45 matches
-
cele două dialecte columbiene ale acestei limbi, quechua e denumită inka šimi "limba incașilor". Inventarul fonematic vocalic se compune doar dintr-o vocală deschisă (a) și două închise (u și i). Inventarul consonantic este foarte bogat, grupat în trei serii: oclusive surde, aspirate și glotale. Tipul de silaba cel mai frecvent este CVC. În privința structurii gramaticale, iată descrierea din LL: "Limba aglutinanta care adaugă numeroase sufixe la rădăcina invariabila a cuvîntului: wasi-p, literal "casă, în" = "în casa", wasi-cuna-p, literal "casă, plural
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
SOV devanagari 306. rapanui vorbită în Insula Paștelui (denumire locală Rapa Nui, Chile); limba extrem de interesantă, aflată însă în pericol de extincție ca urmare a expansiunii limbii spaniole familia austroneziana, ramura malayo-polineziană, grupul est-polinezian; cinci vocale și zece consoane; conserva oclusiva glotala (glottal stop) din proto-polineziană; reduplicare; VSO celebra scriere rongo-rongo, sistem de semne gravate în lemn (scriere sau mijloc mnemotehnic nedescifrate încă), singura scriere indigena din Polinezia; transcriere latină 307. retoromana O Elveția (romanșa) / N Italia (friulana, ladina dolomitica) Ansamblu
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
177, 178, 195, 200, 201, 204, 213, 214, 215, 220, 224, 239, 267, 275, 293, 295, 299, 307, 309, 311, 314, ~-clic 247, 267, ~ ejectivă 314, ~ emfatica 168, ~ faringala 309, ~ finală 188, ~ geminata 178, ~ imploziva 314, ~ inițială 87, ~ lichidă 275, ~ oclusiva 137, ~ palatalizata 120, ~ prenazalizată 213, ~ scurtă 87 consonantic 56, 86, 168, 177, 178, 192, 209, 222, 224, 237, 243, 259, 292, alternanta ~a 88, 89, 139, 178, 201, clic ~ 267, 314, grup ~ 188, 195, 201, 213, mutație ~a 88, 137
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
204, 205, 210, 267, 293, 346 O occidentală (interlingue) 288 occitană (provensala, lenga d'oc, langue d'oc) 42, 66, 69, 100, 112, 115, 147, 148, 154, 155, 160, 239, 249, 261, 262, 263, 289, 323, 328, 334, ~ literară 111 oclusiva 137, 141, 148, 164, 178, 188, 192, 222, 295 ogură (bolgară) 182 oguz 181, 295 oirat-khalka 183 ojibwe 289, 334 olandeză v. neerlandeza omotică 167, 171, 237, proto-~ 167 opoziție 34, 35, 42, 64, 66, 68, 71, 79, 80, 108
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Hellvag în 1781. Palatogramele efectuate de Fletcher (63) indică poziția organelor articulatorii în timpul producerii sunetelor vocale (fig.5). În procesul de articulare al consoanelor se distinge mai întâi opoziția de bază din punct de vedere acustic care împarte consoanele în oclusive și constrictive. În oclusive buzele produc prin articulare bilabială suflu exploziv brusc prin oprirea aerului, urmat apoi de un lejer zgomot de explozie ca în: m, p, b, și continuu fără oprirea aerului dar cu un zgomot de frecare în
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în tehnica sugestiei. Cuvântul are două vocale: [a], care este deschisă, centrală, sugerând ideea de optimism, și [ă], vocală semideschisă, deci neutră, reliefând nuanța de dubiu a cuvântului. Pe lângă aceste vocale, cuvântul mai conține și trei unități consonantice: [p], o oclusivă ce sugerează forța cu care se pronunță începutul cuvântului, tonul înalt care atrage atenția asupra a ceea ce are să se întâmple, apoi [r], consoană lichida, vibrantă, care poartă cititorul spre miezul semnificației, amețindu-l prin sonoritate, iar [k], consoană oclusivă, prin
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Fiesta și Boborul B în loc de V, B în loc de P, comerțul simbolic al excesului este reprezentat și fonetic la Caragiale. Exploziva ăoclusivaă bilabială B înlocuiește consoana din aceeași categorie P, mai puțin agresivă sau pe fricativa labiodentală sonoră V. În cazul oclusivelor, eliberarea bruscă a curentului de aer blocat este ceea ce produce explozia. Consoana vibrantă alveolară R are și ea o contribuție semnificativă transfor- mând cuvântul „român” prin reduplicarea acestei con- soane, „rromân”, într-un mârâit. Dar să ne întoarcem la B
