590 matches
-
șase se botează același Cănuță, dar mai ales, "patru kilograme de crap și o nevastă care crapă, sau mai bine zis leapădă, se prăpădește..." Într-adevăr, mult mai bine zis! Concluzia stabilește de obicei o relație cauzală, categorică între niște ocurențe despre care un cititor mai sceptic continuă să creadă că sînt absolut întîmplătoare și simbolismul unui număr, simbolism care și el, la rîndul lui, s-a demonstrat că poate fi contradictoriu: "patrul sub zodia căruia viețuiește Cănuță confirmă imposibilitatea de
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
din București care au un anumit nume de familie, sau care au un anumit prim prenume (din păcate, am constatat că în cazul mai multor prenume, celelalte nu sunt luate în considerație). Sistemul nu folosește semnele diacritice și nu indică ocurențele numelui, ci ale secvenței: deci, la cererea de "căutare: Dan" va răspunde și cu Dana, Daniel, Dănuț etc. Instrumentul poate fi deci folosit în măsura în care i se cunosc posibilitățile și limitele. Cele ce urmează sînt doar niște sugestii în acest sens
Curiozități onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16471_a_17796]
-
de ori (cifra include și numele cu sufix, deci cu o secvență grafică în plus, dar acestea sînt foarte puține: 22 Gheorghescu, 15 Gheorghevici etc.); comparat cu numele de familie considerate cele mai tipice în spațiul românesc, Popescu (cu 8122 ocurențe) și Ionescu (cu 7175), Gheorghe nu stă prea rău, mai ales dacă ținem cont că este întîi de toate un prenume. într-adevăr, ca prim prenume, Gheorghe apare în liste de 28.361 ori. Aparent, puțin sub Ion, pentru care
Curiozități onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16471_a_17796]
-
cuprinse și numeroase hipocoristice, masculine și feminine: Ionel, Ionela, Ionuț, Ionică, Ionica, Ioniță, Ionaș, Ionache, Ionaria, Ionalia etc. (de exemplu, sînt 3110 Ionel, între care 217 Ionela). Rezultă că, în înfruntarea directă Gheorghe / Ion, dacă excludem hipocoristicele și nu însumăm ocurențele Ion și Ioan (acesta apare ca secvență, excluzînd femininul Ioana, de 10.571 ori), Gheorghe rămîne prenumele masculin cel mai frecvent. în lista prenumelor care încep cu secvența Ion mai găsim ceva interesant: 4 ocurențe ale numelui Iona. în principiu
Curiozități onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16471_a_17796]
-
excludem hipocoristicele și nu însumăm ocurențele Ion și Ioan (acesta apare ca secvență, excluzînd femininul Ioana, de 10.571 ori), Gheorghe rămîne prenumele masculin cel mai frecvent. în lista prenumelor care încep cu secvența Ion mai găsim ceva interesant: 4 ocurențe ale numelui Iona. în principiu, acesta ar trebui să fie (ca nume biblic) masculin, dar într-unul din cazuri existența unui al doilea prenume (Olivia) contrazice așteptările, indicînd în mod clar că a fost atribuit ca feminin (probabil, format de la
Curiozități onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16471_a_17796]
-
forma nearticulată, desemnarea leu nou (cu 7.250 de apariții) este mult mai frecventă decât leu greu (identificat doar de 468 de ori); în schimb, prin articulare, raportul se inversează în mod spectaculos: leul greu apare cu 20.600 de ocurențe, iar leul nou numai cu 266! Rezultatele statistice par să sugereze că sintagma oficială este preferată în enumerări, în indicarea de prețuri, în contexte generice, pe cînd cea oficioasă e mult mai folosită în discuții și comentarii care individualizează ("Leul
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
nimic în comun cu suflul înnoitor al artelor, spre exemplu A. Tolstoi afirmând cu ceva timp în urmă că, în ce-i privește pe cubiști, nu știe nimic despre ei și nici nu se interesează de activitatea lor. Ei bine, ocurențele i-au modificat opiniile, de data aceasta el declarând că ar fi unul dintre apologeții futurismului, spunândui corespondentului de la „Ziarul de Moscova”: „Eu deja am trecut școala pesimismului, văd în viitor triumful începutului vieții și, în acest sens, sunt un
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
viticultor, ci critic literar, de aceea domeniul în care se așază spre a vorbi despre etosul vinului e literatura. Și cum literatura presupune un șir de autori răsfirați pe secole și mode, Răzvan Voncu urmărește de la începuturi pînă în 1989 ocurențele acestei teme. Cum „etosul vinului“ sună vag, de o ambiguitate stînjenitoare, Răzvan Voncu preferă expresia de „cultură potatorică“, acel mănunchi de obiceiuri ce se învîrt în jurul plăcerii de a consuma vin: de la taina euharistiei, în care vinul e asimilat cu
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
