135 matches
-
operele celor doi autori. Se va continua cu analiza motivelor și temelor generate de aceștia. Frecvență de apariție a termenilor-cheie va fi, de fiecare dată, cuantificata cu ajutorul instrumentelor lexicografice create de Giuseppe Savoca.25 Prezenta cercetare se limitează la studiul ocurentelor substantivelor și adjectivelor, deoarece, pe de o parte, stilul extrem de nominal al poeziilor quasimodiene din prima perioadă de creație justifica o asemenea opțiune, iar, pe de alta, așa cum arată acest exeget, studiile comparative bazate pe substantive sunt mai fructuoase decât
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de altă parte, numele comune foarte frecvente. Cele din urmă au fost numite de Steen Jansen și Paola Polițo, reluând terminologia lui Robert Martin, cuvinte pol.27 În Canturi primele zece cuvinte pol sunt în ordinea descrescătoare a numărului de ocurente: cuore-inimă, vita-viață, amore-iubire, cielo-cer, terra-pământ, natura-natură, tempo-timp, morte-moarte, giorno-zi, età-vârstă/epoca. Dintre acestea peste de jumătate (terra, morte, amore, cuore, tempo, vită) se regăsesc printre cele mai utilizate zece cuvinte de la Quasimodo (terra-pământ, morte-moarte, acqua-apă, notte-noapte, amore-iubire, cuore-inimă, tempo-timp, vita-viață
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pot susține un traseu interpretativ.28 Recurenta diferiților termeni constituie un bun indiciu al motivelor și temelor principale abordate de fiecare autor: Această construcție [a temei] nu este o asamblare arbitrară; ea se sprijină pe fenomene prezente în text; recurente, ocurente, co-ocurențe, compatibilități și incompatibilități semice. Pentru critică tematica aceste fenomene constituie mărcile vizibile ale unei "structuri de adâncime".29 Ocurentele constituie, așadar, indicii macrotextuale, ce trimit mai întâi la motive, iar succesiv la teme literare. Potrivit lui Paul Hadermann, reluat de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fiecare autor: Această construcție [a temei] nu este o asamblare arbitrară; ea se sprijină pe fenomene prezente în text; recurente, ocurente, co-ocurențe, compatibilități și incompatibilități semice. Pentru critică tematica aceste fenomene constituie mărcile vizibile ale unei "structuri de adâncime".29 Ocurentele constituie, așadar, indicii macrotextuale, ce trimit mai întâi la motive, iar succesiv la teme literare. Potrivit lui Paul Hadermann, reluat de Michel Vanhellenputte, într-un text, motivul este o mică unitate de sens (Bedeutungseinheit), si, ca atare, este mult mai restrâns
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și că poate fi întregita cu altele ce generează imagini sau idei neclare, vaste, infinite. Analizând frecvență de apariție a acestor cuvinte în versurile lui Salvatore Quasimodo se observă că adjectivele depărtat, antic și înalt, fiecare cu câte 23 de ocurente, sunt depășite că frecvență numai de adjectivul verde (28), ca adjectivul mort este folosit de 18 ori (mortul înregistrează, în plus, 40 de recurente), dar că substantivul din familia sa lexicala, moarte, numărând 79 de apariții aproape la egalitate cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Leopardi între modul de transpunere a timpului și sonoritate (înțelegându-se prin această totalitatea imaginilor auditive din Canturi inclusiv cele ale tăcerii).282 Oreste Macrì remarcă frecvență cu care este reitarat în versurile scriitorului ermetic acest ultim motiv oglindit de ocurentele termenului silenzio. Tot el observa jocul rafinat practicat de poet la limita tăcerii, ai cărui protagoniști sunt pauzele, spațiile albe, ne-cuvintele. În volumele sicilianului substantivul silenzio numără 34 ocurente, aflându-se pe locul 11 că frecvență în cadrul categoriei sale
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
reitarat în versurile scriitorului ermetic acest ultim motiv oglindit de ocurentele termenului silenzio. Tot el observa jocul rafinat practicat de poet la limita tăcerii, ai cărui protagoniști sunt pauzele, spațiile albe, ne-cuvintele. În volumele sicilianului substantivul silenzio numără 34 ocurente, aflându-se pe locul 11 că frecvență în cadrul categoriei sale gramaticale, la egalitate cu adjectivul ignoto, la care se va face referire într-un capitol succesiv și cu substantivele feminine riva și ombra.283 În coincidență acestei frecvente se citește
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
succesiv și cu substantivele feminine riva și ombra.283 În coincidență acestei frecvente se citește metaforă leopardiană silente riva (moartea), corespondență ce trimite la o serie de asocieri semantice din poezia lui Quasimodo, printre care se numără liniștea și moartea (ocurenta termenului din poezia Thànatos Athànatos, construită, desigur, în jurul nucleului tematic al morții, este deosebit de grăitoare; aici Quasimodo o numește: Dio del silenzio).284 Nucleul tematic al morții va constitui, pornind și de la aceste observații, subiectul unuia din subcapitolele următoare. În
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
