59 matches
-
Locurilor Sfinte întocmită de custodia franciscană: în Iordania nu este menționat decât muntele Nebo, promontoriu care domină Marea Moartă, și de unde Moise a descoperit Pământul Făgăduinței. Regatul hașemit a câștigat cu iscusință, și după investiții serioase, lupta economico-exegetică, opunând tezele occidentaliștilor și ale orientaliștilor: Botezul lui Isus a avut loc pe malul răsăritean sau pe malul apusean? Soluția de compromis, cea mai puțin verosimilă (Isus, ținut de mână de Ioan Botezătorul, s-ar fi îmbăiat integral la mijlocul râului) nu mulțumea nici
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
este o analiză culturologică, filozofică și sociologică. Dacă o transpunem într-o polaritate de ideologii politice (Stânga-Dreapta), obținem ca diagramă un pătrat interesant cu mai multe posibilități de relațion-are (pe laturi și respectiv pe diagonale). Putem astfel obține un stângism occidentalist sau unu-l autohtonist. La fel, putem obține un autohtonism de dreapta, care creează "ontologii etnice" întunecate, apocaliptice, ori un occidentalism de stânga, care operează cu un naționalism luminos, afirmativ, ca acela al lui Mazzini... V. N. : ...sau al pașoptiștilor
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
se structurează în jurul opoziției între laic și religios. În sfârșit, al cincilea clivaj înnoiește și presupune o distincție între partidele autoritare și cele democrate. În plus, De Waele propune un clivaj potrivit unei structuri originale de conflict între tradiționaliști și occidentaliști (inspirată de Gyorgy Markus). Pentru primii, occidentalizarea și europenizarea țărilor amenință identitatea și funcționarea acestora presupune o modernizare politică și economică, o europenizare a sistemelor politice 22. În cadrul acestei structurări de cinci clivaje plus un clivaj potențial, este presupusă și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
o confuzie datorată tocmai ingeniozității prea alerte. Mă refer la două versuri din Levantul: „Când deodată boulenii și-i strunește cu un hăis, Cu un țol acoper iute crumpi, făsui și părădăis.” În jurul ultimului cuvânt, Vakulovski construiește o mică teorie occidentalistă, convins fiind că avem de-a face cu o localizare a englezescului paradise (p. 150). Nu greșește chiar de tot, termenul de la occident răsare, dar mai de-aproape, din germană, din paradeis, unde înseamnă tomată. Ceea ce, s-o recunoaștem, face
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
în august 1143, a fost încoronat de noul patriarh Mihail al II-lea Courcouas. Câteva zile mai târziu, când nu mai avea de ce să se teamă, Manuel a ordonat eliberarea fratelui său, poziția sa fiind asigurată. Manuel I era un "occidentalist" declarat, la caracter și la deprinderi semăna mai degrabă cu un cavaler decât cu un basileu grec. Amator de ospețe vesele, de turniruri și de muzică, gurmand și cavaler galant, el părea, pentru cei care îl cunoșteau superficial, un petrecăreț
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
naționaliștii de toate spețele, de la cuziști și legionari la protocroniști și, în fine, la extremiștii de azi. Așa devine proza politică eminesciană mijloc de propagandă și de polemică în diferitele etape ale bătăliei dintre tradiționaliști și moderniști, dintre autohtoniști și occidentaliști, dintre adepții statului național (în variantele sale) și adepții democrației liberale. Dacă publicistica face începutul, poezia îi urmează. în două feluri. Mai întîi, prin acea parte a ei (Doina, de exemplu, dar atîtea altele, îndefinitiv) care, în mod direct, putea
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]
-
în oglinda literaturii. Este, de aceea, istoria unui mit, a unor mituri. Căci Petersburgul înseamnă Petru cel Mare, așadar, blestem și preamărire, sfâșierea în două a Rusiei, ireconciliabilul conflict dintre Moscova și Petersburg, dintre Răsărit și Apus, dintre slavofili și occidentaliști. "E greu să surprinzi expresia de ansamblu a Petersburgului", scrisese Gogol în 1836. Și obiectivul cărții lui Ion Ianoși devine atingerea acestui aproape imposibil deziderat, exprimat într-un pasaj introductiv: "Orice așezare are fețe vizibile și ascunse. Petersburgul reprezintă o
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
prin care, după spusele lui Algarotti, "la Russie regarde en Europe" și, prin care, după părerea lui Serghei Bulgakov, "pătrunde la noi aerul occidental, vital și otrăvitor totodată". Petru, prin urbea întemeiată la 1703, a divizat pentru totdeauna Rusia în "occidentaliști", cei care vor să mențină fereastra deschisă, prin ea având acces la progresul european și tot ceea ce înseamnă el, și "slavofili", cei care sunt pentru conservarea tradiției și ferirea străvechiului spirit rus de nociva influență occidentală. Anul trecut, la o
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
