58 matches
-
Globalism și dileme identitare. Perspective românești, Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași, 2002, pp. 79-118. 9. Imitația și autenticitatea sunt teme centrale în culturile neoccidentale. Folosind paradigma Autohtoniști contra Occidentaliști, aș sugera că ambele tabere sfârșesc prin a imita ceva. Occidentaliștii imită Occidentul într-un mod sau altul, oscilând între imitația senină și ceea ce René Girard numește „competiție mimetică”. Autohtoniștii se angajează în ceea ce eu consider a fi o autoimitație cvasimistică, pentru care aș sugera termenul imitatio nationis (pentru a surprinde
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a răsărit și ea din aceeași caldă și neclintită credință”. Admirația pentru Ovid Densusianu - teoretician și promotor moderat al artei moderne, însă la fel de sever față de simboliștii și moderniștii autohtoni ca și față de sămănătoriști și poporaniști - nu ține atît de orientarea occidentalistă și citadinistă a acestuia, cît de structura sa olimpiană, neoclasică, acționînd „în sens cu totul divergent de mișcarea anarhică actuală”: „A fost acolo o atmosferă de înaltă intelectualitate și de distincție (...) o decență și o eleganță a expresiei formale, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fabula” „Cronicari”...) Între sincronism și protocronism - noile metode critice Ultimul deceniu al „Epocii Ceaușescu” este dominat de două mari „bătălii culturale”: avem, pe de o parte, conflictul dintre adepții naționaliști sau național-comuniști ai protocronismului și adepții „internaționaliști” ai umanismului estetic occidentalist și sincronist. Pe de altă parte, scena literară începe să fie dominată de intrarea în arenă a „generației ’80”, de discuțiile în jurul textualismului și - după 1985 - de bătălia pentru postmodernism... În interiorul complicatelor jocuri de strategie, Urmuz servește uneori drept valută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pînă la refuzul modernității și al parlamentarismului din anii ’20-’30. Seducția unei himerice restaurări a valorilor medievale sau arhaice, tentația utopiei totalitare ca antidot al „crizei imaginarului” european și redimensionarea romanticei „tentații” (culturale) a Orientului pe fondul crizei eurocentrismului occidentalist sînt cîteva dintre aspectele cele mai acute ale renegocierii raporturilor internaționale dintre „centre” și „periferii”, dintre „culturile majore” și „culturile minore”, dintre marile puteri culturale și țările aflate în orbita lor de influență. În cazul primilor „revoluționari” ai artei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este o analiză culturologică, filozofică și sociologică. Dacă o transpunem într-o polaritate de ideologii politice (Stânga-Dreapta), obținem ca diagramă un pătrat interesant cu mai multe posibilități de relațion-are (pe laturi și respectiv pe diagonale). Putem astfel obține un stângism occidentalist sau unu-l autohtonist. La fel, putem obține un autohtonism de dreapta, care creează "ontologii etnice" întunecate, apocaliptice, ori un occidentalism de stânga, care operează cu un naționalism luminos, afirmativ, ca acela al lui Mazzini... V. N. : ...sau al pașoptiștilor
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
și prin importantă tot mai mare a NATO în Europa.55 În plan intern, idealismul și iluziile inițiale nu puteau dura foarte mult. Deși după puciul ratat împotriva lui Gorbaciov comuniștii au dispărut un timp de pe scena politică lăsând spațiu occidentaliștilor radicali, chiar din 1992 a ieșit la rampă un curent naționalist tot mai puternic. Acest fapt a scos la iveală faptul că relația Rusiei cu Europa nu putea fi pur și simplu una de a "reveni la civilizație prin readucerea
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
comparativ cu naționalismul liberal apusean, formula răsăriteană a fost facilitată în sociogeneza sa de un alt complex de factori. Dintre aceștia, decisiv s-a dovedit a fi occidentalizarea politică și mentalitară a societăților din răsăritul Europei. Începutul acestei masive cotituri occidentaliste a Răsăritului poate fi găsit în amplul program lansat de Petru cel Mare în Rusia încă din debutul secolului al XVIII-lea. Țările române s-au dezbrăcat (literal și figurativ) de veșmintele levantine începând cu anii 1830, momentul crucial fiind
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu forța; de altminteri, și ca statură era mai scund decât domnul cu pumnii. Delicat, neangajându-se în polemică pe față, dar lăudându-se grozav, de câteva ori făcuse aluzie la avantajele boxului englezesc, într-un cuvânt, se dovedi curat occidentalist. Domnul cu pumnii, la auzul cuvântului „box“, zâmbise doar disprețuitor și jignitor și, din partea sa, necatadicsind să intre în deliberări directe cu acesta, îi arăta câteodată tăcut, ca din întâmplare, sau, mai bine zis, scotea uneori la vedere un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi adunate în Despre Marx și marxiști (1983), asta după ce a publicat una din cărțile cele mai revelatoare asupra comunismului sovietic (Ideologia rece, 1967). Filosoful Nikolai Berdiaev, expulzat din Rusia de către Lenin în 1922, revine asupra opoziției dintre slavofili și occidentaliști în Probleme ale comunismului (1933): dacă lui, comunismul îi apare ca fiind „misiunea neîndeplinită a creștinismului”, bolșevismul ar fi „ultima încarnare a mesianismului rus”, și totodată purtătorul unui „ateism care duce la neomenie”. Alți creștini se referă la enciclica Divini
