2,513 matches
-
mînă lingurița pentru scobit șerbetul Vergea care preface spuma de iapă-n flori, Și-n fluturi untdelemnul, și-n pajiști curge-oțetul. Ci eu, surpat în plăpumi de lintiță, răscopt Ca oul fiert în miere, cu gălbenușu-n soare Cadelnițat și-albușul - ochi grav de înger mort, Dat peste cap - , iubito, încheg plăceri mai rare, Mai dulci decît bomboana marchizului de Sade Și ca s'te frigă roua,-n genunchi pe ciuperci cad.
Sonet găsit în debarale by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6885_a_8210]
-
se sorb și se revarsă într-o învăpăiată mistuire. Cu zgomot armura se deșiră și, între închipuire și străina din preajmă, răsună glasul celui cu brațe și arme destule, hrănit din optimismul ficțiunii viitoare. Mă încredințez scepticismului: nici vedere, doar ochi; nici cuvânt, doar limbă; nici auzire, doar ureche; nici transparență, doar gândire - încolăcirea pe stâncă cine ar putea s-o curme când șarpele nu e!? un gest în absență sprijin cui e!? Necurmată apa se scurge din vasul răsturnat înainte
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
deasupra, ochiul prin care trece lumina clipește cu văpăi, din cauza cântecului neînălțat din ostroave (coardele alăutei sunt rupte, glorioasele degete pline de iperită), și nici urechile nu aud; și nici ochii nu văd; lacrimile lor sunt strânse sub pleoapa marelui ochi; și nici mâinile nu ating amforele de piatră pline de miere; roiuri de albine împlinesc dorințele scrise; și nici țesătura de purpură nu se strânge: se întinde spre fruntea ce rămâne ascunsă? De ce măslinul de la intrare e desfrunzit? De ce nimeni
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
Emil Brumaru Îngerii sînt tot mai triști. Pentru dînșii zădarnic îți miști Coapsele printre flori late. N-au voie să-ți steie la spate Și nici să arunce cu nucile, Ochindu-ți blînd ceafa și bucile Și uneori chiar și călcîiele Ce sfarmă în iarbă tămîile. Oh, sînii le sînt interziși Să-i gîdile cu un măcriș Sau să îți desfacă în rai, cînd tu ronțăi Un măr, jucăuș, aurii cîrlionții
Îngerii sunt tot mai trăiti... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7220_a_8545]
-
cu care m-a mușcat de inimă azi-noapte căpcânul de după icoană (și nu știu de ce fac asta nu știu) dar dacă tu ai să treci strada la vreme nepotrivită în apus și înspre toamnă trăgând piciorul greu printre frunze negre ochi sparți frânturi de poeme scrijelate în asfalt cu mațele scoase afară dar dacă tu ai să treci strada cu păpușa fricii în spate împuns da da cu degetul arătător de căpcânul din răspântie în ziduri inexistente către gurile de canal
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
privească și să o admire decît el. Să mori de rîs, nici la Buenos Airea nu am pomenit asemenea accese de gelozie. Cu toate că îmi aduc bine aminte ce figuri făcea Don Fernando cînd schimbai și tu bezele și îi făceai ochi dulci lui Dr. Allende. Franța e Franța, și Parisul, Paris, nu am ce face. Poate într-o bună zi să te iau pe aici să vezi ce-o să-ți placă! Întinerești cu 20 de ani, te rog să mă crezi
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
tandre mătăsuri. În cele mai transparente. Moartea mea avea rochiile cele mai sexy: să ne invidieze toată lumea ce menaj avem. Să bîrfească pogan în spatele nost': uite, măicuță, ce chipeși ! Ce nalt e el și distins, dar și ea ce vampă. Ochi cărbunii și dresuri negre. Și ce picioare! Ce picioare are ea și cum merge, de-ți vine să zici că trec anii la fiecare pas. Și el încărunțește, și ea are mereu părul negru. Și pînă la fund. O culcă
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
mai rămîn în așteptare ca noaptea ce visează dimineața și iubirea pe iubitul ei în brațe există gloanțe și există arme și trăgători s-apese există clipe minunate ce trec/ ca iarba cea nemuritoare juste sînt inimile în fața Cerului de unde ochi puzderie/ cît stelele mulțime stau/ peste creștete smerite lipite frunți/ înfierbîntate trupuri se caută/ mîna știutoare le îndrumă o adunare de ape se-nvolbură-n creier nu-mi dau nici o șansă se revarsă din munte mătură arbori și stînci smulge
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
că, deodată, Din desiș, în față-i, un cerb se arată. ș...ț Vine și-ngenunche l-ale ei picioare, Grație imploră, ca să nu-l omoare. Dar și al ei mire, iată-l că sosește, Arma-n sus ridică și ochind țintește. ș...ț " Nu! strigă domnița; nu da, dragul meu! Pe-acest cerb, sărmanul, vreau să-l mîntui eu; Căci mie-n genunche el s-a prosternat, Convins că de mine poate fi salvat! Mie în genunchi a venit să
