592 matches
-
și nu pot? Cei cărora nu li s-a dat. Sau, poate, li s-a dat - dacă aceasta e o dimensiune constitutivă a ființei omului -, dar, neluminați la vreme, fiindcă n-a existat o îndrumare bună, lentila lor s-a obturat. Încerc să situez în adolescență, la vârsta marilor întrebări, șansa realizată sau ratată. Îmi reprim bănuiala că alta e vârsta, și anume a copilăriei, când deprinderea de a crede se formează prin imitarea gesturilor celor maturi. La mine, ocazii dintr-
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2621_a_3946]
-
parte, implicarea practică, artistică, să vadă "cum limba română poate întreprinde comunicări pe măsură". Pentru aspectul teoretic, criticul și istoricul literar Marian Barbu vine cu un întreg arsenal de cunoștințe și, fiind peste patru decenii profesor, diversitatea acestora nu este obturată de niciun fel de subiectivități. El este, fără îndoială, adeptul principiului kantian: "de gustibus non disputandum". Pentru partea practică, se vede cu limpiditate că nu se pune problema unei condiții și posibilități a limbii (dacă poate?) orice limbă este aptă
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
de altă împlinire, în unități de unități sau întreguri de întreguri. Contrar așteptărilor, cursul inductiv este înlocuit cu cel deductiv, traseele urmează metoda analiticosintetică. Se ajunge la reflexie și universal, numai că în genere dubla mișcare din particular a fost obturată sau nu fructificată îndeajuns. Pentru Marian Barbu, în structura sa profesor, ce îmbucurător și fascinant este acest demers poetic, de reflexie și eseistică! În cea mai mare parte, poeții americani nu duc experiența poetică până în orizonturile reflexivului, ci se cantonează
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
spiritul lor de către toți, mari sau mici deopotrivă. Acesta este un semnal împotriva reflexelor imperialiste ale marilor puteri care manifesta în timp în mod constant tendința de a reevalua tratatele precedente ori de câte ori fluxul propriei puteri le ridică pretențiile, elevație care obturează realismul oricărei perspective. Ce n’est pas la revision de șes propre traites que l’humanite a besoin, mais de a revision de șes propres reflexions. (832 Cambridge, le 19 novembre 1930 Le progres de l’idee de la Paix, conference
Români în universalitate, Nicolae Titulescu [Corola-blog/BlogPost/92688_a_93980]
-
am spus “Bună ziua” zâmbind și la venire și la plecare. M-am simțit ca un cățel care a tras-o de sacoșă dând din coadă și a primit, drept răspuns, un șut în bot. Acum vreo două săptămâni, am parcat obturând puțin trotuarul. Tocmai când coboram din mașină, a trecut pe-acolo un bătrân care a început să țipe la mine. Că “De ce parcați aici?”, că “Ăsta e trotuar, nu vă e rușine?” și alte d-astea. “Aveți dreptate, îmi cer
Despre oamenii acri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20378_a_21703]
-
-mi zicea Bond, James Bond, scoteam aripile și no... săream peste bancă, ***u-l în **** pe ăla care-a pus-o aici! No, mai bine parchez eu aici, pe marginea șoselei, pe interzis!”). Parchează și pleacă resemnați: După ce s-a obturat drumul și din lateral, vine, în sfârșit, si adevărată victima. Cetățeanul care chiar tre’ să bage mașină în curte, fiindcă acolo e serviciul lui. În fiecare zi! După cum vedeți, reușește. Din 6765 de manevre, probabil, da’ important e că reușește
Mult e dulce și frumoasă parcarea ce-o făcem! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21112_a_22437]
-
se învață, așadar, moartea se trăiește sub semnul unei sensibilități panicate, al unei angoase, pentru a folosi un termen modern, depășind formulele speculative care, paradoxal ne înstrăinează de ori-zontul sfîrșitului, ne leagă mai curînd de precaritatea unui prezent ce-o obturează. Nu mărturisea Tolstoi, cutremurat, ieșind de la un spectacol cu o piesă avînd tema morții, că acesta nu l-a apropiat nici măcar cu un procent din zece mii de realul morții? Tot ce poate face Dumitru Augustin Doman, tot ce poate face
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
și la Balcic (Olejnik Janka), creații de o mare valoare care ar putea să onoreze simeza oricărui muzeu de la noi. Nu s-a întâmplat deocamdată așa. Din cauza realităților socialpolitice ale agitatului secol XX care, în mod stupid, a reușit să obtureze, cu câteva excepții (Raul Șorban, Negoiță Lăptoiu, Gheorghe Vida, Tiberiu Alexa), apetitul istoricilor de artă români asupra acestui fenomen. Au făcut-o însă cu mai mult sârg cercetătorii maghiari, poate și datorită faptului că mulți dintre artiștii care au trecut
Baia Mare, intersecție artistică între Budapesta și București by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4210_a_5535]
-
