251 matches
-
unor asemenea relații este Erosul: adică acea dintotdeauna enigmatică mișcare sufletească ce echivalează cu decisivul început al cunoașterii de sine și de semeni, pentru oricine. Așa se explică de ce trăirile dragostei constituie nu doar o "temă" printre altele, ci "supratema" obsesională, "Alfa" și "Omega" pentru întreagă epică a scriitorului." O frază concentrează excelent ideea pregătită de un capitol întreg: Slavici e, fără urmă de îndoială "psiholog și, s-ar putea zice, psihanalist născut, iar nu făcut"34. Și în egală măsură
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
semeni, pentru oricine, când i-a venit vremea să rupă "cordonul ombilical" psihic, nu biologic care-l legase de aceea care i-a dat naștere. Așa se explică de ce trăirile dragostei constituie nu doar o "temă" printre altele, ci "supratema" obsesională, "Alfa" și "Omega" pentru întreaga epică a scriitorului. Magistral e chipul în care epica lui Slavici ne edifică asupra faptului că din iubire pornesc toate rămurișurile afectivității omenești, că dragostea e calea de acces spre "adâncul latent" care este personalitatea
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cu hiperprotecția maternă, impusă de calitatea îngrijirilor, instabilitatea emoțională, niveluri crescute de anxietate, agresivitate și de impulsivitate, care pot induce o scădere a pragului de frustrație la factorii psihosociali stresanți. Din cauza acestei vulnerabilități afective, la mulți copii diabetici apar comportamente obsesionale; la alții apar tendințe la introversie și la renonciativitate, adică la pasivitate defensiv în relațiile sociale. În plan comportamental „aceste tendințe se manifestă sub formă de instabilitate, labilitate și de opoziționism” (19). (2) La adolescenți, instalarea diabetului zaharat insulinodependent creează
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
psihic intens, surmenajul, diferite tipuri de eșec pe plan profesional, matrimonial, frustrare sau unele boli cronice de care suferă persoana respectivă. Freud distinge trei categorii principale de nevroze: de travestire sau conversiune, de anxietate sau de teamă, de compulsiune sau obsesională. Tratamentul nevrozelor are la bază două categorii de elemente: a) nefarmacologice, reprezentate de fizioterapie, psihoterapie și balneoterapie, care cuprind, pe lângă mijloacele specifice ale curei balneare, și diferite proceduri fizioterapeutice, masajul și kinetoterapia; b) farmacologice, tratamentul trebuind să fie recomandat și
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
la adult, ele pot căpăta caracter cronic, fiind determinate de encefalită. Sunt foarte variate stresurile acute sau cronice capabile să determine - după Meilă și Milea (1988) - apariția ticurilor: situații conflictuale familiale cronice, o educație anxiogenă sau perfecționistă, părinți cu simptome obsesionale, separarea de părinți, afecțiuni oculare sau respiratorii, spaime (mai mult sau mai puțin severe) etc. La acestea se adaugă uneori condiții favorizante, cum ar fi: prezența unui procent crescut de antecedente psihiatrice la antecesori; prezența unor particularități caracteriale și temperamentale
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mari categorii: nuvele și povestiri din război și viața de campanie, nuvele satirice și de atitudine socială și nuvele de investigație analitică, monografii ale unor obsesii erotice și traume sufletești. Aici G. rezumă de obicei subiectul, definește tematica, descrie universul obsesional și metodele de investigare psihologică, insistând mai puțin asupra tehnicilor narative și asupra rolului lor în modernizarea prozei interbelice. Romanele sunt catalogate în funcție de momentul apariției și de importanță, de la cele de început, Femeia de ciocolată și Brațul Andromedei, mai puțin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287271_a_288600]
-
și celor neterminate. Majoritatea scrierilor lui Gib. I. Mihăescu ar evolua între problematica erotică și cea socială, preponderentă fiind cea dintâi. Originalitatea scriitorului rezidă, afirmă G., în cultivarea romanului de analiză psihologică, scris la persoana întâi, axat pe un univers obsesional bine surprins, de sursă dostoievskiană, și pe prezentarea mediilor sociale într-o manieră tipic caragialiană. Alte lucrări, consacrate literaturii române din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au destinație didactică, prezentând cronologic orientări și autori. SCRIERI: Gib I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287271_a_288600]
-
caz obligatorii: Latinitate și dacism Formarea conștiinței istorice Rolul literaturii în perioada pașoptistă Criticismul junimist, etc. Ex. Simbolismul european Direcții de investigație * Tehnici poetice simboliste (simbolul, sinestezia, vagul și sugestia) * Stări și atitudini (sentimentul efemerității, spleenul, apăsarea monotoniei existențiale, trăirile obsesionale, artificializarea și estetizarea vieții) * Forme poetice (muzicalitatea repetitivă, poezii cu formă fixă, experimente metrice și prozodice, versul liber, poemul în proză) * Teme și motive (disoluția, boala, recluziunea, camera, parcul, orașul, călătoria imaginară, parfumuri, culori, muzica și instrumentele muzicale, ploaia, canicula