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se structurează în jurul opoziției între laic și religios. În sfârșit, al cincilea clivaj înnoiește și presupune o distincție între partidele autoritare și cele democrate. În plus, De Waele propune un clivaj potrivit unei structuri originale de conflict între tradiționaliști și occidentaliști (inspirată de Gyorgy Markus). Pentru primii, occidentalizarea și europenizarea țărilor amenință identitatea și funcționarea acestora presupune o modernizare politică și economică, o europenizare a sistemelor politice 22. În cadrul acestei structurări de cinci clivaje plus un clivaj potențial, este presupusă și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
încurcă, vezi doamne, cel mai tare în triumfalistul nostru galop de intrare pe căile universalității. Ne deranjează, chipurile, poetul (cadavrul?!) din debara, cum zicea nu știu cine, referindu-se la Eminescu, pe care alt (alți) nu știu cine nu-l mai poate priza; rafinaților occidentaliști nespunându-le nimic. Și, ce-ar putea să le spună, atâta vreme cât nu-l citesc și deci nu-l cunosc (refuzând cu încăpățânare a-l cunoaște)?! De mirare este însă, cum unii dintre cei care au o cultură (națională) bine sedimentată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
comparativ cu naționalismul liberal apusean, formula răsăriteană a fost facilitată în sociogeneza sa de un alt complex de factori. Dintre aceștia, decisiv s-a dovedit a fi occidentalizarea politică și mentalitară a societăților din răsăritul Europei. Începutul acestei masive cotituri occidentaliste a Răsăritului poate fi găsit în amplul program lansat de Petru cel Mare în Rusia încă din debutul secolului al XVIII-lea. Țările române s-au dezbrăcat (literal și figurativ) de veșmintele levantine începând cu anii 1830, momentul crucial fiind
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
urbanismul sau cu arhitectura, în timp ce adversarii lor tradiționaliști și-au luat titlul de agrarieni sau de populiști. Deși într-o ma-nieră mai puțin explicită, același clivaj politico-cultural între sat și oraș se regăsește peste tot, de la Rusia slavofililoru și de la occidentaliști la Serbia, trecînd și prin Polonia, unde Pilsudski simboliza modelul națiunii abstracte, ca la francezi, iar Dmowski pe cel al comunității etnico-culturale. Ce este interesant este că această dihotomie reapare după 1989, chiar în sînul fostelor partide comuniste care, în funcție de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Pilsudski simboliza modelul națiunii abstracte, ca la francezi, iar Dmowski pe cel al comunității etnico-culturale. Ce este interesant este că această dihotomie reapare după 1989, chiar în sînul fostelor partide comuniste care, în funcție de țară, se situează pe poziții liberale și occidentaliste, ca în Ungaria sau Polonia, sau pe poziția particularismului național ca în Bulgaria, România și Rusia. Se înțelege că acestă configurație dualistă n-a fost uniformă. Pînă în perioada comunistă, în societățile Europei Orientale ponderea orașelor și a imaginarului occident-tal
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în atenție existența a numai două opțiuni posibile, operând cu o disjuncție exclusivă în care logica lui tertium non datur devine, în mod evident, prevalentă: fie o Românie exclusiv neaoșă, fie una construită după tipar occidental. Disputele dintre naționaliști și occidentaliști au avut nenumărate ecouri, atât în lumea intelectuală, cât și în cea politică, cunoscând diferite variante: de la aceea a poziționării sămănătoriștilor prin opoziție față de europeniști și până la aceea a situării protocronitilor împotriva sincroniștilor. Ecourile maniheismului intelectual și politic nu au
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
venit, la începutul secolului al XVIII-lea, prin decret imperial. Ca reacție automată de apărare, a existat în Răsăritul creștin un refuz al istoriei și al modernității, pe care monahii tradiționaliști îl mai predică și astăzi. Disputa dintre slavofili și occidentaliști în secolul al XIX-lea rusesc sau cea dintre tradiționaliștii și moderniștii români în prima parte a secolului XX au făcut să se ciocnească aprig refuzul istoriei occidentale și dorința de îmbarcare rapidă în această istorie, scop în care bagajele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