în care se afla. Încercă, fără izbîndă, să întoarcă privirea. Ocoli riscant prima stîncă. Respiră ușurat, redescoperind o palmă de piatră ușor ieșită în relief, și reuși să se răsucească. Se grăbi să ocolească și a doua stîncă care-i obtura vederea. Și, ajuns dincolo, încremeni. În fața ochilor lui, agățat de-un colț salvator, aproape dispărut în brațele torentului, se lupta pentru supraviețuire, cu ultimele puteri, Dakota, cel mai mic dintre puii haitei de lupi! Vi s-a întîmplat să vă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pătrunderea inginerilor în filozofie. Într-un fel putem spune că se întorc la matca originară. Odată cu apariția blocurilor raporturile omului cu pământul se modifică: nu-l mai simte sub el, sunt alții a căror prezență se face simțită zilnic ca obturându-i legătura cu glia. Această etajare tulbură cumva și ideea de ierarhie, o afectează. A sta sub același acoperiș, care desemna inițial o intimitate, și-a pierdut sensul. Orice organism are în mod spontan tendința de adaptare la mediul extern
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
dînd și numele contemporan al satului cu Iarna pe uliță. Chiar și Hogaș locuiește încă destul de bine într-o casă din Piatra-Neamț. Lucian Blaga o duce mai rău; la Lancrăm s-a construit o sală de sport care i-a obturat priveliștea spre râpele roșii "formațiuni geologice bizare ca o arhitectură de poveste, sau ca o așezare de temple egiptene, cu columne de cremene și foc" și i-a înstrăinat zeitățile copilăriei: Mai departe, pe rîu în sus, către miazăzi, se
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
evidență de Ov. S. Crohmălniceanu. Și - nu în cele din urmă - relecturi inteligente puse în pagină de Matei Călinescu. Un protocol actualizat ar trebui să includă - pe lângă Craii..., Remember sau Sub pecetea tainei - și acest amplu filtru critic. Adică ar obtura lucid tocmai misterul decadentist, ritualul mnemotehnic, recitarea evlavioasă în care stătea, de fapt, elitismul Clubului postulat de Ion Barbu. De două ori, bine disimulat, regretul acestei mutații iese la suprafață sub forma unor discrete iluzii. Întâi în prefața care fixează
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
vrut să fie:/ alb dintr-odată să mă aflu/ aidoma mocanilor culcați în cîmp/ trezindu-se la ziua în cea dinții ninsoare" (Alb). Luminii și căldurii mediteraneene, halou al stării de spirit mitologizante, li se alătură negurile septentrionale, temperaturile scăzute, obturînd nu doar umoarea eclatanta a certitudinii, ci și vederea: "Navală nordului se abătu/ fără durere, cum ceruseși tu:/ în brazi ea coborî că o povară/ dorită și-aș-tep-tată de cu vară,/ tot ce mișcă încetini treptat.// în nevedere munții s-au
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
ignorării, ci că momentul ieșirii în lume i-a fost definitiv nefavorabil. Evul întunecat al tranziției, cu maniheismele sale politice și cu placenta impermeabilă ce separa mortificanta stângă de energica dreaptă parlamentară, își pusese ferm supra-ștampila care putea - la rigoare - obtura orice "bun de tipar" editorial. În plus, cu toată buna credință a criticilor literari, cronicile lor cădeau în gol sau - situație fericită - în mâinile unui public din ce în ce mai restrâns și mai îndepărtat de interesele estetice. Unica excepție a acelei perioade o
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
Dumitru Crudu. Și de programul lui, în linii generale coincizând cu cel al fracturismului. Anume că literatura e o formă de jurnalism de cursă lungă, în care mediul politic sau social condiționează direct mesajul, că artificiile livrești trebuie eliminate atâta vreme cât obturează autenticitatea. Dintr-un ase-menea punct de vedere, scriitorul capătă profilul neobișnuit al unui psihoterapeut care se oferă pe tavă sau al unui foarte empatic entertainer de nișă. Un alt răspuns posibil, decurgând tot de aici, dar oarecum pe marginea problemei
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
timp și ar putea chiar să blocheze drumul, dacă soluția se va impune cu forța, de la centru. Pe de altă parte, varianta sensului unic s-ar putea să nici nu fie necesară. Din observațiile șoferilor, se constată că traficul se obturează la Bușteni, unde funcționează foarte multe treceri de pietoni. Construirea unor pasarele pentru pietoni în centrul Bușteniului ar fi mai ieftină decât a unor pasaje de supratraversare auto, pe tot traseul cu sensuri unice. Pasajele din Otopeni s-au dovedit
Ambuteiajul de pe DN1: Sensul unic, imposibil de introdus. Există, însă, o soluție de rezervă pentru Stroe by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80445_a_81770]
-
