280 matches
-
au fost construite în jurul anului 1954 aici se țineau balurile de săptămână, se proiectau filme și spectacole. Ștefan Moraru a rămas și rămâne în istoria Filiașiului unul dintre primarii care au pus piatra de temelie Filiașiului de astăzi. Tot sub ocârmuirea lui Ștefan Moraru s-a construit actuala piață și Hala orașului. În jurul anului 1967 Ștefan Moraru a pus piatra de temelie a Fabricii de Pâine, a Restaurantului Jiul și Grădinii de Vară din spatele acesteia. Omul Ștefan Moraru a fost singurul
Filiași () [Corola-website/Science/297015_a_298344]
-
si mult mai târziu în local propriu. Satul, până la Cuza, când s-au ales primarii, era condus de un pârcălab alături de care se afla preotul și juri comunali. Preotul și pârcălabul erau datori să citească și să prelucreze obștiei publicațiile ocârmuirii, tot ei păstrau cutia obștei cu veniturile cetățenilor. Chiverniseala banilor adunați în cutia obștei se făcea de către un grup de săteni și proprietarul satului. Cetățenii cei mai cinstiți, în număr de șase împreună cu preotul aveau grijă de această cutie. Cutia
Drăgănești-Olt () [Corola-website/Science/297045_a_298374]
-
prostia demnitarilor („"Oracolul"”, „"Dregătorul"”), servilismul față de cei mari („"Elefantul și Javra"”, „"Vulturul și Păianjenul"”). Pe de altă parte, Krîlov dezvăluie cauzele nedreptăților sociale și abuzurilor claselor privilegiate. În fabula „"Țăranii și Rîul"” (1813) răsună protestul poporului jefuit și exploatat de ocîrmuire în cârdășie cu slugile ei. Țăranii vin la Rîul cel mare „ca să-l înduplece, să le asculte durerile și chinurile multe”. Dar curând își dau seama că jalba lor este zadarnică: Morala fabulei este concludentă: În fabula-pamflet „"Cioara și găina
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
citează pe Locke, Rousseau, Montesquieu, Voltaire, dar și autori obscuri precum Sabatier de Castre. Ideile sale s-au răspândit mai mult prin corespondența sa și pamfletele sale politice. Dar a lăsat și anumite lucrări interesante, precum "Socotințele mele asupra meșteșugului ocârmuirii" sau "Cercare împotriva deiștilor și materialiștilor". Intenția sa a fost să construiască o teorie politică începând cu antropologia creștină a condiției firii. Sistemul politic este justificat de un procedeu precum „republica aristo-democratică”. Al doilea eseu, al cărui titlu este în
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
o parte din locuitorii comunei au venit din Ardeal. Astăzi există familii întregi cu numele de Ungureanu, fapt ce întărește ipoteza enunțată. Numele localității a mai fost menționat și în anul 1835 când clăcașii din Chiojdeanca și Trenu se plângeau ocârmuirii județului Saac (Săcuieni), că arendașii moșiilor moșnenești, neprielnice pentru culturi și cereale au măsurat și locuri sterpe, i-au obligat să plăteasca ocaua și pe respectivele suprafețe. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Podgoria a
Comuna Chiojdeanca, Prahova () [Corola-website/Science/300763_a_302092]
-
și a uneltelor de lucru (hârlețe, lopeți, roabe, căușe etc.), precum și manopera calificată (pietrari, dulgheri). În scopul executării lucrărilor, s-au organizat trei licitații la 10, 15 și 20 martie 1839, la care nu s-a prezentat niciun amator. Astfel, Ocârmuirea a decis ca lucrările să se execute în regie proprie, fiind desemnat ca supraveghetor clucerul Panaite Vizanti de la Isprăvnicia Fălciu. Lucrările au fost începute în 1839 și finalizate în 1841, forța de muncă fiind asigurată de locuitorii satelor care făceau
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
culoarea pielii sau de forma ochilor, oamenii rămân oameni"" . De asemenea, PS Antonie consideră că necredința este astăzi cel mai mare pericol care amenință umanitatea, îndemându-i pe toți credincioșii să nu-și piardă încrederea în Dumnezeu, indiferent de vremuri sau ocârmuiri. ""Trebuie să fim pregătiți pentru vremurile grele care vor veni. Noi trăim acum aceste vremuri tulburi, dar numai cine are ochii minții deschiși și treji le poate vedea, le poate simți. Oamenii se omoară între ei în tot felul de
Antonie Tătaru () [Corola-website/Science/311679_a_313008]
-
1847 în "Biserica Dintre Romani" dinTurda Andrei Șaguna este ales episcop al Bisericii Ortodoxe. Este hirotonit episcop pe 18 aprilie 1848, de Duminica Tomei, la Carloviț de către episcopul sârb Iosif Raiacici.Atunci a spus:""Se cere de la mine ca, prin ocârmuirea mea, să se pună în lucrare reînvierea diecezei noastre transilvane, și reînvierea aceasta să corespundă trebuinței Bisericii, mântuirii poporului și spiritului timpului"" La 3/15 mai 1848 prezidează, împreună cu episcopul greco-catolic Ioan Lemeni, Adunarea de la Blaj. În fruntea unei delegații
Andrei Șaguna () [Corola-website/Science/303759_a_305088]
-