venit, la începutul secolului al XVIII-lea, prin decret imperial. Ca reacție automată de apărare, a existat în Răsăritul creștin un refuz al istoriei și al modernității, pe care monahii tradiționaliști îl mai predică și astăzi. Disputa dintre slavofili și occidentaliști în secolul al XIX-lea rusesc sau cea dintre tradiționaliștii și moderniștii români în prima parte a secolului XX au făcut să se ciocnească aprig refuzul istoriei occidentale și dorința de îmbarcare rapidă în această istorie, scop în care bagajele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Locurilor Sfinte întocmită de custodia franciscană: în Iordania nu este menționat decât muntele Nebo, promontoriu care domină Marea Moartă, și de unde Moise a descoperit Pământul Făgăduinței. Regatul hașemit a câștigat cu iscusință, și după investiții serioase, lupta economico-exegetică, opunând tezele occidentaliștilor și ale orientaliștilor: Botezul lui Isus a avut loc pe malul răsăritean sau pe malul apusean? Soluția de compromis, cea mai puțin verosimilă (Isus, ținut de mână de Ioan Botezătorul, s-ar fi îmbăiat integral la mijlocul râului) nu mulțumea nici
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mediu, sau în locuri așteptate. E parte din rațiunile pentru care istoria socială a tranziției se scrie de fapt la Teatrul Spălătorie (migrația în masă a forței de muncă, atât spre est cât și spre vest; succesiunea ideologiilor naționaliste și occidentaliste; istoria orală a Holocaustului; a vietii cotidiene LGBT în Moldova, etc), istoria spațiului public la Chioșcul din Apartamentul Deschis, iar Piața Centrală e instituția cea mai importantă a timpului liber popular. Însă toate acestea sunt lumi paralele. [caption id="attachment 1743
Cultura independentă şi întoarcerea la lucrurile însele: câteva reflecţii din Moldova () [Corola-website/Science/295808_a_297137]
-
cele mai groaznice crime. În acest infern, există însă și suflete curate, capabile să se ridice deasupra mizeriei și a degradării. Tolstoi va considera romanul apogeul operei lui Dostoievski. Ca orientare politico-culturală, ziarul "Vremea" se delimitează de extremele slavofile și occidentaliste, încercând să stabilească o punte între cele două curente antagonice ale epocii. Așa cum remarcă Nikolai Strahov « Ideea lui Dostoievski era să reconcilieze clasele educate și țăranii și să îi aducă împreună; clasele educate însă nu trebuie să renunțe la principiile
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
mai mult, îl rivalizează în fața frumoasei (dar declasatei) Grușenka, o tânără de 22 de ani pe care moșierul încearcă să o câștige cu ajutorul banilor. Pentru Grușenka, Dmitri Karamazov a renunțat la logodna cu Katerina Ivanovna Verhovțeva, o reprezentantă a aristocrației occidentaliste, fire calculată, rece, dominată de un orgoliu fără margini. Dmitri nu este însă singurul fiu al lui Feodor Karamazov, care se opune autorității îndoielnice a tatălui. Ivan și Alioșa, băieții din a doua căsătorie, au incompatibilități spiritual-filozofice cu mentalitatea vetustă
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
din dorința de a reconcilia cele două clase sociale (al căror contrast părea mai evident chiar în Rusia decât în Franța) într-o « uniune universală întru numele lui Hristos », Dostoievski promovează doctrina "pocivennicestvo" ("почвенничество"), o sinteză a curentelor slavofile și occidentaliste, două expresii (cu toate că antagonice) ale aceluiași ideal rus de fraternitate și universalitate. Din curentul occidentalist, Dostoievski extrage ideea că Rusia trebuie să iasă din izolaționismul autoimpus, recunoașterea importanței istorice pe care a avut-o Petru cel Mare fiind în acest
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
chiar în Rusia decât în Franța) într-o « uniune universală întru numele lui Hristos », Dostoievski promovează doctrina "pocivennicestvo" ("почвенничество"), o sinteză a curentelor slavofile și occidentaliste, două expresii (cu toate că antagonice) ale aceluiași ideal rus de fraternitate și universalitate. Din curentul occidentalist, Dostoievski extrage ideea că Rusia trebuie să iasă din izolaționismul autoimpus, recunoașterea importanței istorice pe care a avut-o Petru cel Mare fiind în acest sens esențială. Avântul internațional al Rusiei trebuie însă mereu însoțit de o conștiință a propriei
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
a lui Dostoievski, care se manifestă prin idealizarea comunității rurale rusești, "obșina" ("община"), o structură socială organică, unitară, bazată pe tradiție și ortodoxism. Descoperirea acestei lumi primordiale de către intelectualul francofil Stepan Verhovenski, la sfârșitul romanului "Demonii", demonstrează credința scriitorului că occidentaliștii, rușii „corupți” de ideile Europei, mai pot fi încă recuperați de "obșina". Într-un articol neterminat, intitulat "Socialism și creștinism", Dostoievsi împarte istoria omenirii în trei epoci de dezvoltare: prima aparține « comunităților patriarhale primitive », când oamenii trăiau "nemijlocit" ("непосредственно") și
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
ortodoxă. Astfel, guvernul a reprimat Biserica Unită din Ucraina și Belarus în 1839. Accentul pus pe naționalismul rusesc a dus la o dezbatere cu privire la locul Rusiei în lume, cu privire la sensul istoriei naționale și al viitorului țării. Unul dintre grupuri, al occidentaliștilor, credeau că Rusia a rămas în urmă cu dezvoltarea, fiind o țară primitivă și nu se poate dezvolta decât prin europenizare. Grupul slavofililor, ridicau în slăvi slavii și cultura și obiceiurile lor și se delimitau de occident și cultura și
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]