267 matches
-
meu, toată lumea știe că ai fost un tip ascuns. Nu mă scoteai decît la spectacole stupide cu regi și prinți care se omorau. Instincte sadice! Pot depune cu mărturie că bietul om intrase doar să se-ncălzească. CHARLES: Era un ocnaș evadat. EMMA: De unde să știu! Eu, miloasă, l-am primit. Tu, coleric l-ai văzut și: haț! Vei beneficia de circumstanțe atenuante! CHARLES: Adică mă vei trăda. EMMA: Fără milă. CHARLES: Am vrut să te salvez. EMMA: Pe dracu'! M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nu m-ai mai rugat nimic? CHARLES: Te rog... EMMA: Ticălosule! Îți beai ceaiul seară de seară, ceaiul făcut de mine printre borcănașe cu otravă! CHARLES: Chiar nu ți-e milă? EMMA: Aș! Totuși mai e o șansă. Era un ocnaș evadat... nimeni nu știa că a venit la noi... îl îngropi în grădină... CHARLES: Și dacă mă vede cineva? EMMA: Ghinionul tău. Totuși, ai o șansă. CHARLES: Nu pot! EMMA: Atunci, recunoaște-ți crima! CHARLES: Care? EMMA: Asta pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și să citești știri de senzație împreună cu... EMMA: Tocmai asta vreau! BĂRBATUL (Îi ia mîinile): Să te enervezi pe faptul că bea ceaiul fără să te suspecteze că l-ai otrăvit. Să-ți vină să fugi în lume cu un ocnaș... Nu? EMMA: Da! Da! ești fermecător. BĂRBATUL: Am experiență. Știu ce minunat este să te plictisești, să vrei să mergi la baluri la care nu vei merge dar să te duci în schimb la teatre de păpuși ori alte spectacole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
EMMA: Dar... BĂRBATUL: De ce nu? Șapte generații de prinți au ucis șapte generații de prințișori! E rîndul tău. Așa-i la teatru. EMMA: Cum? BĂRBATUL: Ca-n viață! Nu uita că nu tu ești doamna Bovary! Ei sînt! Ei! Ceilalți... Ocnașii, prinții, vecinii bolnavi de dinți și spectatorii ăia de colo, care or să ne foarfece peste un ceas în fața unei cești de ceai! EMMA (ia spada): Ce ciudățenii spui... Și-mi dai și spada asta... BĂRBATUL: E bine să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
toată povestea este rătăcit și un puști exceptat de pe lista de consumabile a cuplului criminal și care-și manifestă afecțiunea pentru doamna Lovett, însă el nu beneficiază de intervenția Providenței ca în cazul lui Pip din Marile speranțe, izbăvit de ocnașul cu care se purtase omenește. Cu alte cuvinte, filmul constituie un experiment interesant susceptibil de atenție din perspectiva amestecului genurilor și registrelor ducînd pînă la ultimele consecințe partea macabră, într-o explozie de culoare aproape fără excepție roșul.
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
cu aparițiile lui zilnice în diferite poziții și ipostaze, și îmi spuneam că dacă cei ce-l Ťprindť în obiectiv ar scoate de pe el vestonul și pantalonii, marțialul personaj ar rămîne numai în chiloți și maiou. La fel ca un ocnaș. Paradoxală și precară suveranitate a Despotismului!". Să adăugăm că însăși cultivarea jurnalului în discuție, în anii de "dictatură proletcultistă" ca și în cei ai "falselor adieri de libertate", nu e umai "singurul mijloc de a rezista, intelectualicește, lipsei de libertate
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
un țăruș de lemn, înfipt între bălării, care poartă numărul 8.274". Nu e de mirare că mandarinul adoptă un stil sarcastic (răspuns stilistic la sarcasmul realului): "De paispre-zece luni de cînd sînt în libertate, nu-mi fac plăcere decît ocnașii. Restul întîmplărilor sînt convenționale, artificioase, ipocrite sau strict utilitare". Sau: "în Valahia se bea șpriț și apa Lethei. Pe lîngă șpriț se gustă, din cînd în cînd, cîte un păhărel din apa rîului Lethe, apa uitării". Sau: "O, tu, Emil
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
aceeași baracă. Apoi, cu un pic de noroc, am prins și priciuri alăturate... A doua zi, omătul era mare și ningea, da’ nu ca pe la noi. Acolo ningea cu spor, nu șagă. De a doua zi am început munca de ocnași... Tăiam pădurea. O zi întreagă umblam prin omătul până la brâu, pe un ger de îngheța și sufletul din noi. De mâncare să nu mă întrebați. Nu ar fi mâncat-o nici porcii... Paiele în schimb erau la mare căutare. Unui
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mass-media, ar deschide lacătul bunăstării, cu condiția că, pentru a trăi bine, mai întâi trebuie să ne fie rău. În plus, poporul să suporte un canon de a linge sare, și asta, importată! „- Cine să scoată sarea din ocne, când ocnașii sunt la cârma țării?”, este o întrebare și astăzi la modă. Această anormalitate perpetuată ciclic, din patru-n patru ani, mă face să mă simt străin în țara mea, dar încrezător în generația tânără, nevoită a lua drumul pribegiei, și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu gândul la mâncare. Bâjbâie după un capăt de lumânare pe care-l aprinde lipindu-l de fundul unei cești ciobite. Ce faci Kawabata? Somnolezi ca nesimțitul? Domnul ți-a trimis toate bunătățile astea și tu dormi, prostălăule, minte de ocnaș. Înfruptă-te ! O să poți Însfârșit, visa lucruri Înălțătoare, fără să te chinuie foamea,,. ,, Dați Domnului gloria Numelui Său! Adorați-L pe Domnul În Sfântă splendoare! Glasul Domnului este peste ape; Dumnezeul gloriei tună-Domnul pe ape mari. Glasul Domnului sfărâmă cedrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care fac parte și părinții mei, eu dorm cu taică-meu într-un pat de-o persoană, iar maică-mea și cu Hannah se ghemuiesc împreună în celălalt. În zori, tata mă trezește din somn și, pe șest, ca niște ocnași evadați, ne îmbrăcăm și o ștergem tiptil din cameră. — Vino, mă-ndeamnă el în șoaptă, făcându-mi semn să-mi pun apărătoarele de urechi și paltonul. Vreau să-ți arăt ceva. Știai că am lucrat ca ospătar în Lakewood când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
