142,832 matches
-
râs ar însemna să anulez atâția ani de rețineri/ un timp discret în care chiar inima își joacă plină de pudoare/ ingratul rol al părăsitei/(...) am renunțat/ de atâtea ori să ating capătul/ Să renunț e forța mea" (Prăpastia cu ochi albaștri). De observat cum renunțările în ordine lumească tind să se suprapună cu cele în ordine poetică. Marginalitatea despre care vorbeam nu e, în Folfa, exclusiv socială, cu toate că numeroase versuri configurează și deplâng existența pe un fund obscur de ,mare
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
Cioran și The Doors, fragilitatea înseamnă confuzie și invers, iar ,oboseala vagă" a rătăcirii și melancolia coboară plăcut și dureros în sufletele lor îmblînzite cu alcool și hașiș, retrase în mansarde dezordonate și intime unde timpul se dilată confortabil, nici un ochi străin nu cercetează și totul e permis. După-amiezele sînt lungi și leneșe în lumina hipnotică a amurgului, la fel și nopțile învăluite în aburii vinului fiert cu scorțișoară și în liniștea somnului orașului. Apropierea fetelor vine, cred, mai mult din
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
și o nesiguranță identitară sexuală de natură - cum altfel - juvenilă. Dragostea fetelor - admițînd că dragoste e - rămîne, previzibil, neîmplinită, în ciuda vreunei constrîngeri aparente, așa cum erotismul dintre ele e intens dar fulgurant, inconstant și provizoriu: S-a aplecat peste mine, cu ochii puțin umeziți (Cristoase, ce-o mai iubeam!), mi-a mîngîiat fruntea, pentru prima oară îmi era frică de sex (care-mi bătea ca o inimă între picioare), părul ei, în cădere, a făcut un zid opac în jur, puteam să
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
și în română.Cum funcționează mecanismul elaborării lor în cele două limbi? H.M: Funcționează așa cum funcționează mecanismul scrisului. Diferența este următoarea: cuvintele sunt tăiate din reviste și ele ,există" ca material, nu vin ,din cap" ci le am în fața ochilor. Dar pînă la urmă tot trebuie să fac o alegere între ce iau în considerare și ce nu, după aceea textul își caută drumul lui, sunt cuvinte pe care le iau, apoi le scot,fiindcă textul le aruncă iarăși afară
Cu Herta Müller despre colaje by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11289_a_12614]
-
schimb în simptomele timpurii ale unei vocații răposate. Cu alte cuvinte, o carte poate muri în două momente: la lectură sau la scrierea ei. În primul caz, nu cărțile mor, ci noi murim ținîndu-le în mînă și răsfoindu-le cu ochi morți. În cel de-al doilea caz, vom omorî cărțile altfel, fie scriindu-le prost și omorîndu-le din fașă, fie scriindu-le bine, dar omorîndu-le ulterior, prin lipsa îndrăznelii de a le publica. Iar o fatalitate a lumii noastre scriitoricești
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
să se sature de propria creație. A fost atît de necruțător cu înclinația lui scriitoricească încît, refuzînd mereu să accepte o variantă finală, a fost precum împătimitul vicios căruia conștiința viciului - patima scrisului - îl îndeamnă să și-l ascundă de ochii lumii. Mircea Berindei și-a ascuns viciul scrisului și aproape l-a condamnat la anonimat. Iar atunci cînd totuși a publicat - debutînd la 56 de ani, în 1970 -, ecoul publicului și al criticii a fost minim. Pesemne că numai pereții
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
fiu mai limpede: paravanul era pe vremuri o piesă de mobilier, alcătuită din mai multe părți rabatabile, pe care o puteai împături sau despături după voie, atunci cînd aveai nevoie să ridici un perete despărțitor într-o cameră. Paravanul ascundea ochiului gesturile sau goliciunea persoanei aflate în spatele lui. Cu toate acestea, ciudățenia paravanului stătea într-un detaliu de alcătuire: pînza sau hîrtia care acopereau panourile paravanului erau suficient de opace spre a nu lăsa să se distingă detaliile trupului, dar și
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
pas amintindu-ți că nu vrea să recreeze o epocă. Mai degrabă, intenționează să dea un decor adecvat piesei. Acesta e momentul în care trebuie să atrag atenția asupra imaginii (deși nu cred că e necesar, vă va sări în ochi inevitabil) care e construită expert. Nu am mai văzut o asemenea cinematografie și mizanscenă de la " Fata cu cercel de perlă", pelicula dedicată lui Vermeer. Fiecare cadru îți evocă pictura epocii, până și Portia pare decupată dintr-un profil de Ghirlandaio
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