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Gr. Brâncuș inventariază o serie de merite ale lucrării, dar și unele aspecte originale. De pildă, printre altele: "Observa perechile consonantice caracterizate prin prezența, respectiv absența sonorității. După modelul triunghiului vocalic, construiește două triunghiuri pentru consoane: unul cu perechile de oclusive p-b, t-d, k-g, altul cu perechile f-v, r-l, s-z, ignorând faptul că r și l nu se opun prin sonoritate. Pentru vocală a, căreia nu-i găsește loc în triunghiul vocalic, ca și pentru consoanele
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
de-a doua se plasează unele forme de neutralizare fonetică, în care diferența dintre două sunete nu mai e relevantă, iar notarea lor relativ convențională a putut chiar varia în timp: ca în cazul lui s și z înainte de o oclusivă (în sbor / zbor, smeu / zmeu, trăsnet / trăznet etc.). Tot convențional (ori în baza criteriilor etimologice sau morfologice), grupurile chi sau che, ghi sau ghe notează, în poziție pre-vocalică, aceeași consoană (ceea ce poate produce în scris oscilații și incertitudini: gheață și
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
Dificultatea stă în general în a rosti grupuri fonetice care cer mișcări articulatorii mai complicate și mai ales in repetarea lor la distanță mică, cu cîte o ușoară variație. Jocurile fonetice românești se bazează mai ales pe rostirea alternata a oclusivelor și a vibrantei "r"; nu sînt totuși foarte dificile, nici foarte spectaculoase. În prezent, probele de dicție au un caracter destul de specializat, fiind continuate, de exemplu, în exercițiile actoricești. Ruptura dintre scris și oralitate face ca în educația lingvistică obișnuită
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
de transpunere grafică sînt fără precedent în literatura noastră (poate cu excepția unor pasaje din proza lui Goma). Confruntate cu culegerile de texte transcrise pentru scopuri lingvistice, notațiile poetice se dovedesc foarte reușite, surprinzînd transformări reale, tipice (precum explozia puternică a oclusivei intervocalice, simplificarea grupurilor consonantice finale, pierderea totală a lui i devocalizat ș.a.): "ioppersonal", "fappa rîu", "bătînccu unghiile", "nus cei în capu lor", "finccă", "numaccă", "crecca ud", "îi simm chiar și mireasma", "egzaccaa tunci", "am statodrumu", "va dat seama". Nu lipsesc
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
considera că termenul românesc era neutru, înregis-trându-l în forma cabriolet. Cuvântul avea și varianta gabrioletă, pe care Alexandru Graur (Alte etimologii românești, 1975, p. 52) o punea în legătură cu o posibilă pătrundere și prin germană (și deci cu pronunțarea germană a oclusivelor). Sensul „mașină decapotabilă" nu apare, în majoritatea dicționarelor noastre, la termenul cabrioletă. Îl găsim doar în recentul DEXI (Dicționarul explicativ ilustrat, 2007). Varianta cabriolet fusese totuși înregistrată în Marele dicționar de neologisme, cu o definiție destul de restrictivă („caroserie de autovehicul
Cabrioleta by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6124_a_7449]
-
persoana I singular. Și din punct de vedere fonetic sînt diferențe între căderea unei vocale (e - în pare că), a unei succesiuni de silabe post-accentuale (-buie, în trebuie să) și minima simplificare consonantică (la întîlnirea în fluxul vorbirii a două oclusive: -d și c- în cred că). Oricum, verbele citate aparțin fondului de bază lexical, sînt modale sau au valori epistemice și pragmatice clare și se construiesc (cu excepția lui a lăsa, urmat în structura dată de o circumstanțială) cu o completivă
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