adjectiv s-a dovedit a fi unul dintre cele mai sugestive din versurile lui Leopardi, iar mai tarziu, din cele ale lui Quasimodo.297 Sicilianul utilizează întreaga paletă leopardiană de semnificații și conotații atribuite acestui calificativ, ce numără câte 12 ocurente în poeziile sale și în Canturi. Cu referire la oameni are sensul propriu de necunoscut, anonim (în La Monumentul lui Dante, Brutus cel Tânăr, În mine rătăcita fiece formă, si Mobil al sferelor și al tăcerii). Dacă este asociat unui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a apropierii creatorului sicilian de versurile marelui romantic. Unele imagini ale acestuia din urmă par să fie țintă declarată a căutării quasimodiene: Stăteam întins, tăcerea căutăm, ce se încheie cu tabloul tânărului aflat la malul unei ape, lângă râul Platani. Ocurenta cuvântului respectiv în alte contexte quasimodiene care amintesc de Canturi reprezintă una dintre legăturile rezistente dintre creația celor doi. Astfel, sintagme din Piață Fontana evocă Infinitul și păr să fie reelaborări ale unor motive leopardiene: foșnetul meu / tăcut; întregi fragmente
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
poate fi echivalata cu spațiile infinite în care poetul se pierde, întrerupând asemenea lui Leopardi, legăturile cu orice spațiu și cu orice timp. Motivul naufragiului, preluat de Quasimodo prin filtrul versurilor lui Ungaretti în contexte nu foarte numeroase (există 6 ocurente ale termenilor din respectiva familie lexicala, grupate în volumele Oboi scufundat și Erato și Apòllion) va prilejui în paginile următoare câteva observații cu privire la arta scriitoriceasca a poetului ermetic, pentru care odihnă promisă de naufragiu constituie unul dintre deznodămintele rătăcirii febrile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
unui motiv din sfera auditivului: Și vine vântul aducându-mi glasul / orei din turn (Amintirile, vv. 50-51), Iar când vântul / foșnește-n crâng (Infinitul, vv. 8-9).339 Dat fiind că ambii poeți utilizează toposul "vânt", o privire mai atentă asupra ocurentelor cuvântului respectiv promite să nuanțeze ascendentele. În Canturile există un numar de douăzeci și două de prezente, egal cu rata frecventei de apariție a substantivelor affetto, errore, mare, luce și via.340 Învăluit în tonul declamativ al versurilor cu tentă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
procedeu al poeticii cuvântului vag, formulate în Zibaldone și aplicate în versuri. Venti prin impresia nedefinita și vastă pe care o trezește în cititor se numără printre cuvintele vagi destinate să genereze o multitudine de idei. În poeziile quasimodiene toate ocurentele acestuia se prezintă la forma de singular. Cu aceeași impetuozitate regăsim vântul că suflu al furtunii în La nunta surorii Paolina: În lupta sprinten / se-aruncă vântul și pe cer la pândă / stau nori de plumb și-n munți răsună
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de manifestare energică a ostilității naturii, vântul este în Imn Patriarhilor semnul maniei cerului: Pribeag, gonit de spaime, ucigașul / fugind de umbre și de furia neagră / a vântului dezlănțuit în codri (vv. 43-45), dar și în Liniștea după furtună, unde ocurenta din finalul poeziei dezvăluie chipul naturii dezlănțuite: prin care-n chinuri grele / și lungi, fiori de gheață / simțiră mulți văzând dezlănțuite / potrivnic nouă vânturi / și fulgere smintite (vv. 39-41).342 Poate fi, dimpotrivă, suflu vital al naturii ce renaște imaginile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
totalizatoare a timpului, sunetul vântului apare că fir sonor invizibil cu ajutorul căruia poetul interiorizează imaginea acustică succesiva: Și vine vântul aducându-mi glasul / orei din turn. Mi-era spre mângâiere / nopților mele, mi-amintesc, bătaia (vv. 50-52). O a treia ocurenta a termenului în poezia amintită este transpusa în trecut și în spațiului unde se manifestă iluziile fericite ale copilăriei: În aceste / vechi săli sub licăr de zapezi și-n jurul / imenselor ferești vuind cu vântul / glasul meu tânăr răsună pe
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
transpare din diferitele fragmente poetice în care autorul plasează respectivul termen. Printre cuvintele cheie ale Canturilor preluate și transformate în substanță poetica de Salvatore Quasimodo vântul joacă un rol de protagonist, totalizând nu mai puțin de cincizeci și două de ocurente. Dintre substantive, puține depășesc în frecvență termenul amintit: terra pământ (98), morte moarte (79), acqua apă (78), notte noapte (74), amore dragoste (73), cuore inima (73), tempo timp (73), giorno ziua (62), vită viața (56), albero copac (54), aria aer
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nemișcarea se poate transforma în căutare, în dinamism, ca tăcerea neclintita a frunzelor se poate întrerupe. Cu această accepțiune, de element catalizator care frânge imobilitatea și prilejuiește aprofundarea căutării, are rol de factor determinant în desăvârșirea itinerariului cognitiv.352 Această ocurenta a avut o influență considerabilă asupra poeziei ulterioare și a condiționat mai multe fragmente scrise de Quasimodo. Astfel, în Vânt la Tìndari există o posibilă ascendentă leopardiană: Urc piscuri, prăpastii de aer / cuprins de vântul pinilor și eu mă prefac
