169 matches
-
să fie vehemență, ci rigoare. Nu prin ce spune șochează și intrigă Alexandru George, sau nu numai prin ce spune. Ci mai ales prin felul în care o face. Deschiderea și tipul său de sinceritate vin dintr-o tradiție românescă ocultată, cu care foarte puțini mai sînt obișnuiți și pe care ne-am obișnuit să o considerăm cumva inestetică, cumva datată, caracteristică avînturilor de la începutul anilor '90. Dar înainte de a ne permite atîta eleganță, Alexandru George ne amintește un lucru simplu
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
pus în fața acestei evidențe, în loc să se mulțumească cu experiența căpătată și cu respectul publicului, S. a găsit de cuviință să-l atace în forță pe B." (ib.) - și chiar însoțit de articolul nehotărît: "O evidență cît roata carului și totuși ocultată mediatic" (Luceafărul, 14, 2000, 3). Un citat atestă trecerea la plural a substantivului, într-un context nu tocmai fericit, dezvoltat în jurul unui pleonasm - evidențele sînt clare -: "Acum, este inutil să ne întrebăm cît de mult au contribuit moșmondeala, matrapazlîcurile, populismul
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
slab și prelungită imediat pe următorul timp tare, cu un abis, prefăcut, în mijloc. Mai clar: efect dinamizant obținut prin mutarea accentului de pe o măsură pe alta. Fenomen caracteristic constând în dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale, ocultate, între două consoane ale unui cuvânt. Partea comică a acestor fenomene lingvistice este vorbirea incultă... De pildă, activiștii care vorbeau precipitat, de frică să nu se exprime greșit, și care de aceea poceau cuvintele prin rostirea lor accelerată, înghițindu-le
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
până la Vocile, ultimul volum, din 1998, cel pentru care a primit Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor. Referințele critice și nota bio-bibliografică de la sfârșitul cărții lasă să se întrevadă, de ce activitatea de poetă a Irinei Mavrodin a fost mult timp ocultată, rămânând în umbra aceleia de eseistă și traducătoare. Debutul a fost bine primit de critică, semnalat ca eveniment în numeroase reviste literare ale vremii și urmat, la un an, de un nou volum - Reci limpezi cuvinte. Volumele următoare apar însă
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
neamului stins Valldaura. Pe de altă parte, aluzia la romanul Isabelei Allende nu e întîmplătoare; dincolo de tehnica imaginilor fragmentate - a oglinzii sparte, multe din, să spunem, artificiile de construcție provin din arsenalul realismului magic sud-american: amestecul indisolubil de mărturisit și ocultat, spațiile goale pe care e chemat să le umple cititorul, o oarecare doză de fatalism ce conduce spre un final previzibil, dar inevitabil, acel tip de fatalism înrudit în același timp cu naturalismul unui Zola și viziunea mitizantă a prea-binecunoscutului
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
spunea o dată un filosof. Mai este apoi un lucru, pe care se cuvine să-l împărtășesc cititorilor: articolul în chestiune, - o parte din el, - se află înecat în pata străveche de cerneală care făcu ilizibile literele. E ca un mister ocultat el însuși. Cine știe ce-și mai împărtășiră distinșii combatanți discutînd despre cea mai veche reacție umană, aceea de a desființa adversarul, fără nici o vorbă sau respectare a vreunei legi. Este biologia în stare pură. Este asaltul unui leu ori
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
anterioare, depășindu-le, însă, pe amîndouă. Există în lucrările ei, inspirate direct din scrijeliturile și din intervențiile mai mult sau mai puțin accidentale de pe zidurile orașului, un lirism înalt și o sensibilitate fremătătoare, care trimit atît către memoria unei vitalități ocultate, a unei aluviuni preistorice stocate în amprenta unor misterioase fosile, cît și spre amintirea matricială a unei străvechi geometrii minerale, spre urma abstractă a unei realități reduse la esență. Realizate exclusiv prin tehnici de atac, fără efecte cromatice ostentative și
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
a prietenilor, a preoților familiei, a personalului auxiliar al diferitelor clanuri. Alături de nelipsita concurență economică (dublată de geloziile între rude), de alianțele conjuncturale, de raporturile stăpîni - supuși, laici - ecleziaști, o mare pondere dețin diversitatea blamabilă și transgresarea, rămase sau nu ocultate. Ca în toate cazurile în care nobilimea este surprinsă în amurgul său, așa cum s-a întîmplat constant din secolul al XVIII-lea, calul de bătaie rămîne declinul: economic, istoric, moral. Alteritatea, care ține de la o vreme afișul și în literatură
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
n-au parte de-o recepție echitabilă, nici, așa cum ar fi fost de așteptat, din partea optzeciștilor, grup îndeajuns de exclusivist, compus din autori "care, din marginalizații de dinainte de 1989, au devenit răsfățații primului deceniu post-revoluționar profitînd de descoperirile stilistice ale ocultatei promoții '70 și de coincidența în timp a demersului lor cu modificările paradigmatice generate de post-modernism. Canonul post-revoluționar tinde să fie monopolizat de această grupare activă care știe să-și impună mediatic valorile ei reale (M. Cărtărescu, Stratan, Traian T.
