109 matches
-
în afaceri. Ea avea calități diavolești. Într-o noapte, doi frați voinici au vrut să spargă ușa hanului; cel care a ridicat toporul "a picat jos" și a murit, iar celălalt a amuțit. Marghioala era o femeie "frumoasă, voinică și ochioasă", ceea ce explică idila cu Fănică. În credințele populare se spune că pisica neagră este una din înfățișările diavolului. Cotoiul de la han este un element al vrăjitoriei care înlesnește desfășurarea intimităților dintre cucoana Marghioala și Fănică. Mâncarea foarte gustoasă și vinul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
real, personajul-narator, ajuns la han, adulmecă "aburul de pâine caldă", ascultă țiganii lăutari, în timp ce Mânjoloaia dă poruncă "unei cotoroanțe" să-i așeze masa în odaie. Pe cucoana Marghioala, naratorul o cunoștea de când era mic: era o femeie "frumoasă, voinică și ochioasă", iar el devenise "curățel și obraznic, mai mult obraznic decât curățel". E un autoportret care relieferază îndrăzneala de a-i face curte hangiței. Convins că necuratul l-a trimis la han, tânărul este cucerit treptat de Mânjoloaia, care știa scopul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
El este acela care definește substratul ideatic al demersului epic fantastic. Pentru că își trăiește fără neliniște existența și viitorul bine rânduit, povestitorul este mânat de impulsuri, nu face calcule și nu are inhibiții. Cunoscută dinainte, cocoana Marghioala, ,,frumoasă, voinică și ochioasă’’, i pare ,,mai plăcută ca niciodată’’. Apropierea se petrece după ritualul aventurilor de la han înlesnit și de stingerea lămpii. Cadrul îmbietor, atracția, aventura sunt trăite frust, fixate de impresii de la marginea conștiinței. Toată această perspectivă este realizată cu o predilecție
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
reparase nimic. Bani se dădeau, dar numai pentru instrucție. Și tâmpenia care era atunci în armată, care se menține și acuma: varul, în loc să îl dai pe pereți îl dai pe borduri, să fie mai frumos. S. B.: Mai atrăgător, mai ochios, să dea senzația de ordine, de lucruri puse la linie. M. M.: Vorba vine. Țineți minte Infirmeria? S. B.: Da, sigur, era în vechile clădiri. M. M.: Da, clădire veche. Inițial, doctor acolo era unul Diță. Mergeam cu el la
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
reparase nimic. Bani se dădeau, dar numai pentru instrucție. Și tâmpenia care era atunci în armată, care se menține și acuma: varul, în loc să îl dai pe pereți îl dai pe borduri, să fie mai frumos. S. B.: Mai atrăgător, mai ochios, să dea senzația de ordine, de lucruri puse la linie. M. M.: Vorba vine. Țineți minte Infirmeria? S. B.: Da, sigur, era în vechile clădiri. M. M.: Da, clădire veche. Inițial, doctor acolo era unul Diță. Mergeam cu el la
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cu pădure. Dinspre cîmpie, vine un drum ca vai de el și moare acolo, că nu mai are unde să se ducă. Cele cîteva case nu-s chiar prăpădite, se vede treaba că lemnul nu lipsește. Dar casa cea mai ochioasă este situată pe dreapta drumului, cum intri în sătuc. Curtea era generoasă și brazi seculari o înconjurau, ca niște santinele care stau smirnă, uitate acolo de Ștefan cel Mare după ce a făcut de petrecanie îngîmfatului rege al polacilor. Casa este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mărilor vile încît nu mai găsești un loc liber de pus un ac. Zeci de mii de kilometri arată la fel, cu munți care se prăvălesc în mare, cu vîrfurile arse de soare și cu vile care de care mai ochioase. Cînd treci în Corint remarci un canal săpat în stîncă, îngust ca un coridor de școală confort redus, dar prin care se strecoară vapoare pîntecoase. Corintul a devenit astfel o insulă și grecii sînt mîndri de realizarea lor. Cînd Patras-ul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este delicioasă, nu adevărul, iar visarea nu are seamăn cu realitatea care nici nu se compară cu o închipuire bine închipuită. Strada Zorelelor este o uliță unde casele, deși destul de modeste, au geamuri sclipind de curățenie și înflorate de mușcate ochioase. Gardurile sunt curate și ele, unele fiind văruite, altele chiar vopsite în aceeași culoare, un albastru foarte frumos care, pentru a se obține o reducere, a fost cumpărat de la un "en gros", acum un an, de la un arab (care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