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
iei din spații suspendate, / (pustiuri stinse, renunțări) / din codri tăcuți / înlănțuiți cu șfori de aur / ce nu își schimbă sensul / la foșnet de vânturi / ce coboară deodată / nici la rotirea stelelor (Forme de arbori chinuite).360 Se remarcă aici prima ocurenta a verbului leopardian stormire, substantivizat. Metamorfoza la care sunt supuse ecourile preluate afectează lexicul și la nivelul categoriilor gramaticale: prin substantivizarea tipică poeticii sale, construcția verbală aud foșnind (odo stormir), predicat fundamental al poeziei Infinitul, se modifică dezvăluind unul dintre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
întreaga ființă a lui Dumnezeu, s-a vorbit despre franciscanism, deseori golit, paradoxal, de religiozitate. Transformările tind spre esențializare, spre reducerea elementelor și a ființei umane la puține trăsături de bază, cu potențial fecund. Replierea în vegetal (cu 28 de ocurente, adjectivul verde este cel dintâi că frecvență printre reprezentanții categoriei sale gramaticale) constituie un respiro ce întrerupe căutarea și rătăcirea. Ideea păgâno-franciscană că ființă umană se poate cufunda în matricea naturii dispuse să o protejeze apare că un ecou al
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
profesor. 3.4. Somn și vise în poezia lui Salvatore Quasimodo ascendente leopardiene În volumul Și pe data e seara (1942) somnul și visul, motive romantice prin excelență, revin cu o frecvență demnă de remarcat. Analiza lor pornește de la cuantificarea ocurentelor respectivilor termeni, sonno somn și sogno vis, urmărește capacitatea lor de a se combină în context și modul în care pe baza lor se conturează temele iubirii și amintirii, comune poeziei autorilor noștri.379 În primele volume quasimodiene substantivul sonno
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sonno somn și sogno vis, urmărește capacitatea lor de a se combină în context și modul în care pe baza lor se conturează temele iubirii și amintirii, comune poeziei autorilor noștri.379 În primele volume quasimodiene substantivul sonno numără 13 ocurente, lipsind cu desăvârșire în versurile scrise după 1945. Listele de frecvență realizate de Giuseppe Savoca confirmă faptul că acesta este unul dintre puținele lexeme, și singurul cu mai mult de zece ocurente, la care autorul a renunțat după ce de al
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
În primele volume quasimodiene substantivul sonno numără 13 ocurente, lipsind cu desăvârșire în versurile scrise după 1945. Listele de frecvență realizate de Giuseppe Savoca confirmă faptul că acesta este unul dintre puținele lexeme, și singurul cu mai mult de zece ocurente, la care autorul a renunțat după ce de al doilea Răzoi Mondial. Dimpotrivă, situația cantitativa și distributiva a cuvântului sogno vis se configurează că o veritabilă izotopie de-a lungul tuturor etapelor de creație, numărul ocurentelor din ultimele poezii postbelice ajungând
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cu mai mult de zece ocurente, la care autorul a renunțat după ce de al doilea Răzoi Mondial. Dimpotrivă, situația cantitativa și distributiva a cuvântului sogno vis se configurează că o veritabilă izotopie de-a lungul tuturor etapelor de creație, numărul ocurentelor din ultimele poezii postbelice ajungând să îl depășească pe cel din plachetele anterioare, probabil, deoarece apropierea bătrâneții și a morții avea nevoie de un element compensatoriu. Compoziția terminologica a versurilor invalidează astfel opinia lui Riccobono conform căreia: poetica silabisirii viselor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
faptul ca stihurile din al doilea moment creativ sunt mai ancorate în realitate, afirmația se poate justifica numai dacă accentul se menține pe adjectivul nocturne.380 În vreme ce primele volume sunt presărate cu viziuni onirice, foarte frecvente în ciuda numărului mic de ocurente, după 1945 visul este din ce in ce mai prezent că vocabula, motivul alunecând pe nesimțite spre cel al amintirii, cu care deseori se contopește. La granița visului cu amintirea, sicilianul reia uneori abrupt tematica leopardiană a iluziilor, grație cărora copilul și omul primitiv
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
abrupt tematica leopardiană a iluziilor, grație cărora copilul și omul primitiv cunosc fericirea: copilărie greșită, moștenire de vise (Lângă un turn maur pentru fratele mort). În Ape și pământuri, Oboi scufundat, Erato și Apòllion, Poezii noi, cuvântului sogno înregistrează cinci ocurente, distribuite în poeziile Îngeri, Nicicând te-nvinse noapte așa senina, Unde morții stau cu ochii deschiși, Ànapo și Delfica. Analiza din rândurile următoare va face însă referire și la contextele onirice în care termenul nu apare explicit. Unul dintre criteriile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]