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
desigur sub privirea atentă a redactorului coordonator, cu nume parcă predestinat, Mihaela Pogonici. Dacă proiectul Vioricăi S. Constantinescu a fost în primul rînd de a da o traducere integrală și după original, în care să transpară și spiritul limbii germane, ocultat adesea de traduceri la mîna a doua după intermediar, proiectul Laurei Mihăileasa și al Simonei Ionescu a fost să înlocuiască „basmele stufoase”, de „o oralitate exagerată” pe care și le aminteau din copilărie drept poveștile fraților Grimm, cu cele de
Grimm și Grrim, la bicentenar și după by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2776_a_4101]
-
de civilizație. 1. Cine sînt profesorii care au clasele de actorie, care lucrează cu studenții arta actorului? 2. Ce fac sutele de actori care termină în fiecare an, la nivelul țării? Mi se pare un subiect extrem de important și mereu ocultat. Cu intenție. Sînt admise, uneori, lamentațiile. Ca la români. Neproductive. O analiză lucidă și responsabilă la nivelul școlilor de teatru pe această temă mi s-ar părea mai mult decît obligatorie și onestă. Are, însă, cineva interesul să o facă
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
Teatrului Rustaveli se numește sala himerelor. În semiobscuritatea încăperii, ochiul ghicește fragmente de fresce sublime pictate de artiști simboliști admirabili, Siudeikin, Gudiașvili, fresce acoperite și ele, ca și acelea din biserici, de un strat de var alb. Totul trebuia șters, ocultat, anulat, obsesie a unei tabula rasa pregătită pentru viitoarea cronică a unei epoci "barbare". Traumatism al paginii goale de pe care a dispărut un trecut socotit vinovat! Și totuși, cum să eviți interpretarea la care te invită însăși limba georgiană, în
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
istoricilor de diverse feluri - de la cei ai politicului și diplomației până la cei ai culturii, cu diversele ei compartimentări (istoricii istoriografiei, ai literaturii, ai filosofiei, ai științei, ai artei etc.) - să se profileze ca sarcină prioritară scoaterea la lumină a faptelor ocultate și redimensionarea judecăților de valoare referitoare la toate evenimentele, personajele și circumstanțele socotite înainte elucidate sau nu. Această misiune s-a dovedit însă foarte dificilă nu numai pentru că, pe lângă judecarea regimului comunist trebuia efectuată o întoarcere și către România burgheză
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
Astăzi încă suntem departe de necesara decantare, maeștrii vechilor jocuri sunt încă deplin activi și în poziții influente - a se vedea rolurile post-revoluționare ale acad. Dan Berindei, acad. Răzvan Theodorescu ș. a. -, în timp ce purtătorii noului spirit științific, curioși să afle adevărurile ocultate și posesori ai accesului la noile metode de lucru (în virtutea unor programe UE, a masteratelor peste hotare, a doctoratelor în cotutelă sau în străinătate etc.) au rămas, nu o dată, în poziții marginale, nu și-au găsit locul în sistemul instituțiilor
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
ritmul sincopat și configurația totalmente inovatoare a poemului artei geniale de redactor a nefericitului poet Ezra Pound, generosul descoperitor de talente și șlefuitor al materialului eliotesc inițial, prolix și uneori înclinat spre conservatorism. Meritul uriaș al acestui creator de modernitate ocultat este scos în evidență de însuși Eliot, prin dedicația către „il miglior fabbro”. Ca eminent doctorand la Harvard, prins însă, la propriu, în vârtejul european al Primului Război Mondial, până a nu mai putea să-și finalizeze teza, T.S. Eliot a fost
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
și anume conceptul de incertitudine. Deși discutăm despre un autor contemporan și despre o operă tipărită, editarea Incertitudinilor... nu a fost deloc o întreprindere ușoară. Dimpotrivă. Statutul lui N. Steinhardt în perioada comunistă, de autor acceptat, dar în același timp ocultat, a făcut ca textele sale - publicate în reviste sau în volum - să fie, de regulă, intens vizitate de cenzură, iar rezultatul a constat în diferențe, câteodată apreciabile, între dactilogramă și volumul tipărit sau între eseul publicat în revistă și versiunea
Integrala N. Steinhardt, aproape de final by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4455_a_5780]
-
un statut redimensionat mitologic. Femeia fin de siecle are ceva din fascinul și spectralitatea privirii Meduzei și surâsul Sfinxului" (p. 116). Tonul lui Mitchievici e sigur și calculat, un pic cam sobru, oarecum prețios. Ceea ce însă e în mod evident ocultat e punctul de pornire. Portretul Penei Corcodușa, care se pretează perfect analizei de mai sus, și care, desigur, a generat-o, apare abia o pagină și ceva mai încolo, venit mai mult ca o confirmare a unor teorii mai largi