exterior și interior, între subiectiv și obiectiv e un mecanism al originarului sui generis, al unui edenic păgîn: ,ba chiar trece printre nouri un cal negru țintat în frunte/ pentru versuri/ și trece și-un mînz alb încă neînțărcat pentru ochi și pentru surîs/ și trec și eu înhămat la ceruri în hamuri de piele de căprior tînăr/ cu splina în dinți ca un cuțit ascuțit cu pîntecul gravid/ de nunți botezuri și morți în bună parte împlinite/ și vorbesc cu
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
în acest migălos/ bulversant esperanto vocile umbrele convulsiunile/ care se-ntîmplă-n răspăr sub pielea cea creață/ a capului meu// ba chiar trece printre nouri un cal negru țintat în frunte/ pentru versuri/ și trece și-un mînz alb încă neînțărcat pentru ochi și pentru surîs" (optsprezece). O asemenea metodă de-a induce simplitatea morală conjugată cu trupeasca armonie duce la un joc de elemente plastice, la o polifonie a materiilor, deopotrivă a celor însuflețite și a celor neînsuflețite, scăpate din chingile oricărui
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
de emisiuni tv și ai lor invitați-zbenguitori prin studio, fie din unele Programe tv în care se poate citi, de exemplu: Fotbal: FC Cutare - FC Cutare (live). Ei, și când citește ,live", așa cum este scris, soacră-mi i se umezesc ochii și începe să-l bocească pe tata-socru omorât la Cotul Donului de aviația engleză... Publicitate! Fila a patra. În ziua de 19 septembrie, Antena 3 a anunțat că există un program clar și necesar de vaccinare, dar care nu poate
File din jurnalul telespectatorului Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11291_a_12616]
-
între care să merite să urmărești o polemică. Nu avem nici, în ordinea unei concepții mai adecvate vremii noastre, cine știe ce staruri culturale sau autori de best-sellers. Afară din ograda noastră sîntem niște iluștri necunoscuți...." (Cum ne vom mai privi în ochi?); și altundeva: ,Lumea culturală românească... e bîntuită de tot felul de războaie ideologice, de scandaluri care nu se mai termină, de stafii interbelice, transoceanice, de dreapta, de stînga, de tot felul de gogorițe. Dacă te-ai lua după ce citești prin
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
nu mai adusese niciodată extemporalele, să vedem notele, ca de obicei. Toți le reclamau, dar el se făcuse că uitase de ele. Sunt sigur că din cauza mea, a blasfemiei mele, din delicatețe. Dacă părintele mai trăiește, și-i cad sub ochi aceste rânduri, îl rog să mă ierte. Nu am uitat nici vorbele lui, la despărțirea de clasa noastră, a opta, în pragul bacalaureatului: Cei ce neagă cu tărie, cu atât mai vârtos vor crede cândva. Și mă privise fix în
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
aceste rânduri, îl rog să mă ierte. Nu am uitat nici vorbele lui, la despărțirea de clasa noastră, a opta, în pragul bacalaureatului: Cei ce neagă cu tărie, cu atât mai vârtos vor crede cândva. Și mă privise fix în ochi. Cunosc tineri teologi de astăzi, care mă impresionează prin educație, cultură, bun simț, tact... Nu vei auzi ieșind din gura lor, nesprijinită de bărbi dogmatice, vreo batjocură, vreo luare peste picior, vreo trufie neroadă. Dacă le-ai spune că tu
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
și sugestii tulburătoare... Am rezistat tentației de a începe lectura cu Nabokov, demarând în schimb cu interviurile lui Iorgulescu. Dintre zecile de fire sugestive, extraordinare de-a dreptul, de care aș fi putut apuca și trage cu folos materie pentru Ochiul magic, cazul Oanei Orlea m-a fascinat constant și m-a urmărit până la capăt, prin robustețea exemplară a caracterului ei, povestea, mai bine zis talentul ei de a-și trăi cu sinceritate, intens și curat fiecare silabă a existenței de
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
cultural, întâmpina cu patos schimbarea de orientare de la săptămânalul Adevărul literar și artistic, produsă prin plecarea lui Cristian Tudor Popescu, C. Stănescu, Cristina Modreanu & co. Revista cu pricina îi satisfăcea acum ,scriitorincului" exigențele spirituale și îl făcea să viseze, cu ochii larg deschiși, la o reconectare cu bunele tradiții interbelice: Nichifor Crainic și alte spirite cu o aură similară. Unul dintre pilonii acestui pod peste timp este, neîndoielnic, prolificul Cristian Bădiliță, ale cărui texte publicistice nu încetează să ne uimească printr-
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
între degete ceașca de ceai/ și descifrez toate mișcările în luciul acela/ femeia doarme și eu pot să-mi strecor mâna prin gât/ tot mai sus/ înspre păr/ și să-mi întorc capul pe dos/ și să privesc cu fundul ochilor cum se sperie/ cum înnebunește cum transpiră de spaimă cârtița galbenă/ cum râsul acela înfundat izbucnește isteric prin odaie" (Poem pentru MhM, 1). Contururile fantasmatice ale paginilor sunt apropiate și deplasate printr-o formă de energie întoarsă, negativă, o tumoră