moneda de referință a BNR nu va mai fi dolarul, ci euro... Dacă dlui președinte Chirac nu-i plac filmele rusești, i-aș aminti o poveste franțuzească: când poliția i l-a adus în zori pe oaspetele său de seară, ocnașul abia eliberat Jean Valjean, cu sfeșnicele furate, monseniorul Bienvenu, preotul din Digne, i-a schimbat viața acestui om nespunând decât: „Dar ți-am dăruit și tacâmurile de argint, dragul meu, le-ai uitat? Ia-le!”. Râsul morțiitc "Râsul mor]ii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
este diferit de ceea ce pare, totul are două fețe... O lumină de flash și țăcănitul repetat al unui aparat de fotografiat devorează albul nudurilor voastre convulsionate și suprapuse. — O dată mai mult, căpitan Alexandra, te lași surprinsă goală în brațele unui ocnaș! o mustră fotograful invizibil. Aceste instantanee vor îmbogăți dosarul tău personal... și vocea se îndepărtează rânjind. Alfonsina-Sheila-Alexandra se ridică, se acoperă, cu un aer plictisit. Nu mă lasă în pace nici o clipă - bombăne -, a lucra în același timp pentru două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care să le citească singur. Nu puteau ele să înlocuiască cu totul discuțiile lămuritoare, dar în mare parte erau folositoare. Văzîndu-le cum se adunau pe birou de la o zi la alta, recunoștea în sinea lui că era o muncă de ocnaș să le întocmești, niciodată nu i-a plăcut să facă așa ceva, a evitat cît a putut de mult să alcătuiască rapoarte, cîteva cuvinte bine găsite, sugestive, cuprinzătoare, făceau cît zece pagini de poliloghie, dar cu toate astea nu avea altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
răsucind cartea deschisă, atât cât permitea lanțul, după lumina anemică a becului. Colbul gros care se așternuse pe cotoare ca și pânzele văluroase ale păienjenișului stăteau mărturie că acele cărți nu fuseseră vreodată atinse. Cărțile erau ferecate În lanțuri, ca ocnașii de galere, doar că lanțurile nu aveau și lacăt. Asta era deci, Îmi ziceam eu, faimoasa Enciclopedie a morților! Mi‑o Închipuisem ca o carte antică, asemănătoare Cărții tibetane a morților sau Cabalei ori Vieților Sfinților, deci una din acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
deasupra unei inimi acoperite cu brumă, șuieră vântul a iarnă într-o frunză de suflet zimțat. Sunt lucrul mâinilor tale, Stăpâne, m-ai modelat după propria-ți semănare. Totuși eu am rămas cu eticheta de om pe frunte, precum un ocnaș însemnat cu fierul roșul, pe când Tu te numești Dumnezeu și când dormi, pentru că pe tine nu te-a cioplit nimeni după vreo schiță a unui posibil antemergător al Universu-lui. Doamne, chiar dacă purtăm aceeași cămașă, rogu-te, nu-mi judeca păcatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
umane. În acea zi, Arm venise mai devreme și îl silise să își dea duhul cu exerciții dintre cele mai grele. Pe la ora zece, Bart nu mai putuse și se prăbușise literalmente pe covor, întrun lac de transpirație, ca un ocnaș silit să vâslească din greu pe o galeră, cu toate vânturile mării împotrivă. Era parcă prea mult și prea dur. Arm se opri și ea și, așezându-se lângă ucenicul ei, îl mângâie protector pe păr apoi, încet, cu drag
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
manifestări ale lucrării cristice printre oameni". Clasa dramei rămasă pe treapta laică, de "anatomie a suferinței și a bestialității", apare ilustrată prin confesiunile lui Radu Ciuceanu, de-o neagră energie epică, din care ne îngăduim a desprinde un "decalog al ocnașului", pe care un mai vechi deținut îl împărtășește autorului abia intrat în bolgiile gulagului băștinaș: "În pușcărie să nu faci azi ce poți face mîine. Tăcerea e cel mai mare rău al temniței. Să nu vorbești multe, ci mult. În
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
Ionescu au remarcat deficiențele Vestului pe care, aflați în bezna totalitară, îl copleșeam cu lumina unor speranțe excesive: „Cu ochii arși mă întorc. Ici și acolo amintire să iști. / Trăiesc acolo/ aici căutători de comori, / jalnici negustori, bărbați curajoși, / ziditori ocnași, caralii, caramani, tăinuitori, bărboși, / tupilați surugii, crupieri, mecenați cusurgii” ( o ). Cu sufletul împovărat de o deziluzie ce are alura definitivului, Dan Culcer își asumă o misiune: „Cu ochii arși mă întorc,/ Ca să spun” (ibidem).
