșitul extrem al morții ca părăsire și ca metamorfoză, ca extază înscrisă pe cifrul simbolic al androginului, îmi permit să mă refer, dincolo de canalele obișnuite, la spusele unui magician ocultist, wagnerian de strictă observanță, pentru mulți un șarlatan, admirat de Anatole France, autor, între altele, al unei mici opere care mie îmi dă fiori, apărut în 1910 și intitulată De l’androgine. Mă refer la Josephin Peladan, mai bine cunoscut prin ceva rezervat celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
așa a spus, un „talisman”. Nu am mai continuat dialogul, femeia s-a închis în sine și nici nu am putut afla cum a ajuns acest martor, hai să spunem al „dimensiunii ecumenice a pelerinajului” într-un loc de strictă observanță ortodoxă. Încă o dată, aburii suspiciunii au fost mai puternici decât orice. Iar versatilitatea personajelor din „zona gri” a locului acesta de cult, așa cum este această femeie, este oricum una absolută, încep să am experiența terenului, învăț din mers lecțiile acestuia
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și Statul să fie una; ulterior, pe măsura procesului de laicizare a vieții, s-a produs separarea Bisericii de stat. Dacă ținem cont de faptul că acest proces de separare a avut loc nu numai "în țări de spirit și observanță laică", atunci putem afirma că nu laicizarea este factorul preeminent al detașării Bisericii de stat. De altfel, apariția statelor naționale corespunde cu procesul de separare al Bisericii de stat. În momentul în care statele au organizat "așezări cu unitate organică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
frați mai „zeloși” care au dorit să trăiască cu rigoare Regula severă a Sfântului Francisc fără „îndulciri”. Conciliul II din Lyon (1274) a ridicat problema desființării sărăciei absolute a fraților, dar s-a opus gruparea Spirituală Franciscană. Reîntoarcerea la pura observanță a Regulei Sfântului Francisc a fost ideea care a înflăcărat inimile, iar frații observanți au câștigat din ce în ce mai mulți adepți. Pe parcursul timpului, atât la frații minori observanți, cât și la cei conventuali au apărut noi grupări, cu denumiri specifice. Astfel au
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Villacrezianii (1403), Collectanii (1412), Amadeiții (1460). Toate aceste grupări ca și O.F.M Obs. și O.F.M. Conv. s-au aflat sub jurisdicția ministrului general al conventualilor până în 1517, când papa Leon la X-lea a unit toate grupările observanților într-o singură familie, fără a mai depinde de ministrul conventual. Astfel, au rămas două familii franciscane: conventualii și observanții cu miniștri separați. Unirea tuturor grupurilor observante s-a înfăptuit prin bula „Ite vos” a papei Leon al X-lea
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
conventualii și observanții cu miniștri separați. Unirea tuturor grupurilor observante s-a înfăptuit prin bula „Ite vos” a papei Leon al X-lea din 29 mai 1517, când frații conventuali au fost trecuți sub jurisdicția miniștrilor generali și provinciali ai observanților, care au avut la dispoziție banii și bunurile Ordinului Conventual; frații conventuali nu au mai avut dreptul să primească candidați noi în ordin sau la profesiune. Observanții au primit dreptul de „a vizita, a corija și a reforma” pe frații
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
în ordin sau la profesiune. Observanții au primit dreptul de „a vizita, a corija și a reforma” pe frații conventuali. Papa Sixt al IV-lea (1471-1484), fost ministru al fraților conventuali, a încercat, fără succes, să mai știrbească din autonomia observanților. În timpul pontificatului său toate grupările observanților au fost unite într-o singură familie. Decretul Tridentin din 1563 a hotărât ca frații conventuali să dispună de proprietatea în comun. „Uniunea Leoniană” din 1897 a papei Leon al XIII-lea (1878-1903) a
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
fost mușcat de un șarpe și întâmpină cu ostilitate revenirea lui Odiseu și Neoptolem spre a-l lua cu ei după ce oracolele au anunțat că izbânda va fi obținută cu ajutorul arcului divin. Departe de a acționa după stricte legi de observanță religioasă ori morală, Filoctet se conduce după bunul plac, ființa lui fiind dezordonată și supusă mâniilor și violenței inerente temperamentului de luptător (p. 63). Pătimaș, ieșind din limitele îngăduite ale schemei morale a tragediei, el îl blamează pe Odiseu de parcă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să treacă iremediabil, cu inocență, pe lângă marile revelații și miracole, de care e plină viața. Dar credința îi poate mântui. În aceeași vreme, sunt alții înzestrați cu simțul divinului, dar cu o conduită destul de laxă, de o nu prea statornică observanță (Mitia Karamazov, spre pildă). A nu avea simțul divinului nu e totuna cu a nu avea nimic sfânt. Acest din urmă caz, chiar dacă nu e malefic în mod manifest, nu are mai puțin potențialități demoniace. Dar poate să fie și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ale misteriilor, patronate de zeița greacă Artemis și de cea egipteană Isis. Masonul german, Karl Gotthelf Baron von Hund a devenit membru al lojei din Frankfurt și în 1751 a întemeiat aici o filială a ritului scoțian, numită „Ordinul strictei observanțe“; după rostirea jurământului ce prevedea supunerea necondiționată față de ordinele unor superiori misterioși și „nevăzuți“, așa cum a fost descris pe parcursul volumului, ordinul a sfârșit prin fuziunea dintre Ordinul Iluminaților și francmasoneria germană, în timpul congresului de la Wilhelmsbad. Hund a recunoscut că ducea
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
și al XIV-lea (Maestro di San Francesco di Gubbio, Giotto și Școala / Curentul giotesc). Separarea definitivă a așa-zișilor „fraticelli” (excomunicați de altfel în 1323 din cauza polemicilor lor excesive împotriva „Bisericii carnale”) n-a împiedicat un filon de „strictă observanță”, care urmărea să păstreze cu orice preț nealterată carisma franciscană originară (în acest curent se afla și Bernardin de Siena). Conventualii au urmat însă o linie diferită, până când, în 1517 papa Leon al X-lea, cu bulla „Ite et vos
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
în următorii ani și în multe alte așezări. Din contră, existau numeroase zone unde una dintre părți deținea o majoritate solidă și comunitățile au rămas unificate. În vreme ce puține congregații ortodoxe, mai ales în ariile neologe, pretindeau un minim nivel de observanță a cerințelor religioase, majoritatea au renunțat la aceasta. Încă la începutul schismei, a apărut și un al treilea gen de comunitate, în afara celor afiliate la Birou și la Comitet: comunitățile independente, care s-au eschivat de la cele două moduri de
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]