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
dau din mâini și dau din picioare: tot ce e înlăuntrul trupului trebuie scos./ dau din mâini și dau din picioare și dau din gură/ până ce umilesc umplutura din spatele cărnii", ,în spatele a o sută de pleoape mai verzi decât fierea/ ochiul cel limpede făcând primele mișcări. scormonind./ cu multă răceală trecând prin nesfârșitele încăperi ale capului"... În ,bunele dimineți", personajul se contemplă în luciul unei cești, la ora cafelei sau a ceaiului burghez, surprinzându-se în plină și ireversibilă metamorfoză. Înlăuntrul
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
se fac țăndări./ (...) mă întorc într-o parte și imediat se face gaură în pământ/ mă întorc pe o mie de părți dar parcă de o mie de ori/ aș întoarce în tigaie un pește mare și unsuros/ care cu ochi mare și unsuros/ m-ar privi până la ultima înghițitură" (Poemul de noapte). Versuri puternice, obținute la o anume temperatură și cu o surprinzătoare combinatorie lirică. Ele sunt însă decupate dintr-o materie eterogenă, cu vădite diferențe calitative. În sumarul volumului
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
urmare" (simt în mine oase de pasăre). Ceea ce e o morală a extazului. Contrar poeticii pe care o ilustrează Lidia Lazu, așa cum am văzut, dematerializată, aeriană, cu ,oameni plutitori", cu ,lumină orbitoare", cu ,sufletul mai ușor decît aerul", așezată sub ,ochiului cerului izbăvitor", Ion Lazu ni se înfățișează ca un fervent al materiei. Nu epura spirituală, sublimarea, abstracțiunea îl atrag, ci concretul ce se concentrează sugestiv, revelîndu-și identitatea: , Drumul umblă din piatră-n piatră pînă ajunge în cugetul tău numai drum
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
ridica mereu piciorul stîng, se sprijinea în genunchi, aluneca și se frămînta în loc, respirînd sonor - era chiar el, în prima copilărie, sau altcineva, poate doar imaginea copilăriei atît de îndepărtate, dimpreună cu cîntecul auzit de la mama... îi veneau lacrimi în ochi de la repetarea monotonă a melodiei, prelungă în gînd și pierdută parcă pentru totdeauna - dincolo de gardul grădinii; copilul se cățăra pe scaun, cu dificultăți, foarte preocupat, cu spatele, încît nu știai cine este..." (CXXXIV). Obiectul e suveran, sfredelit nu atît de-
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
etc. Așa că am preferat să trec peste... La cealaltă întrebare, mi-a fost mai ușor să răspund. Ea suna astfel: De ce, ajunși la putere (politicienii) nu-i mai recunoști... Fețele lor se lățesc, se rotunjesc, ceafa se revarsă pe după guler, ochii, abea crăpați de presiunea grăsimii, lucesc de un triumf imbecil. Cel mai mult frapează culoarea obrazului, odinioară cenușiu, acum roz, și nu rozul pe care-l dă aerul tare al cine știe căror înălțimi, - rozul produs de un metabolism secret
Secerea dă grâu... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11324_a_12649]
-
lui Iacubov, Sechelariu și ale celorlalți baroni mai mult sau mai puțin nevinovați intrând surâzând pe ușa Parchetului și ieșind de acolo râzând în hohote. Ce se întâmplă? Au dispărut specialiștii capabili să demonstreze fraude ce se văd și cu ochiul oibner? Ori trăim cu toții într-o iluzie înspăimântătoare, în care doar ni se pare că unii sunt îngerii și alții demoni. Ei bine, suntem cu toții îngeri, de vreme ce nu există lege care să ne arate cea mai neînsemnată abatere de la lege
Corupții fără corupție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11314_a_12639]
-
ne pare azi atât de fericită, și care pentru el constituia, ca pentru atâția alți mari artiști, Gauguin de pildă, o nouă însingurare, un nou exil. Leonardo da Vinci are o privire care trece cu mult dincolo de ceea ce vede cu ochiul liber, chiar dacă afirmă că dintre toate simțurile l'occhio meno si inganna, ochiul se înșeală cel mai puțin. Și asta pentru că, intermediată de ochi, chemarea pictorului e în fond legată de raportul permanent cu invizibilul. Cu condiția de a-și
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
atâția alți mari artiști, Gauguin de pildă, o nouă însingurare, un nou exil. Leonardo da Vinci are o privire care trece cu mult dincolo de ceea ce vede cu ochiul liber, chiar dacă afirmă că dintre toate simțurile l'occhio meno si inganna, ochiul se înșeală cel mai puțin. Și asta pentru că, intermediată de ochi, chemarea pictorului e în fond legată de raportul permanent cu invizibilul. Cu condiția de a-și depăși eul detestabil. Prima versiune a prezentului volum al lui Octavian Paler, publicată
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]