jos din pat, fără obișnuitele tergiversări, vioi, aproape vesel...». Eroul își va face meticulos toaleta, nu va răspunde la primul telefon, iar la al doilea va ajunge prea târziu, va pleca la serviciu, în autobuz va cocheta cu o blondă ochioasă, în pauza de prânz va bea o bere (nu mai mult) cu un coleg, după sfârșitul programului va trece pe la amanta sa, cu care va avea un (singur) contact sexual, în drum spre casă va cumpăra flori pentru soție, seara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
că... era mult mai bine cunoscut pentru cu totul altceva. A.D. Xenopol scrie despre el: "Era stapânit de patima jocului de cărți", iar Iorga îl evocă astfel pe fostul lui profesor ieșean: "Mare, masiv, păr negru, cu originile lui meridionale, ochios și bărbos, a fugit în America nu doar cu banii Teatrului Național ci și cu o fermecătoare italiancă". Evident, dupa ce a părăsit țara pentru a scăpa de pedeapsă, a fost îndepărtat din Academie. Se spunea că era în stare
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
duce." Alta: Zboară pământul din veacuri în veacuri și tot pe acea cale. Dar și scânteia divină-n noi liberă fi-va ca dânsul." Ce, n-ați înțeles? întrebă Samson intrigat. Nu, răspunse președintele celor nouă. Atunci altă păpușă, mai ochioasă, cam pleșuvă, se arătă pe scenă, cu un barbișon lung și tufos și niște mustețe groase ce-i acopereau buzele. E Maiorescu! Voi profanilor, nepricepuților! zice ea, nu plătiți nici o ceapă degerată. Sunteți niște analfabeți. Iată adevărul adevărat: La început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să ne tragă de urechi, să servești societatea de consum, făcând împrumuturi, ca să rămâi sub control, să te integrezi curentului general. Când românii vor înțelege că stăpânii lumii sunt stăpâni pentru că au știut să vândă iluzii, marfă proastă în ambalaje ochioase, cu pițipoance dezbrăcate pentru un harem de debara, când vor face efortul de a departaja aparența de esență, intrând în lumea reală, atunci vom dobândi, dacă nu mai multă bogăție, cel puțin oleacă de respect. Ce să facem noi cu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
apoi, le împrăștiase prin toată curtea și nu le mai găsise. Mama îi cumpăra orice. Părinte ce întruchipa doi în unul, nu se gândise vreodată s-o refuze. Dar bucata aceea de fier, garnisită cu două roți și o șa ochioasă, i se părea cel mai teribil obiect pe care îl văzuse până atunci. Privi, prin geam, efortul chinuit al celorlalți. Distracția dură până în seară când, epuizați, intrară în casă. Luana se furișă afară și o zbughi pe poartă. Așteptă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se mai îndrepte. Spre nucul bătrân din mijlocul curții ce sta, gata-gata, să-și împrăștie crengile, ori spre căruța din grădină, "parcată" într-o rână, loc de chiabură maimuțăreală în jocul de-a sluga și boierul. Căpița cu fân, prea ochioasă în forma de căciulă pe care o moștenise, nu scăpa de asaltul turbat al iezilor crescuți pe pietrele orașului, care se tăvăleau, smulgeau și aruncau paiele în slăvi cu o plăcere diavolească. Cuptorul și oalele spânzurate în gard, grajdul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lucru: 1 oră I. Citește cu atenție textul următor: „- Când eram mici, continuă Țestoasa într-un final, un pic mai calmă, deși mai suspina uneori, mergeam la școală în ocean. Aveam ca profesoară o Broască Țestoasă, pe care o poreclisem Ochioasa. - De de-i ziceați așa? întrebă Alice. - Pentru că era mereu cu ochiul pe noi! zise Țestoasa, supărată. Nu pricepi nimic? - Ar trebui să-ți fie rușine să pui așa întrebări simple, zise și grifonul. [...] Eu am făcut Clasicele, cu un
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
Alice în Țara Minunilor) Scrie răspunsuri pentru următoarele cerințe: A. Înțelegerea textului: 1.Transformați primele patru linii de dialog în vorbire indirectă. 2.Precizați despre ce discutau cele trei personaje? 3.De ce o numiseră elevii din ocean pe profesoara lor Ochioasa? B. Limbă și comunicare: 4.Precizați toate sensurile cuvântului teme întâlnite în text. 5.Despărțiți în silabe următoarele cuvinte: poreclisem, înseamnă, auzit, unsprezecea, curioasă. 6.Identificați două numerale diferite din text, precizând tipul lor. 7.Realizați o propoziție după schema
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
de încredere; încruntat; îngăduitor; îngîmfat; înțelegător; înțelept; învățat; învățăcel; învingător; lacom; lăsător; liber; lideri; linie dreaptă; liniștit; literă; lucru; luptă; lupul; mama; menținut; merit; militar; naiv; năstîrnic; neatent; neconștient; neglijent; nervos; nervozitate; neutil; niciodată; nimeni; nimic; note mari; oameni; ochi; ochios; onest; oxigen; pe fază; perseverent; pînă la sfîrșit; plictisitor; polițist; posesiv; productiv; profesional; progres; prudent; răbdare; răutăcios; răzbătător; rece; repede; repetiție; respect; responsabil; va reuși; reușite; rezistent; riguros; rudă; scop; scos; sex; sigur; siguranță; sincer; sîcîitor; statornic; stăruință; studios; sufăr