cu forța; de altminteri, și ca statură era mai scund decât domnul cu pumnii. Delicat, neangajându-se în polemică pe față, dar lăudându-se grozav, de câteva ori făcuse aluzie la avantajele boxului englezesc, într-un cuvânt, se dovedi curat occidentalist. Domnul cu pumnii, la auzul cuvântului „box“, zâmbise doar disprețuitor și jignitor și, din partea sa, necatadicsind să intre în deliberări directe cu acesta, îi arăta câteodată tăcut, ca din întâmplare, sau, mai bine zis, scotea uneori la vedere un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a răsărit și ea din aceeași caldă și neclintită credință”. Admirația pentru Ovid Densusianu - teoretician și promotor moderat al artei moderne, însă la fel de sever față de simboliștii și moderniștii autohtoni ca și față de sămănătoriști și poporaniști - nu ține atît de orientarea occidentalistă și citadinistă a acestuia, cît de structura sa olimpiană, neoclasică, acționînd „în sens cu totul divergent de mișcarea anarhică actuală”: „A fost acolo o atmosferă de înaltă intelectualitate și de distincție (...) o decență și o eleganță a expresiei formale, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fabula” „Cronicari”...) Între sincronism și protocronism - noile metode critice Ultimul deceniu al „Epocii Ceaușescu” este dominat de două mari „bătălii culturale”: avem, pe de o parte, conflictul dintre adepții naționaliști sau național-comuniști ai protocronismului și adepții „internaționaliști” ai umanismului estetic occidentalist și sincronist. Pe de altă parte, scena literară începe să fie dominată de intrarea în arenă a „generației ’80”, de discuțiile în jurul textualismului și - după 1985 - de bătălia pentru postmodernism... În interiorul complicatelor jocuri de strategie, Urmuz servește uneori drept valută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pînă la refuzul modernității și al parlamentarismului din anii ’20-’30. Seducția unei himerice restaurări a valorilor medievale sau arhaice, tentația utopiei totalitare ca antidot al „crizei imaginarului” european și redimensionarea romanticei „tentații” (culturale) a Orientului pe fondul crizei eurocentrismului occidentalist sînt cîteva dintre aspectele cele mai acute ale renegocierii raporturilor internaționale dintre „centre” și „periferii”, dintre „culturile majore” și „culturile minore”, dintre marile puteri culturale și țările aflate în orbita lor de influență. În cazul primilor „revoluționari” ai artei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai creștinești. Pentru F. I. Tiutcev (1803-1871), Europa are numai două puteri: revoluția și Rusia; Rusia este un imperiu creștin, iar revoluția este, înainte de toate, anticreștină; cele două forțe stau față în față și una va trebui să învingă”. Liberalii „occidentaliști” doreau o renovare a Rusiei după model vest-european, ceea ce ar fi conferit Rusiei o forță reală și noi titluri pentru o politică externă activă și... eliberatoare. Singura rază de lumină, în viziunea societății ruse asupra politicii externe, provenea din partea lui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de eliberarea lor pe cât erau de preocupați Napoleon al III-lea și Palmerston de independența Turciei. Unii slavofili însă (Coșelev, Axacova) considerau regimul lui Nicolae I ca un dușman al Rusiei, mult mai mare decât inamicul din afară. Liberalii și „occidentaliștii” erau și mai porniți împotriva regimului. Ivan Chirievski declara că, dacă n-ar fi fost înfrângerea din Crimeea, Rusia „ar fi putrezit și s-ar fi înăbușit”, în vreme ce T. N. Granovski se întreba „cum vom porni noi la eliberarea celor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o nouă clasă de mijloc. Ei sînt definiți ca bogați, în timp ce banul, ca unică finalitate, nu structurează o societate. Îndemnul anilor 1990-1995 "îmbogățiți-vă!" nu umple vidul politic rămas în urma evacuării construcțiilor ideologice anterioare. La întrebarea "Ce-i de făcut?", occidentaliștii și occidentalii răspund: democrație și economie de piață. Instituțiile României au fost puse în funcțiune pe calea referendumului din decembrie 1989, iar marea privatizare a început în toamna anului 1994. România este membră a Consiliului Europei, ea a semnat Parteneriatul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
națiunii se perpetuează. Astăzi, cuvîntul "țărănesc" reia temele romantismului de la 1850. Această cultură care pretinde o organicitate armonioasă este refuzată de către partizanii deschiderii, ai modernității și ai sincronismului dezvoltării României în raport cu Europa occidentală. Disputa este veche și are loc între occidentaliști, care își propun asumarea aventurii timpului, și adepții specificului național, care neagă această amprentă a unui timp străin romanității. Disputa aceasta s-a născut odată cu marile fresce ale romantismului, a continuat și a fost reluată fără încetare de atunci. Fiecare
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
conflict identitar: acesta se afirmă pentru prima dată după unirea din 1859, revine în prim-planul scenei politice și culturale la sfîrșitul primului Război Mondial și se dezvoltă din nou imediat după căderea regimului comunist, în 1989. Schema opoziției dintre occidentaliști și ruraliști se oprește în punctul în care apare împărțirea între susținătorii apartenenței la Europa occidentală și adepții solidarității ortodoxe bizantino-ruso-balcanicc. Anti-occidentaliștii îi acuză pe occidentaliști că ar fi importat modele străine, imitații cu care au îmbrăcat nepotrivit adevăratul suflet
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