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
săracul voluntar al spiritului, cerșetorul etern ce agonisește zilnic aceleași monede, trăind în restriște, aproape gol, aproape orb, fixat spasmodic asupra ideii asemenea unui idiot divin. Guvernat de încăpățînarea sa eroică și morbidă, de monomania solemnă, de încrîncenarea sa de ocnaș regal, caută fără încetare să străpungă armura lucrurilor, părînd să-și propună să lase în urmă atît sfera lui Parmenide, cît și neantul fără sfîrșit. Mascarada, scălîmbăiala, histrionismul sterp, caricatura blasfemică - toate acestea tind să intre parcă de la sine într-
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
în literatură lucrurile nu sunt chiar atât de roz cum par la prima vedere și nu ajungi imediat García Márquez sau Vargas Llosa! Sunt bun prieten cu Mario Vargas Llosa și știu cum lucrează, e disciplinat și trudește ca un ocnaș. Noi îi spuneam cadetul, fiindcă Llosa e riguros, serios și disciplinat în scris, ca un cadet militar. Tinerii văd doar succesele, nu și eșecurile scriitorilor! Un viitor scriitor trebuie să aibă și multă voință, nu doar talent. Pe vremuri, tinerii
Jorge Edwards - Am plătit scump apariția cărții "Persona non grata" by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6724_a_8049]
-
filosofiei lui Kant, ci de prezența iubitei. Așa rezultă dintr-o scrisoare a lui George Ladima către Emilia: „Ce bine era să fii și tu acasă, Emy... Serile în care te văd sunt singurele în care nu mă simt un ocnaș al vieții. Mă odihnește un calm, o senzație de împăcare ca o morfină, în interiorul acesta al tău". Depărtarea de Emilia este asimilată cu lipsa narcoticului în cazul unui narcoman. Dependența pune stăpânire atât pe toxicoman, cât și pe îndrăgostit. În
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
Grigurcu, O provocare a destinului. Convorbiri cu Dora Pavel, Ed. Pleiade, Satu Mare, 2009, 243 p. când trebuie să vorbească în public, dar fierbând de iritare atunci când e silit să suporte prea mult prezența cuiva. În fine, Grigurcu e genul de ocnaș livresc care, atunci când scrie, se chinuie din cauza efortului de a scrie, iar atunci când nu scrie, suferă din cauza remușcărilor de a nu mai fi scris. O suferință întreruptă de rarele clipe când, prinzând o zi inspirată, trăiește euforia înaripată a expresiilor
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
Mic. Pleacă urechea la Les Misérables (1862) și personajele romanului devin atât de familiare, încât tipografii plâng culegând textul. La Bruxelles, unde s-a instalat în timpul Comunei din Paris (1871), dușmanii comunarzilor îi atacă locuința, strigând: Moarte lui Jean Valjean! Ocnașul creat de el e confundat cu autorul însuși și amândoi devin încarnarea Binelui. De aici înainte este simbolul Justiției, întruchiparea Republicii generoase și ideale. În 1885, două milioane de persoane îi însoțesc sicriul la Pantheon, cu ocazia funeraliilor naționale”. În ce
Rolul scriitorului în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4702_a_6027]
-
însumi acolo lângă carte și iac-așa aș putea scăpa și eu de lume ca tot omul când ajunge acasă. Îmi pare mie că Pobjoy a mirosit ceva, dar se face că nu-i pute: să-i fie de pomană ocnașului acolo, că tot îi ouă zilnic câte-un Constable. Sau poate că pur și simplu n-are chef să dea cu gleava de tavan dacă-și ridică nasul. Dar de pictat știe că pictez pești, de asta sunt sigur. III
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]