lipsind, istoria încremenește pedagogic, într-o alăturare inertă de autori izolați, legea de creștere a temei fiind vacantă. În felul acesta rafinamentul lui Răzvan Voncu, un autor de a cărui înzestrare nu mă îndoiesc, rămîne nepus în lumină. A depista ocurențele culturii potatorice la Caragiale sau Camil Petrescu nu înseamnă a face istorie literară, ci cazuistică meticuloasă. Strîngi exemple și dai citate, muncă de recensămînt fără orizont, căci exemplele nu ascultă de un criteriu de ordonare. La mijloc e doar preferinț
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
la conținut. Și încep cu capitolul rezervat lui Eminescu, topit sagace împreună cu Creangă sub titlul Frăția vinului de la Borta-Rece. Încă o dată, simțul critic al autorului se dovedește salutar: nu numai că distinge (și aici, ca și în alte păriți) între ocurențele sacre și cele profane ale licorii, dar, în ce-l privește strict pe Eminescu, Răzvan Voncu mai introduce o nuanță, separând „beția romantică” de cea lumească. Cea dintâi, ilustrată mai cu seamă prin efecte retorice. Eminescu, ne amintim, nu se
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
capiști năruite, cu stâlpi tiviți cu iederi" (și "mușchi verde"); nu însă, pe cât cred, în sine, adică pentru ele înseși, ca vreun Hubert Robert al poeziei, - el nefiind un simplu "ruinist". Căci, între altele, ceea ce are un tâlc anume,-n ocurență, e că ruinele acestea sunt, mai cu seamă, "chipuri și icoane", imagini ale sufletului însuși și/sau, conform faimoasei definiții a peisajului, după Amiel, niște subiective "étatșsț d'âme". Ele, de altfel, se răsfrâng, mai totdeauna, în iazuri sau în
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
cu dizabilități, despre comisari de festivaluri, și tot așa. Nu m-am apucat să socotesc de cîte ori apare, în articole din aceeași revistă, din aceeași săptămînă, familia a huli - hulit - hulire. Mi-au sărit, totuși, în ochi vreo trei "ocurențe". Parcă prea mult. De ce ne-am mai mira, atunci, că pe același front de discuții cultural-ideologice, nu foarte departe în urmă, un academician și-o profesoară se acuzau, prin scrisori deschise, că nu știu... să numere. Evident, nici ei, nici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
de primar în arondismentul II al Parisului, Cavaler al Legiunii de onoare, etc. și, în rest, autorul face ce știe el mai bine: portrete și descrieri. Povestea de dragoste dintre Césarine și Anselme nu are nimic spectaculos și dramatic, iar ocurențele care mă interesează se opresc la jumătatea romanului. Eroul e vânzător de parfumuri dar nu vinde nici un parfum, nici măcar o picătură în tot romanul. De altfel, nu face decât proiecte pe care nu le poate susține, singurul care reușește să
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
internetul - pare a se caracteriza printr-o frecvență ridicată a construcției intensiv-participa-tive, dar și printr-o persistență a condamnării sale, a impresiei că este o greșeală de exprimare. O căutare pe Google (cu toate limitele ei) indică 461.000 de ocurențe ale secvenței îmi cer scuze, față de doar 4.050 pentru îți cer scuze, 5.480 pentru vă cer scuze, 7.820 pentru îi cer scuze și 998 pentru le cer scuze. Formula cea mai frecventă este însă ironizată pe diverse
Îmi cer scuze... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8013_a_9338]
-
patru forme principale de recunoaștere: recunoașterea prin semne distinctive, prin amintire, prin rațiune (ca în Choeforeleă și recunoașterea ca efect tragic rezultând dintro înlănțuire necesară sau credibilă de fapte (exemplul tipic îl constituie Oedip rege de Sofocleă. Cea mai veche ocurență a scenei de recunoaștere păstrată este cea a Choeforelor 2. Oreste crede că o va găsi pe Electra într-un cortegiu de femei în doliu, din care tânăra se detașează prin profunzimea suferinței sale. Spusele femeilor îi confirmă ipoteza. De
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
iasă din salonul unde se simte secure, să contenească ambivalența dintre un cosmopolit radical care beștelește cultura înghețată a înălțimilor artificiale și elitistul care face reverențe conservatorismului tradiționalist; să fie el însuși, cu scăderi (fraza de mai sus cuprinde trei ocurențe ale semnului de punctuație "două puncte"), cu adevăratele afinități afișate (Roland Barthes în primul rînd, autorul Mitologiilor, sau Beckett, autorul "ultimei literaturi") și cu strălucirea ratării care pîlpîie cînd și cînd, ca luminița de la capătul tunelului, o ratare care face
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
acest caz, ci, dimpotrivă, sunt parte a două fenomene ample care s-au desfășurat cu precădere în ultimii 500 de ani în Europa: formarea și centralizarea statelor, respectiv expansiunea capitalismului. Secțiunea a identificat și principalele puncte de inter acțiune între ocurențele particulare ale acestora și aranjament, evidențiind principalele reacții și adaptări. 4.5. Analiză. De ce nu a rezistat nivelul confederal? Cele două cauze exogene - expansiunea piețelor interne și expansiunea statului - se află, indubitabil, la originea devoluției politice a obștilor din Munții