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
copil? Câți mai sunt anii Câți mai sunt anii nu știi, nu știi, Gândul caută noi simetrii, Tălpile îți ard cum cărbunii aprinși, Cununa de sudoare ține loc Cununii de lauri. Drum drept, drum sângerând, Asculți ciocârlia și greierul, Ai ochi pentru trandafiri, Dar și pentru urzici. Nu-ți este prietenă ura, Mult suferi pentru miopiile veacului. Plajă Pe tine te-a născut un val Din spuma mării și din zare, Ai trup de rază și de trandafir; Cheamă frenetic, brusc
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
noaptea în cap și se întorc tot noaptea. Câtă vreme ea scăpase de alergătură, avea tot timpul la dispoziție. E adevărat că în unele zile vremea trecea mai greu, chiar dacă se uita la televizor până la sfârșit, fiindcă nu mai avea ochi buni ca să tricoteze. Sigur că pierduse multe lucruri o dată cu trecerea anilor, în parte chiar vederea, și mult din sănătate. Dar mai ales oameni, Jacinto mai întâi de toate, și pe urmă practic toți prietenii și rudele din generația ei. Ani
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
polemic. O pagină din Grădina de vară, volumul de debut din 1989, și o alta, din Într-o după-amiază de vineri, publicat în 1997 (între care se interpune Eclipsa, apărut în 1993), nu sînt esențial diferite. Aceeași mînă sigură, același ochi neobosit și lucid care înregistrează avid tot ce vede, același umor negru și o neschimbată ironie, fin diluată în poantă lingvistică. Pe scurt, Răzvan Petrescu e un scriitor cu o puternică individualitate. Probabil așa se și explică succesul de critică
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
toți termenii ei senzuali de la prima întâlnire: "Dragostea, fiorii fierbinți, pe care tinereța mea îi aștepta de mult, mă învăluiră ca flăcările unui rug. Era de vină și ploaia, și noaptea, și necunoscutul fioros al locului, și lumina care descoperise ochi așa de mari și de negri... Fata, în rochia-i de stambă albastră, în cămașa-i albă cu altițe, încinsă tare cu brâu îngust, pieptănată strâns, cu cosițe, mă privea cu ochi de întuneric, și nu știa ce să spuie
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
Viața este grație, spune Plotin, îndemnându-ne să surprindem șerpuirea frumuseții în toate lucrurile din jur. Contemplând sculpturile maestrului Jecza în timp ce am ascultat muzica și textul explicativ al lui Remus Georgescu, noi, timișorenii, am fost ajutați să transcendem nevolnicia unui ochi mai puțin rafinat și a unei urechi mai puțin versate. Intrând în spațiul dublu al muzicii și sculpturii pentru a înțelege în fapt virtuțile triadei, sufletele noastre și-au lua avânt spre înalt pentru ca, în ultimă instanță, să se întoarcă
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
minut mai înainte avusese de gînd să-mi dea la cap.) O minune. Se pregătea să-mi dea la cap numai așa, ca să se încălzească. Și pentru ca la întrebările lui, omul (eu) să răspundă mai repede, mai vioi. Simțeam că ochește și mă mutam de pe un picior pe altul, schimbînd distanța dintre noi. Întotdeauna ți-e milă de cap. N-are decît să mă pocnească, dar să nu ochească - iată pantomima care se jucase, timp de un minut sau două, între
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
întrebările lui, omul (eu) să răspundă mai repede, mai vioi. Simțeam că ochește și mă mutam de pe un picior pe altul, schimbînd distanța dintre noi. Întotdeauna ți-e milă de cap. N-are decît să mă pocnească, dar să nu ochească - iată pantomima care se jucase, timp de un minut sau două, între noi, în semiîntunericul spălăcit. Dar acum se răzgîndise: Mi-a înapoiat bancnota; și a salutat. Se întîmplă. Nu căuta logica. (Gîndește-te cum să scapi de logică.) Am rămas
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
Cristian Teodorescu Mulți dintre noi n-au ochi să-i vadă pe oamenii cu bani. Dar și mai mulți i-ar mînca fripți pe copiii de bani gata. Destui ziariști împărtășesc aceste sentimente creștinești. Unele ziare s-au întrecut în a-i pune la zid pe fiul lui
Verdictul dinaintea verdictului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12710_a_14035]
-