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
un vizual, de infernuri și purgatorii, iar imageria lui, imperiul său fabulos de vedenii nu are precedent în proza românească. Descentrat, excesiv împovărat de simbologie și prolix peste marginile îngăduite, Orbitor poate fi citit ca fișa clinică a unei nevroze obsesionale, ca scriitura unei eminescianități totalitare sau ca traiectul unei renovatio în consecința Nașterilor mistice. Nu este mai puțin adevărat că delirantul lanț înfășurat împrejurul motivului fluturelui, culminând cu nașterea din liftul suspendat și, la final, cu scena fixării electrozilor pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
transformarea iluziei politice ("idealul comunist") în delir politic 92 poziționându-te astfel deasupra celor care nu vor/nu pot/nu știu să spună nu. Aveau chiar o "acoperire" (morală) deoarece acționau "sub semnul terorismului virtuții" (In hoc signo vinces...), devenit obsesional în discursului "societății socialiste multilateral dezvoltate", o lume paralelă cu hipertrofia erotismului proclamată pe stadioane prin vocea și textele Versificatorului Național dar și cu practicile lumii academicejjj. "Nebunia" lui consta mai ales în faptul că-și permitea să râdă, (intelectualii
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Freud scrie că apărarea este „centrul nucleic al mecanismului psihic răspunzător de respectivele nevroze”. În cele două articole citate, Freud clasifică diversele psihonevroze în funcție de modalitățile defensive: 1) conversiunea afectului, în cazul isteriei; 2) transpunerea sau deplasarea afectului, în cazul nevrozei obsesionale; 3) respingerea concomitentă a reprezentării și a afectului sau proiecția, în cazul psihozei. Cât despre refulare, ea este omniprezentă, întrucât toate tipurile de psihonevroză implică inconștientul, iar refularea este însăși originea constituirii inconștientului. În anii imediat următori apariției acestor articole
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
intensitatea unei reprezentări susceptibile de a se detașa de aceasta pentru a trece la alte reprezentări, inițial mai puțin intense, dar legate de prima printr-un lanț asociativ. Deplasarea are o funcție defensivă, evidențiată de studiul fobiilor sau al nevrozelor obsesionale, dar acest mecanism este ușor de identificat și în vis, și în oricare formațiune a inconștientului. Deplasarea și condensarea constituie, de altfel, mecanisme specifice procesului primar, modului de funcționare mentală caracterizat printr-o continuă alunecare a sensului. În articolul intitulat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1990), care propune șapte clase de apărări: 1) apărări-acțiune (cum este agresiunea pasivă); 2) apărări borderline sau limită (cum este clivajul, de pildă); 3) apărări-negare (refuzul); 4) apărări narcisice (precum omnipotența); 5) alte apărări nevrotice (cum este refularea); 6) apărări obsesionale (cum este anularea retroactivă); 7) apărări mature (ca, de pildă, sublimarea). Alte două clasificări pun accentul pe modurile de acțiune sau pe stilurile defensive. Verwoerdt (1972) a descris trei clase de mecanisme de apărare, definite mai ales prin relația cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
oare reacțiile, diminuându-și astfel angoasa? De obicei, adulții cu o bună stare de sănătate evită acest subiect de preocupare. Dolto (1961) este de părere că o asemenea reacție este sănătoasă, opusul său fiind semnul unei fobii sau al fricii obsesionale de moarte. Întocmirea testamentului este, evident, un lucru obișnuit. Dar oare câți oameni sănătoși n-au dorit să-l înceapă la fel ca acea mare doamnă din secolul al XVIII-lea care declara: „Dacă mi s-ar întâmpla cumva să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unei persoane iubite, care provoacă disperarea subiectului. În ambele cazuri, cenzura i-a permis ostilității, refulată în stare de veghe, să se exprime. Fiecare dintre noi posedă această ambivalență, dar în grade variabile (Freud, 1915a/1968). La pacienții cu nevroză obsesională ambivalența este atât de intensă, încât ei trebuie să recurgă la anularea retroactivă pentru a se descărca de pulsiunile lor contradictorii. Acești pacienți, presupune Freud, dețin o „moștenire arhaică”: ei au moștenit ambivalența extremă a strămoșilor noștri îndepărtați, sursă a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Exemple" Să analizăm acum trei exemple care ilustrează prima formă de anulare retroactivă, realizată prin două acte diferite: Un pacient al lui Fenichel (1945/1953), care nu are nici un sentiment religios, se simte totuși obligat să se roage în mod obsesional pentru sănătatea mameisale bolnave și să se lovească ușor peste gură după rugăciune. Fenichel interpretează această conduită contradictorie ca o întoarcere a dorinței refulate de a-și vedea mama murind, o anulare care are următoarea semnificație: „Îmi aduc înapoi în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu era niciodată atinsă, el se vedea obligat să repete fraza la nesfârșit. Freud a notat imposibilitatea pacienților de a realiza cum ar dori vorbirea sau actul până la obținerea reușitei, ceea ce explică repetarea compulsională a