revuistice, nu toate post-mortem, presărate pe parcursul reconstituirii nuanțatului deceniu al șaselea (Alți doi ani pe un bloc de gheață) se pretează unei mai ample discuții viitoare având în centru ciclul eminamente prozastic, destul de interșanjabil de un timp încoace, al Supraviețuirilor. Obturate - cum mereu se-ntâmplă, din varii motive, cu marii stiliști - de narațiunile întinse, versurile lui Radu Cosașu merită, măcar acum, tratate în virtutea unei bune conștiințe a autonomiei. Interesant e însă că, spre deosebire de proza conținută în acest prim volum de Opere
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
Cînd o credință moare, pe ruinele ei înfloresc distincțiile teoretice, caz în care teologia este forma finală pe care o ia o religie înainte de a dispărea cu totul. Teologia este semnul premonitor al colapsului unei religii. Teoria ucide sentimentul și obturează viziunea, iar creștinismul este o religie a cărei viziune (în sensul de Weltanschauung) este atît de precară că nici măcar teologii nu o mai pomenesc. La fel, sentimentul (în sensul de credință) pe care o vizuine depășită îl poate stîrni este
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
Închide ușa de la ghenă și se întoarce spre lift. În raza privirii îi apar două picioare de femeie. Ridicându-și încetișor privirea, vede mai întâi o fustă de piele demodată, o curea subțire și puțin roasă, un bichon frisé care obturează o pereche de sâni la limita observabilității, o pereche de ochelari de vedere severi și, în cele din urmă, pe Liliane, posesoarea picioarelor, fustei, curelei, cățelușului, sânilor și ochelarilor. Liliane e vecina de palier a lui Lionel. În cei cinci
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
d’Anjou, cel mai cunoscut și mai scump restaurant din Angers. Se apropie de fereastra uriașă de la intrare și-și pun mâinile streașină la ochi. Se uită înăuntru: la ora asta, 4.30 după-amiaza, restaurantul e pustiu. Imaginea le e obturată de căruciorul cu deserturi, deasupra căruia tronează clasicul ananas uriaș. Băieții își continuă drumul. Cred că ananasul ăla are o sută de ani, își dă cu părerea Kiril, expert în tot ce se poate conserva. În câte restaurante am fost
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
abilă în multe privințe decât Ina, găsi momentul propice. Într-una din zile, la finele programului, când se îndrepta spre casă, hotărî să redeschidă acel dialog, socotit cândva neterminat. Și Ina ar fi dorit limpezirea situației create, dar unele nedeslușiri obturau această discuție înmugurită în inima ei de o cortină invizibilă, oprind Încercarea de a fi abordată. Cariul, acel vierme cunoscut ce roade până și în esențele tari ale arborilor, ajunsese să lucreze spornic și în ființa lor. Discuția demară cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
sânge ce se formase sub adidașii săi. Furnicile își schimbară traseul și acum se îndreptau spre nasul stors de sânge al lui Gabi. Nimic nu le putea împiedica, nici pietricelele, nici firele de iarbă, nici măcar sandalele lui Robert, care le obturaseră drumul când acesta se aplecase asupra mâinii lui Gabi ca să-i scoată ceasul. În soare, limbile galbene păreau raze și ticăiau între palmele lui Robert. Norul de praf din jurul balansoarului se mai domoli, iar Robert începu să joace singur șotronul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Dreptatea!"/ Și poporul, gură-cască,/ Ura! strigă. Să trăiască!" Judecînd după precizarea lui Aricescu ("s-au scos multe espresiuni triviale"), ne surprinde puținătatea punctelor de suspensie din cuprinsul întregului text. în fapt, ele apar numai de două ori; o dată pentru a obtura un nume propriu: "Iar balcîza I...tească". Eroina românească,/ Vrea să taie, să sfîșie,/ Mîța moartă, iar nu vie" - unde recunoaștem îndată numele Anei Ipătescu. A doua oară, în finalul satirei, unde se consemnează cu satisfacție înfrîngerea revoluției și fuga
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
uit, pomenesc faptul că primisem un teanc de hârtii - reclamații la adresa domnului Loghin, ca de altfel și împotriva altor doi directori de întreprindere, ing. I. Neamțu și Lascăr (fabrica de mobilă Huși) - pe toate le-am ars, ba chiar am obturat începerea urmăriri penale împotriva lor, cunoscându-i că nu sunt hoți. Revenind la cazul Loghin, precizez că într-o zi (evenimente ulterioare) mam trezit în sediul primăriei cu domnul Loghin, izgonit de la conducerea întreprinderii să-mi ceară ajutorul. Nimeni nu
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
ușor decît și-ar fi imaginat, pocnind și rupîndu-se în două bucăți egale, pe care le aruncă grăbit pe scaunul din dreapta șoferului. Mai mult pe bîjbîite, pentru că din cauza poziției în care era nevoit să stea cu umerii și spatele își obtura singur lumina care venea din plafon. Reuși totuși destul de rapid să ajungă la firele care duceau la contact și le smulse pe fiecare atent să nu producă vreun scurtcircuit. Fără să mai stea deloc pe gînduri, le apropie unul de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]