porumbelul dlui Năstase, nu vreo acuzație "fără bază" venită din partea adversarilor săi politici. Ca să echilibreze, pesemne, situația premierul dezvăluie că a ajuns ministru de Externe la propunerea lui Dan Iosif. Înțeleg unde bate dl Năstase. Revoluționarul Dan Iosif l-a ochit, după mineriada din 13-15 iunie, și l-a propus. Expert recunoscut în politică externă, nu-i așa, Dan Iosif a spus "Să fie Năstase" și a fost. Dacă premierul ar fi spus că cineva i-a șoptit revoluționarului să-l
Fotografii retușate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12318_a_13643]
-
așa se poate spune și de urechile inimii și de ochii sufletului, că le este cu putință să vadă pe Dumnezeu. Da, Dumnezeu este văzut de cei ce pot să-L vadă dacă au deschiși ochii sufletului. Toți oamenii au ochi; dar unii au ochii acoperiți cu o pieliță și nu văd lumina soarelui. Pentru că orbii nu văd, nu înseamnă că lumina soarelui nu strălucește, ci orbii să dea vina pe ei și pe ochii lor. Tot așa și tu, o
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
elegie), iar primul dintre acestea are "episoade" cu titluri și mai înțepătoare: Cele amestecate, Trezirea, Ieșirea, Godemișul, Cele limpezi... Trezirea e o curată șarjă anti- și apoetică, savuroasă: "Cearceaf? Cearceaf. Mînă? Mînă./ Transpirație? Transpirație. Păr negru și rar? Păr negru./ Ochi urduroși? Limbă-ncărcată? Acid/ Uric? Acid". Avem aici fațeta umoristică a unei concepții cît se poate de serioase asupra poeziei, asupra rezoluției artistice a acesteia. Dacă Nichita Stănescu și ceilalți autori de vîrf ai modernismului postbelic fac poezie din tot
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
așa se poate spune și de urechile inimii și de ochii sufletului, că le este cu putință să vadă pe Dumnezeu. Da, Dumnezeu este văzut de cei ce pot să-L vadă dacă au deschiși ochii sufletului. Toți oamenii au ochi; dar unii au ochii acoperiți cu o pieliță și nu văd lumina soarelui. Pentru că orbii nu văd, nu înseamnă că lumina soarelui nu strălucește, ci orbii să dea vina pe ei și pe ochii lor. Tot așa și tu, o
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
maestru în duel." " Se spunea că era unul din cei dintîi ochitori din întregul imperiu - notează Hasdeu în jurnal. Se zicea de dînsul că era atît de ghibaci la tragere în țintă, încît din fundul unei camere prin ușa întredeschisă, ochind cu pistolul în păretele celeilalte cameri, unde era fixat în zid cartonul unei cărți de joc - de-o pildă asul de cupă - cu întîiul glonte nimerea drept în centrul asului, iar cu al doilea acoperea exact pe cel dintîi." Umilit
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
mă împuște: l-am insultat de două ori, se zvonise pînă la Petersburg!... duelul nu se putea înlătura." Tot ritualul este îndeplinit întocmai: se aleg martorii, se aleg armele (pistoale), se stabilesc condițiile (de tipul "Mayendorf era insultatul, trebuia să ochească primul"), Hasdeu compune o scrisoare testamentară (probabil că și Mayendorf), se măsoară distanța ("zece pași") etc. Paradoxal, din cauza emoției, Mayendorf nu nimerește ținta, iar Hasdeu - fără să ochească - își rănește grav adversarul. După tot ce s-a întîmplat, rănitul îi
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
armele (pistoale), se stabilesc condițiile (de tipul "Mayendorf era insultatul, trebuia să ochească primul"), Hasdeu compune o scrisoare testamentară (probabil că și Mayendorf), se măsoară distanța ("zece pași") etc. Paradoxal, din cauza emoției, Mayendorf nu nimerește ținta, iar Hasdeu - fără să ochească - își rănește grav adversarul. După tot ce s-a întîmplat, rănitul îi strînge cavalerește mîna lui Hasdeu, spunîndu-i: "Ești un brav și sînt mîndru de prietenia ta." În urma acestui duel, statutul tînărului Hasdeu în rîndul tovarășilor din escadron s-a
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
Acum singura resursă era soția lui. Frumoasa Leny. Era iubita lui Rioșanu. Astfel, Neagoe avea cameră la Athenee Palace (din cele rezervate Ministerului de Interne) și cont deschis la Capșa. Cât timp, îl întrebasem pe Neagoe. „Până ce «camarazii» mei vor ochi mai bine!“ îmi răspunde Neagoe amar. De două ori mașina Ministerului de Interne (cu Rio în ea) a fost ținta unor pistoale anonime. Rioșanu era dușmanul nr. 1 al lui Horia Sima. Mai departe voi arăta cum, ajutat de amiralul
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12929_a_14254]