actelor, foarte frecventă în nevroza obsesională. Cu totul altfel este povestea regelui Boabdil, evocată de Freud (1936/1987). Regele aplică anularea retroactivă „lumii exterioare reale”, și nu „lumii interioare a gândurilor și tendințelor ce apar în Eu”. Aflând de căderea cetății Alhama, care prezice sfârșitul domniei sale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de iubire, așezând-o la loc pentru ca trăsura să treacă peste ea, iar iubita lui să se rănească”. Freud mai subliniază că „asemenea acte compulsionale, în două etape, în care prima este anulată de a doua, sunt fenomene caracteristice nevrozei obsesionale”. Janet (1903/1976), care folosește termenul „psihastenici” pentru a-i descrie pe pacienții atinși de nevroză obsesională, a pus în evidență la aceștia unele anulări retroactive caracteristice, pe care le-a numit manii de compensație. Ca exemplu, el relatează cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
rănească”. Freud mai subliniază că „asemenea acte compulsionale, în două etape, în care prima este anulată de a doua, sunt fenomene caracteristice nevrozei obsesionale”. Janet (1903/1976), care folosește termenul „psihastenici” pentru a-i descrie pe pacienții atinși de nevroză obsesională, a pus în evidență la aceștia unele anulări retroactive caracteristice, pe care le-a numit manii de compensație. Ca exemplu, el relatează cazul unui pacient care spunea, într-un mod foarte edificator: „Când merg pe jos și mă cuprind gândurile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aici faptul că remușcarea se opune anulării, pentru că trebuie să fii convins de realitatea de neșters a actului comis pentru a te simți vinovat. În schimb, adevărata anulare retroactivă a fost constant legată de către Freud și A. Freud de nevroza obsesională. Freud (1912-1913/1993), care s-a ocupat mult de caracterul magic al gândirii primitive, îi regăsește echivalentul în viziunea despre lumea indivizilor cu tendințe obsesionale. El estimează că, fără a fi adevărate acte de vrăjitorie, acțiunile obsesionale ale pacienților sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
schimb, adevărata anulare retroactivă a fost constant legată de către Freud și A. Freud de nevroza obsesională. Freud (1912-1913/1993), care s-a ocupat mult de caracterul magic al gândirii primitive, îi regăsește echivalentul în viziunea despre lumea indivizilor cu tendințe obsesionale. El estimează că, fără a fi adevărate acte de vrăjitorie, acțiunile obsesionale ale pacienților sunt de natură magică, de vreme ce reprezintă niște tentative de contra-vrăjitorie, destinate să îndepărteze nenorocirile. Ascetismul adolescentuluitc "Ascetismul adolescentului" Definițietc "Definiție" Refuzarea de către adolescent a oricăror plăceri
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Freud de nevroza obsesională. Freud (1912-1913/1993), care s-a ocupat mult de caracterul magic al gândirii primitive, îi regăsește echivalentul în viziunea despre lumea indivizilor cu tendințe obsesionale. El estimează că, fără a fi adevărate acte de vrăjitorie, acțiunile obsesionale ale pacienților sunt de natură magică, de vreme ce reprezintă niște tentative de contra-vrăjitorie, destinate să îndepărteze nenorocirile. Ascetismul adolescentuluitc "Ascetismul adolescentului" Definițietc "Definiție" Refuzarea de către adolescent a oricăror plăceri corporale, chiar și a celor mai inocente. Acest mecanism de apărare este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dar...”, care, reflectând un eu aflat în stare de clivaj, este formulată în doi timpi, separați în punctuație printr-o virgulă. Freud consacră clivajului un articol intitulat „Fetișismul” (1927b/1985), în care arată că acest mecanism apare atât în nevroza obsesională, cât și în psihoză. În 1938, articolul său „Clivajul eului în procesul de apărare” se referă la același mecanism, pe care îl va comenta și în Compendiu de psihanaliză (1940/1967). În textul intitulat „Clivajul eului în procesul de apărare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
privință o remarcabilă observație a unui fetișist al piciorului ale cărei conduite perverse trebuie puse pe seama unei angoase de castrare și a unei fixații incestuoase față de mamă. Apărarea prin clivaj se regăsește și în domeniul nevrozelor, mai ales în nevroza obsesională, ca urmare a înrudirii acestui mecanism în special cu izolarea. Sandler (1985/1989) relatează cazul unei paciente care menținuse în afara analizei „o nevroză obsesională perfect dezvoltată, dar care se limita la spațiul dormitorului”. Când psihanalistul a vrut să „se ocupe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
incestuoase față de mamă. Apărarea prin clivaj se regăsește și în domeniul nevrozelor, mai ales în nevroza obsesională, ca urmare a înrudirii acestui mecanism în special cu izolarea. Sandler (1985/1989) relatează cazul unei paciente care menținuse în afara analizei „o nevroză obsesională perfect dezvoltată, dar care se limita la spațiul dormitorului”. Când psihanalistul a vrut să „se ocupe” de acest sector, pacienta, cuprinsă de o puternică furie, i-a spus că este un subiect care nu-l privește. „Apărarea sa avea forța
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]