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
fire! Dacă toată lumea ar face ca dumneavoastră!” Când îl cunoști pe defunct, este și mai rău: „Nu-ți stă în fire să te porți așa.” Nici nu evoc cazul, tulburător până la obscenitate, în care îl iubești pe scumpul dispărut. În ocurență, mortul meu nu era nici scump nici mai puțin dispărut. Alesese tocmai acest moment unic din viața sa ca să apară într-a mea. Nu era vreme să filozofez. Pusei mâna pe telefon ca să chem salvarea; amintirea conversației din ajun îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
lor aco peră restul. În anturajul meu, se arată Însă auroral și altfel de prezențe. Resimt de Îndată emisiile Înviorătoare ale frumuseții. Unei asemenea femei nu numai că-i coboară firescul În gesturi, În expresie În genere, ci construiește, prin ocurența sa, Însăși naturalețea relaționării la alt eu. E greu să mă Înșel În privința frumuseții ei, o poartă către mine un fluid insinuant, continuu, o susține atitudinea degajată, exercițiul ei Îndelungat de a vrea și de a ști să placă, profesarea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Convenția privind violența și hărțuirea (nr. 190), care vizează protejarea lucrătorilor împotriva violenței și hărțuirii în lumea muncii, definite ca „o serie de comportamente și practici inacceptabile sau amenințările legate de manifestarea acestora, indiferent dacă este vorba de o singură ocurență sau de un eveniment repetat, care are drept scop sau ar putea conduce la un prejudiciu fizic, psihic, sexual sau economic, și include violența și hărțuirea pe criterii de gen“. Aceasta a intrat în vigoare la 25 iunie 2021, dar
HOTĂRÂREA din 30 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/265721]
-
Oricum, la Cluj și la Oradea, la Timișoara și la Sibiu, s-au putut afirma nu doar ca niște sateliți ultraobedienți scriitori ce au schimbat climatul cultural, cu efecte generale, chiar dacă binecunoscutul sectarism al ardelenilor și-a spus și în ocurență cuvântul.) Grație acestei variate posibilități, mi-am desfășurat și eu, din ce în ce mai greu, dar sigur, cariera publicistică, mai ales cea de „articler", ceea ce în mod firesc m-a dus la alexandrinism, adică la comentariu pe teme și pretexte ce mi se
Ce e de făcut... și ce nu e by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/6015_a_7340]
-
la individ și de la aliment la aliment, și pînă la urmă orice formă de hrănire poate fi subsumată ideii de regim alimentar, literaritatea nu spune altceva decît dorința de a norma un fapt divers și profund personal în fiecare din ocurențele lui prin recursul la general în numele „esteticului”. Literatură este peste tot, chiar și acolo unde ea nu se explică en tant que telle, așa după cum esența ei din punct de vedere estetic poate lipsi chiar acolo unde autorul își afirmă
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
vechimii în limbă a formei cu flexiune, constatăm azi o tendință de utilizare invariabilă a adjectivului; o căutare pe Google a sintagmei „rochia violet' aduce 3.630 de atestări, față de 238 pentru „rochia violetă"; în asociere cu substantivul lumină, numărul ocurențelor este aproximativ egal (2640 „lumină violetă", 2370 „lumină violet"). Sunt mai multe cauze ale fenomenului: violet este simțit ca termen neologic și este asimilat numelor de culori invariabile: „La tv s-au perindat joia trecută sacouri mov, flanele violet, eșarfe
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
a promite etc. Începe însă să apară și în alte contexte: „eu vreau o anchetă cu subiect si predicat deschisă de procuratura română” (inliniedreapta. net). Faptul că expresia a devenit deja un automatism e dovedit de contextele în care o ocurență a termenului subiect (chiar cu alt sens) atrage, printr-un joc de cuvinte, continuarea previzibilă: „Mă mai uit la câte un film, le vânez pe cele vechi, cu subiect (și predicat)” (anca-onlooker.blogspot.com). Se pare că există și o
„Cu subiect și predicat“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4530_a_5855]
-
praștie de aer. Metaforă a evanescenței care se va perpetua în forme diluate și mai târziu, chiar în prima carte, în care, exceptând poemul supus discuției, cuvântul „aer” (ca atare sau în termeni derivați) are nu mai puțin de nouă ocurențe: „Cine le-a dat drumul la aer?”22; „marea mâncătoare de aer”23. „Îmi amintesc - zic însă - îmi amintesc/ aerul fiert/ aerul îndesat în cinci/ simțuri ghintuite”24, „ora cinci se udau străzile/ aeru’ se respira pe felii”25, „unii
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]