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
era un înger păzitor cu aripi hăcuite de foc/ era un oftat de exterminator/ așa că submarinul îi găzduia în pântecul său pe cei doi delirați deliranți/ care puteau fi în același timp niște îmblânzitori de elefanți/ sau pitici sacerdoți ori ochioși hierofanți/ dar mai bine să ne întoarcem măcar o clipă la suprafața mării/ și să o zgândărim puțin cât să nu uităm/ că suntem vii și morți la un loc/ că suntem năuciți de tăișul lumii/cu caschetă și ochelari
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
ăsta-i era numele mic, era subțirel, înăltuț, blond, palid, cu buzele foarte roșii, frumos că un înger! Fiu de popa, delicat, sfios parcă, surîzînd din niște ochi mari, triști, ca o fată mare. Soția lui, Anișoara, la fel de subțirica, bruneta, ochioasa și ea, de-o frumusețe severă, de taranca, preda tot matematică. Erau o pereche!! Cînd i-am invitat prima dată la mine, Gîl (așa-i spuneau toți), după cîteva pahare de țuică, a început să jongleze cu niste ceșcuțe puse
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
rochiei dinspre briză, și se așează în unghiul din spate; îi mai văd. Și se fac nevăzuți. ÎN PIA}A SAN MARCO Porumbei în Piața San Marco. Porumb iei, și te joci în rime cu ei. Vino la mine, fată ochioasă, toată inele, asediată de-un pui de lele de bărbătuș numai coamă învâlvorată - stau tolănit pe istrica piatră pe unde, tocmai, a trecut Othello, fatal marcat, în pumni c-un pumnal și înciudat că-n Bazilică, vorba ceea, le-a
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
Emil Brumaru Î n fiecare dimineață soția croitorului, brunetă, trupeșă, cu fața buzată, ochioasă, își duce vaca (superbă!) de lanț, la păscut, pe un cîmp aflat în spatele casei unde locuiesc. Împreună par invincibile, scăpate pe șest din mit. Nici un bărbat, nici un taur nu le-ar putea stăpîni. Doar un Zeu, doar un Minotaur! Separate
Catalog de nimfe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14461_a_15786]
-
în față, în incintele dinspre Piața. Ale căror ferestre, într-o seară lugubra - îmi amintesc - erau spăimos luminate: se desfășura acolo vizită nu știu cărui buzat african, congener intru dictatură de-al Ceausestilor. Deschid princiara ușa și mă aflu, subit, în lumea "ochioasa" a insolitelor pînze. Trecînd pe lînga santinela albastră, flăcăul-stană-de-piatră, cu fața lui părînd a nu înțelege nimic. Ce istorie mereu tulburata, în locul acesta în care tronează acum sălbatic-genialul pictor! La vernisajul meu, să recunosc, lume bună. Dar și... n-ai
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
spre vârful grămezii.Vasăzică, mâna dumnezeiască ia la întâmplare câte un specimen din marea și dramatica zvârcolire a lumii și-l așează în spatele sticlei luminoase. Uluit, omul zâmbește, la început este timid și-i fug toate gândurile. Apoi, primind încurajările ochioase ale creatorului de show, se uită drept în lentila cameramanului și se simte liber și important: scoate limba și-o flutură cu dragoste, își salută mama și bunica, iar dacă e din categoria vorbitoare, începe să-și povestească viața. Aici
Personajul meu sadic by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7545_a_8870]
-
dantele panglici mătăsuri curele/ eu vreau în schimb altceva vreau doar cuvintele limpezi/ căzute direct din stele pricepi/ vreau vorbele fără mărgele și brizbrizuri/ fără confetti fără măști venețiene/ vreau un carnaval demachiat cu riduri și cearcăne autentice/ fără divagații ochioase ori întorsături bezmetice/ dar nălucile scurgerile pure de fantezie în comă/ și licorile psihedelice cui le lași/ îl zgândări atunci pianiasta pe amerikan/ la naiba-n praznic îi răspunse beatnikul/ vremurile în care simțeam sub vulcan s-au dus/ hai
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
ani a ținut omul post, a chemat popi să-i facă slujbe în casă, a rugat vraci săi cetească viitorul, iar unul mai bătrân l-a dojenit. „Ia samă, Grigore, că o să ai un copil din flori cu o muiere ochioasă rău. Muierea aceea o sa vină după ani să-și ia copilul, iar matale să n-o lași!” Fericit că o să aibă cui să-i deie tot avutul, Grigore se bucură peste măsură și uită de partea rea a vestii. El
Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]