se dezvoltă din nou imediat după căderea regimului comunist, în 1989. Schema opoziției dintre occidentaliști și ruraliști se oprește în punctul în care apare împărțirea între susținătorii apartenenței la Europa occidentală și adepții solidarității ortodoxe bizantino-ruso-balcanicc. Anti-occidentaliștii îi acuză pe occidentaliști că ar fi importat modele străine, imitații cu care au îmbrăcat nepotrivit adevăratul suflet al poporului. Poziția artizanilor ireductibilului specific este complexă. Arhitectura națională este cînd revendicată ca fiind unică, cînd integrată într-o cultură și o spiritualitate orientală în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
această regulă a jocului. A trebuit să fie inventată o geopolitică a frontierelor occidentale împotriva expansiunii rusești, apoi împotriva celei bolșevice. Cînd, în 1944, occidentalii au pierdut mijloacele de a decide asupra unui "cordon sanitar", împărțind victoria cu aliații sovietici, occidentaliștii din România au fost abandonați. Abandonul a fost cu atît mai dureros cu cît apărea bănuiala că jocurile fuseseră făcute înainte de 1944, că poate românii s-ar fi putut înșela asupra propriei identități. Acest dificil echilibru între afară și înăuntru
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ocupația din 1944. ÎNTRE ÎNDOIALĂ ȘI CONVINGERE Un semn de întrebare apasă asupra secolului al XX-lea românesc, un secol care cuprinde acțiuni întunecate și întreprinderi pacifiste închise în ele la fel ca navele care nu ies în larg; compoziții occidentaliste majore care nu ating niciodată strigătul disperării sau al speranțelor false. În România anilor '30 se impun marile repere: opera lui Cioran și cea a filosofului și poetului Blaga, cel care construiește o metafizică națională a spațiului și a timpului
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în privința locului tradiției orientale ortodoxe asupra influenței structurante ori de înstrăinare n-ar fi fost necesară, dacă ar fi fost urmate de demonstrațiile lui Blaga despre specificitatea organică. Or, în perioada interbelică, aceste dezbateri au invadat eseurile consacrate civilizației române. Occidentalistul Eugen Lovinescu denunța, în Istoria civilizației române moderne, efectele negative ale ortodoxiei: "în spatele crucii bizantine se ascundea Rusia. Legîndu-ne spiritual de o religie obscurantistă, agățîndu-ne de formalism, ortodoxia ne-a impus o limbă liturgică și un alfabet străin, fără a
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a anilor Ceaușescu explică această întoarcere prin manevrele, conforme cu interesele burgheziei, pentru a deturna masele muncitoare ale Partidului Socialist și masele țărănești ale Partidului Țărănesc. Această lectură îndepărtează aderarea incontestabilă a maselor largi ale populației la un proiect reformist, occidentalist și industrialist. Liberalii rămîn fideli liniei trasate încă din 1880, anume să dezvolte o economie națională printr-o politică de încurajare a industriei și a protecționismului vamal. Naționalismul lor economic devine adesea ținta criticilor din mediile diplomatice franceze care se
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
relații interne și externe... Denunțările politicii liberalilor sînt nenumărate și vin din spații diferite. Din această diversitate apare o mișcare democratică unitară confuză și contradictorie care îi va aduna pentru o vreme pe naționaliștii "țărăniști" antiburghezi și pe democrații agrarieni occidentaliști. Unii propovăduiesc revoluția, ceilalți pledează pentru o reformă radicală a moravurilor. Deasupra regimului și a sistemului plutește o totală incertitudine. ÎN CĂUTAREA UNEI FIGURI AUTORITARE Desprinderea definitivă de administrația liberală s-a concretizat prin alegerile din decembrie 1928 care, debarasate
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Poziția sa este aceea a intelectualilor care îl urmează și apreciindu-1 se situează în continuitatea unei viziuni progresiste a culturii române. Pașoptiștii au pus bazele referințelor unei identități deschise, împărțită cu aceea a națiunilor europene, într-un romantism sincronic; intelectualii occidentaliști sînt moștenitorii acestui fel de a gîndi cultura, o cultură universalistă, umanistă și deschisă. Viziunea lor optimistă eliberează identitatea unui specific dureros, sublimat. Viziunea viitorului este deposedată de o întreagă credință față de fatalitatea arhaicului înălțată la rangul de destin național
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
oferă premisele unei restructurări fundamentale, prin punerea bazelor unei filosofii naționale armonioase. Nae lonescu se consacră îmbinării dureroasei conștiințe de sine cu salvarea colectivă. Reflecția sa se constituie într-un angajament care pune în discuție toată tradiția liberală, democratică și occidentalistă. Ea conduce la restaurarea valorilor tradiției, a valorilor ortodoxiei, răspunzînd însă și neliniștilor în fața modernității, în măsura în care aceasta pornește de la fractura tragică a existențialului personal și desemnează o cale de salvare colectivă. Foarte convingător, lonescu își fascinează discipolii, pe Mircea Eliade
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]