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
Blecher, ca Fundoianu, ca Tristan Tzara, ca Iosy Sebastian ne-au îmbogățit sufletește. Nu din xenofobie nu putem trece peste perioada Pauker. Și de ce-am trece? Putem trece peste Șoah, apogeul cruzimii? Nu. După cum nici varianta roșie nu trebuie ocultată. De unde și pînă unde ar fi un holocaust mai puțin important decît altul? Holocaust de categoria întîi și holocaust de categoria a doua? Holocaust de-o stea (galbenă) și holocaust de cîteva stele (roșii)? Mă refer la cel stalinist. Istoricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Rezultă un galimatias istovitor pentru cititor: „Big bangul e imaginat el însuși ca fiind centrat ubicuum fără centru (căci n-ai putea gândi un reper nemișcat acolo). Altfel spus, ai de gândit aici, în Undeva, că orice punct moștenește cumva, ocultat, acel centru fără finalitate. Din marginile lui Undeva ajunge la noi radiația de 3 grade Kelvin, dar sub noi, sub orice punct de vedere, e de gândit energia zero a centrului ubicuu, abisul. Yin - fie acest zero atoateprimitor, atoate născător
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Neîndoielnic că principala lui virtute rămîne putința de a transmite o emoție prin joc de scenă, dar nu prin asta se deosebește de alți actori, ci prin amănuntul că emoția pe care o stîrnește o pune în slujba unei mesaj ocultat: istoria secolului XX, martirii regimului comunist și cauza națională. Simplul fapt că astăzi o expresie precum "cauza națională" provoacă în rîndul intelectualilor tresăriri de reticență dovedește de ce, prin contrast, Dan Puric are atîta succes: fiindcă el nu a învățat lecția
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
ca pe toți de rangul ei, de naturalețe, s-a supus; femeile din familie nu încetau să repete și să arate că într-un mariaj nu despre iubire este vorba și că în toate circumstanțele, chiar și tragice, afectele trebuie ocultate. A acceptat și derutată, într-un fel, de faptul că între cei cinci posibili pretendenți figura un tânăr plăcut, manierat, iubitor de cai, contele Villaforesta. însă ideea însă că mariajul - rezultat al unui aranjament bazat pe calcule materiale și de
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
este pus editorul, în aceste circumstanțe, este una dificilă: pe de-o parte, textul autorului trebui reprodus conform normelor editoriale, pe de alta, edițiile critice nu sunt tocmai cea mai fericită modalitate de repunere în circulația publică a unui scriitor ocultat. De aceea, de regulă, se optează pentru soluții intermediare, ce presupun un minim aparat critic și reproducerea fidelă a textului. Nu altfel a procedat Nadia Marcu-Pandrea cu volumul de față. Textul este reprodus cu acribie, ici-colo e însoțit de note
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
ci a întregii comunități (o problemă subterană a romanului o constituie drama cuplurilor occidentale destrămate, după zeci de ani de conviețuire, în momentul în care copiii - maturizați - părăsesc căminul) aflate într-o luptă surdă, dar continuă, de redobîndire a identității ocultate. Individul postindustrial trece prin etapele succesive ale alienării personale și colective, în interiorul mediului natural și social, unde intervenția tot mai agresivă a mașinii (computerului) tinde să-l elimine definitiv. Ca atare, el dezvoltă, ipostasic și comunitar, un sentiment al inutilității
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
acestora. Patrimoniul este strâns legat de memoria colectivă și este o componentă a reperelor identitare. Este inventarul „entităților" imateriale care trebuie adunate, inventariate, examinate, prezentate publicului larg, conservate în instituții specializate unde, atunci când este cazul, li se descifrează și sensurile ocultate și se trag concluzii. Interpretarea dată în aceste instituții specializate îmbogățește conținutul original cu elemente noi, superior analizate (Sonkoly G., Les niveaux d' interpretation et d' application de la notion depatrimoine culturel). Noțiunea de patrimoniului cultural de îmbogățește progresiv. În momentul
O întrebare pentru dna Sabina Ispas directoarea Institutului de Etnografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6470_a_7795]
-
din generația lui Mircea Streinul și a grupării Iconar, despărțit însă de aceștia pe chestiuni personale și, în ultimii ani ai interbelicului, de adeziunile ideologice. Și unii, și alții au avut de suferit din pricina acestor adeziuni, până în ’89 fiind complet ocultați. Dar, după 1989, Streinul și „iconariștii” au fost recuperați de istoria literară - în bună măsură, datorită eforturilor criticului Mircea A. Diaconu -, în timp ce Traian Chelariu, în ciuda micului ecou de presă al jurnalului său din anii ’50 (Strada Lebedei nr. 8, 2001
Jurnalul lui Traian Chelariu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4734_a_6059]