familia Bibescu - a dat Țării Românești pe ultimii săi doi domnitori: frații Gheorghe Bibescu (1842-1848) și Barbu Știrbei (1849-1856). Cel mai destoinic, avea să se dovedească însă, cel de-al treilea frate, Iancu Bibescu. Craiova a făcut pași mari sub ocîrmuirea lui Iancu Bibescu (1842-1848). În doar 6 ani, are loc o sistematizare a orașului, se aliniază străzi, se pavează principalele străzi cu bazalt artificial, gresie de Yvoir sau porfir aduse din Elveția , Franța sau Belgia; se fac trotuare pavate, iar
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
din Buzău, care va se va îngriji să populeze satul, destrămat din cauza trecerii neîntrerupte a trupelor otomane și tătărești în perioada 1595-1600. Dintr-o catagrafie a satelor plășii Ialomița întocmită la 10 aprilie 1837 de epistatul Constantin Doicescu și înaintată Ocârmuirii județului Ialomița, aflăm că în acel an din cele 125 de familii ale Sloboziei 91 erau de țigani. Satul Slobozia avea în acel an 612 locuitori, erau lucrate 1.360 de pogoane de pământ (se cultivau numai grâu, porumb, orz
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
profesor de germană și matematică la Gimnaziul nr.1, a reușit să-l convingă pe guvernatorul Fonton de Verraion că biblioteca nu mai poate rămâne în stare de provizorat. În 1860, Biblioteca este transferată într-un spațiu frumos în situl ocârmuirii guberniale, situat în perimetrul actualei USM. V. Beller se ocupă de trecerea la inventar și de aducerea la cunoștința publicului a componenței colecției și de asigurarea accesului la ea. Anul 1860 a fost numit în presa vremii Anul bibliotecii lui
Biblioteca Națională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/314528_a_315857]
-
peste râul Olt, îl alungă pe Simion din țară, și îl pun pe tron pe Radu Șerban Basarab. Detronarea lui Simion a fost determinată și de uciderea lui Mihai în Transilvania, și pentru că nemții ajunseseră stăpâni acolo și astfel amenințau ocârmuirea Munteniei ca vasală a turcilor și a polonezilor. Noul domn sprijinit de boieri era chiar protejatul împăratului german și se ciocnise de mai multe ori cu oștile lui Simion, ajutat fiind și de oștile lui Basta (1602). Cu toate eforturile
Simion Movilă () [Corola-website/Science/299287_a_300616]
-
câștiga decât în putere unui document, întemeiet mai întăi pe socotința Obșteștii Obicinuitei Adunări. Cătră aceasta să vor păzi următoarele rânduieli. Art. II. Noul venit strein ce ar dori să să împământenească în Moldova va fi dator, prin jalobă către ocârmuire, a însămna capitalurile lui, avere ce are aiure, cum și condiția sau meșteșugul său prin care ar pute să să facă folositori țării. Art. III. După a domnului cerire, Obșteasca Obicinuită Adunare va cerceta toate titlurile și însușirile străinului și
Cetățenie română () [Corola-website/Science/336886_a_338215]
-
anul 1839 se alătură conjurației confederative a comisului Leonte Radu, care urmărea să doboare regimul autocrat a lui Mihail Sturdza. Inspirați de ecourile revoluției franceze, aceștia întocmiseră și un "proiect pentru cele ce s-au socotit spre îndreptarea în ale Ocârmuirii din lăuntru". După ce domnitorul Mihail Sturdza lichidează conjurația, se regăsește printre membrii unei noi mișcări condusă de profesorul francez I. A. Vaillant cunoscută sub numele de "Societatea filantropică" sau "Fiii coloniei lui Traian despre nord-est a provinciei Moldova". Nici aceasta
Săndulache Miclescu () [Corola-website/Science/318589_a_319918]
-
la Călărași. La 18 aprilie 1833 se poruncește mutarea capitalei la Călărași, fapt ce a dus la căutarea clădirilor necesare autorităților și a unor case de locuit pentru șefii județului, precum și la mutarea în Călărași a instituțiilor județene de profil (ocârmuirea, tribunalul și poliția). La 1 noiembrie 1833, cu prilejul intrării în funcțiune a primei comisii a orașului Călărași, se adoptă primul buget în sumă de 8000 de lei, propuși a fi cheltuiți pentru modernizarea uliței centrale a orașului și pentru
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
o moșie particulară, fără nici o perspectivă de viitor. Locuitorii orașului și-au manifestat în dese rânduri dorința de a se elibera de sub stăpânirea moșierului, convinși fiind de avantajele pe care eliberarea le-ar oferi dezvoltării orașului. S-au trimis jalbe Ocârmuirii județului Ialomița în mai multe rânduri, nici una neavând rezultate scontate. Locuitorii nu s-au lăsat și au acționat și în anii următori; astfel, s-au adresat în 1849 domnitorului Barbu Știrbei, care în noiembrie 1849 a răspuns raportului, admițând că
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
au fost reproduse mai sus. De asemenea, în apropiere de zidul vestic al mănăstirii, se află mormântul arhimandritului Mitrofan Băltuță (1 iulie 1927 - 16 iunie 1995), stareț al Mănăstirii Cetățuia (1971-1995) și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1981-1995), sub ocârmuirea căruia s-a realizat restaurarea complexului monahal.