în studiile / lucrările din ultimele decenii, astfel: în etnonimul Pelasg - care a evoluat în contemporanul Valah / Vlah, desemnând: „cei mai vechi și cei mai înțelepți oameni albi ai pământului (Europei)“ - se evidențiază, în petrecerea mileniilor, următoarea lucrare a legilor fonetice: oclusiva explozivă, bilabială, surdă, p-, din Pelasg, cu atestare mai întâi la Carianul Herodot, în Istorii (I, 57, II, 50 / 52, 56, IV, 145, V, 26, VI, 136 / 140, VIII, 44 etc.), în orizontul anului 432 î. H., cunoaște „sonorizarea“ în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în Istorii (I, 57, II, 50 / 52, 56, IV, 145, V, 26, VI, 136 / 140, VIII, 44 etc.), în orizontul anului 432 î. H., cunoaște „sonorizarea“ în b-; grupul consonantic -sg-, „pierzând“ constrictiva / fricativa dentală surdă (s), se reduce la oclusiva postpalatală sonoră, -g-, etnonimul înfățișându-se către orizontul anului 551 d. H., în semnificantul Belag, permițând la rostire, în perechea consonantică postpalatală, c / k - g, „surdizarea“ sonorei, Belac, și - la formarea pluralului - palatalizarea: Belagi > Belaghi > Belachi. Prin istoricul dacoromâno-moesiano-got, Iordanes
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
după legile naturii; transcriind aceste legi, ele se păstrează până astăzi, sub numele de belagine...». înainte de orizontul anului 1199, etnonimul Belac deja cunoscuse sincopa lui -e(Blac), ori redeschiderea-i sub influența accentuatei vocale din silaba secundă (Balac), „fricativizarea“ / „labiodentalizarea“ oclusivei inițiale (p/ b> v-) și „fricativizarea“ / „laringalizarea“ dinspre plural a consoanei finale: Vlac > Vlachi > Vlah; în unele documente redactate în latina medievală mai apare și nesincopat, cu -e> -a-: Ioan / Ioniță Asan «ilustri Blacorum / Valachorum regi [...] Blaciae provinciis constituti...»; din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Dea? am făcut. Zău dacă-mi amintesc. Vocea lui - avea o valvă sau un mușchi care o acționa. Am recunoscut acel efort. Când eram de vârsta lui vorbeam și eu la fel, luptându-mă cu ticăloasele de hașuri și cu oclusivele glotale. Chiar și cuvântul glotal îl pronunțam într-o singură silabă cu un fel de înghițitură sau gâlgâială. Spunk încerca să-și stăpânească zburdalnicele finaluri de cuvinte și vocalele lunecoase. Eu vorbesc normal acum. Dar e vorba de zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
clinică și după deficitul motor este vorba de o dizartrie pseudobulbară, care comportă diminuarea forței de articulare și o deperdiție nazală care reduce suflul, vocalele închise și unele consoane sunt nazalizate, alte vocale sunt diftongate, fonemele terminale sunt adesea eludate, oclusivele posterioare sunt slab pronunțate, fapt cauzat de aspectul paretic al glotei, siflantele și șuierătoarele sunt slăbite. Ceea ce impresionează este inversarea unor nazale cu oclusive și fricative, inversarea de silabe, egalizarea ritmului și a tonului, toate conducând către o aprozodie vădită
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
și reflexe patologice de automatism oral (supt degetul, având râsul și plânsul spasmodic). Vorbirea este neclară, estompată, trunchiată din cauza tensiunii nervoase și excesive a mușchilor, organelor fono-articulatorii, având dificultăți în pornirea dar și în întreruperea mișcării începute. De aici predominanța oclusivelor și asurdizarea sonorelor precum și tendința de a înlocui vocalele cu consoane, de a substitui fricativele și de a palatiza dentalele. Lipsește muzicalitatea vorbirii, nerespectând elementele prozodice, accentul revenind sistematic pe fiecare silabă enunțată, ceea ce duce la o prozodie monotonă. Aspectul
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
cu artere renale multiple sau ramuri ce se desprind precoce din artera renală principală (nivel de evidență B ). 3. Pacienții cu stenoză de arteră renală aterosclerotică ce necesită reconstrucțe aortică pararenală (pentru tratamentul anevrismului de aorta sau a bolii severe oclusive aorto-iliace) (nivel de evidență C). 4. BOALĂ ARTERIALĂ MEZENTERICĂ Ischemia mezenterică acută poate fi datorată trombembolismului, statusului hipercoagulant, disecției arteriale sau fluxului sanguin scăzut de cauză non-ocluzivă. Ischemia intestinală cronică se datorează aproapte întotdeauna obstrucției arteriale. ISCHEMIE INTESTINALĂ ACUTĂ Diagnosticul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/230371_a_231700]