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
în cadrul căruia acționa o dualitate a puterii: pe de-o parte Tudor, reprezentând „Adunarea norodului”, transformată în organizație politico-militară, deținea conducerea și inițiativa în mai multe domenii printre care politica externă, iar, pe de altă parte, autoritatea reprezentată de „vremelnicească ocârmuire” , cu atribuții politice și administrative. Colaborarea celor două puteri a fost definită în linii generale prin „jurământul lui Tudor” din aceeași zi 23 martie/4 aprilie. Din primul moment, Tudor Vladimirescu a trebuit să acționeze într-un context internațional și
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
de Carpați. Astfel, trei țărani români din comitatul Hunedoara erau judecati pentru instigare și tulburarea liniștii publice, după denunțul unor nobili. Ecourile în Moldova a revoluției din 1821 s-au resimțit mai ales pe plan politic și ideologic. Între „vremelnica ocârmuire” din Țara Românească și „vemelnica ocârmuire” din Moldova de după părăsirea tronului țării de către Mihail Șuțu s-au strâns legăturile și s-a evocat posibilitatea ca o parte a trupelor revoluționare să treacă la nord de Milcov pentru a acționa pe
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
din comitatul Hunedoara erau judecati pentru instigare și tulburarea liniștii publice, după denunțul unor nobili. Ecourile în Moldova a revoluției din 1821 s-au resimțit mai ales pe plan politic și ideologic. Între „vremelnica ocârmuire” din Țara Românească și „vemelnica ocârmuire” din Moldova de după părăsirea tronului țării de către Mihail Șuțu s-au strâns legăturile și s-a evocat posibilitatea ca o parte a trupelor revoluționare să treacă la nord de Milcov pentru a acționa pe aceeași bază ca în Muntenia. În
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
tot n-am putut face nimic. Acuma, după ce am văzut că suveranitatea, libertatea, egalitatea și fraternitatea ne ține o jumătate de miliard datorie și optzeci de milioane de franci pe an, să vedem cât ne ținea pe noi, popor sărac, ocîrmuire[a] jefuitoare a boierilor. Douăzeci și vro două de milioane pentru amândouă țările cu două scaune domnești. Dar acești bani poate erau cheltuiți în zadar. Populația săracă și rău administrată poate că se stingea mai rău decât astăzi și la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu patria mamă, a Basarabiei, Bucovinei și Ardealului, 1916-1918". La suirea pe tron a principelui Cuza, Curtea domnească (azi Palatul justiției) încetase de a mai fi reședință princiară, încă din timpul lui Mihail Sturdza, care-l transformase în Palat al ocârmuirei, adică palat administrativ. Vodă Cuza însuși a stat, în primul său an de domnie, în casele Pașcanu (actuala Primărie). (Foto-Regal) Pag. 267. Palatul Creditului urban. Detaliu din ornamentația fațadei: un atlant, între arcadele ferestrelor, deasupra balconului. (Foto-Regal) Pag. 270. Crucea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
permanență prin aparatul sistemului, logica se răstoarnă și ia forme aberante, Încît pînă și o futută de pereche de blugi poate fi o crimă. Dorințele noastre naive ies din gura acestui monstru comun transformate În amenințări la adresa Statului-Major și a Ocîrmuirii Socialiste. În cîteva clipe, plonjez din lumea mea căscată În această realitate pervertită În care sîntem ce vor acești oameni să fim: fie dușmanii țării, fie orice altceva, ceva care servește scopurilor lor scîrboase, le justifică existența. Sigur, niște dușmani
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în folosul ideii de școală națională românească în Basarabia. Mai mult: două-trei încercări de a întemeia în Chișinău un «jardin pour des enfantes moldaves» sau un curs de duminecă de limba și literatura română n-au obținut alt rezultat de la ocârmuire decât refuzul pur și simplu de a fi deschise“28. Interesante sunt considerațiile referitoare la menținerea românismului dincolo de Prut. La întrebarea „ce avem noi românesc în Basarabia pentru momentul odios al jubileului «nostru» de o sută de ani?“, Alexis Nour
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cronici traduse în franceză, urmărind să atragă interesul savanților străini pentru istoria românilor. La Academia Mihăileană din Iași, unde este numit profesor în 1843, ține memorabilul Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie națională, curs întrerupt în același an din ordinul ocârmuirii. În 1844 K. face o nouă încercare de a edita o revistă culturală și literară, „Propășirea”, cu sprijinul lui I. Ghica și N. Bălcescu. Cenzura suprimă titlul revistei, socotit subversiv, lăsând numai subtitlul („Foaie științifică și literară”), apoi o interzice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]