277 matches
-
înalt simț axiologic din literatura noastră, așa încât, chiar când este apofatic, neagă pentru că nu este respectată afirmarea ființării, armonia existențială. Lucian Blaga atunci când neagă, o face mai detașat, ca un ritual artistic, înțelepciunea și iubirea lui sunt "jocuri" gestualul în odăjdii metaforice. * Orice creație de artă autentică este transformarea unui amalgam disparat idei, cuvinte, forme, culori, sunete într-o structură articulată, unitară. Tensiunile ideatice și formale ale organizării interne într-un poem, tablou, piesă muzicală realizează un microcosmos perfect, condensând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu talent literar; și cu devoțiune creștină. Un savant dornic de întunecimea încăperilor mînăstirești și de obscuritatea fumurie a catapetesmelor nerenovate. Un viitor doctor în istorie căruia incintele aseptice ale amfiteatrelor universitare nu i-au șters memoria mirosului prăfuit al odăjdiilor din paraclis. Un eseist făcînd pledoaria timpului liturgic în mijlocul unei civilizații descreștinate. Un intelectual pledînd pentru asceză într-o lume înțesată de fast-food-uri și de supermarketuri gigantice. A patra trăsătură este umorul. Mircea Platon poate fi biciuitor de persiflant. Are
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
Întoarse fața spre soțul ei și-i spuse: — Berea aceea. Stomacul meu nu se mai liniștește. Face atâta zgomot, că nu pot dormi. Domnul Opie visa că urca niște scări largi, cu trepte de marmură, spre altarul Domnului, Îmbrăcat În odăjdii, cu crosa de crichet sub braț și mănușa de joc atârnându-i la glezna mâinii. Dr. John, În sfârșit adormit, cu o pastilă amară dizolvându-i-se pe limbă, vorbi la un moment dat În nemțește. Nu avea cușetă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
PSD, actualul președinte al PSD, precum și președintele executiv al PSD au dat buzna în plină slujbă de pomenire a lui Ștefan cel Mare - sensul găsiți-l dumneavoastră. Înaltele fețe bisericești, în frunte cu Patriarhul Teoctist, pun pe stop procedura în odăjdii ca să-i întâmpine pe capii lumești. PSD-ul n-a vrut să vină de la început, când s-a rostit acatistul care individualizează slujba, povestirea vieții și faptelor lui Ștefan - de ce, nu știu, s-or fi sculat mai târziu. C.V. Tudor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ciudat? -, prietena mea, ce flori ar putea juca rolul preoților, al țârcovnicilor care cântau fermecător de frumos pe nas, bineînțeles -, dar n-am găsit nimic. Bujorul ni se părea un îngâmfat care-l supără pe Dumnezeu, trandafirul nu putea purta odăjdii din cauza spinilor, dumitrița părea prea bosumflată... Și cu praznicul a fost o poveste. Ce mănâncă o floare moartă? Științific, am hotărât că doar apa de izvor era singurul fel de bucate pentru praznic. Apa de la robinet puțea atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și morală; anume tehnica și materialele. Folosind exclusiv materiale prețioase și vechi - de la mătase la catifele și la plușuri, de la dantele și broderii la firul de aur și la perle, de la țesătura țărănescă frustă și pînă la strălucirea prețioasă a odăjdiilor - pe care le recuperează fizic și le reconstruiește expresiv și simbolic prin colaj, Georgia Lavric nu-și găsea în nici o altă parte un cîmp de repere mai potrivit. Sonoritatea acestor materiale, parfumul lor arhaic, aerul acela arheologico-muzeistic, precum și regimul lor
Patru ipostaze ale artei decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7580_a_8905]
-
capăt, românul zăbovește. Se repauzează în loisir. Se odihnește. Petrece cu neamurile, prietenii, cunoștințele, vecinii, dar, mai ales cu duducile. Și flecărește. Copios. E plin de vervă, are toane febrile, șuguie spumos, tremură de mândrie, se mortifică fastuos, își pune odăjdii cu răsunet, se scobește în dinții fanteziei. În timp ce stă răbunit în poziția voinicului, binecunoscuta rână națională, precum și cu nelipsitul fir de iarbă în colțul gurii, el tresaltă și alină numaidecât toate suferințele mapamondului. După care, dacă mai e timp, efectuează
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
Litera V, 2002) cu o primă atestare la 1779; din cele mai vechi citate, forma sa e variabilă după gen, număr și caz: „marmoră violetă (văpsea de toporaș)" (1837). Un text foarte cunoscut e bacovianul Amurg violet, în care apar „odăjdii violete", „pâlcuri violete" și chiar „mulțimea toată pare violetă" (un cititor remarcă: „Am fost atacat cu violet de către Bacovia", mihaimuscalu.wordpress.com). În ciuda vechimii în limbă a formei cu flexiune, constatăm azi o tendință de utilizare invariabilă a adjectivului; o
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
și dezumanizată, amenințată cu atât mai grav cu cât procesul vizează până și teritoriile sacralității: „Ctitori purtându- și în brațe cu greu / Mănăstirile,/ Ca pe un capital convertibil / La change-office-ul vieții de apoi; / Călugări tineri/ Cu doctorate la Cambridge / Și odăjdii sărutate/ De țărăncile bătrâne / Târându-se în genunchi...“ Poeta constată, deplângând-o, robotizarea generației „pe role”, lipsită de acces la firesc și la sensurile mai înalte ale umanului: „Ei trec pe role / Cu căștile bubuind la urechi,/ Cu ochii fixați
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
sale repetate, mereu mai tânăr, mereu mai esențializat, mai lipsit de cuvinte! Mereu mai în preajma noastră. Teatrul cruzimii și teatrul ateismului politic, prin care vindecă bolile iubirilor circumspecte și circumstanțiale, mă fac să-l văd pe Agamiță nu înveșmântat în odăjdii albe, întrețesute cu fire de aur, precum capii religiilor înfloritoare, nu, ci desăvârșit, în luxurianța sa exterioară, de varii podoabe de corp - pentru frunte, gât, mâini! - și de podoabe vestimentare lucrate de fecioare - aplice, paftale, nasturi... Formele fără fond - în
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
eva oarbă-orb adam. Pod de frânghii luna spală și pe-al soarelui genunchi pare o femeie goală tristă vergură vestală bolnavă de poesie - vecinica epilepsie - la-nserare să-ngenunchi. Scrib/aed la curtea lor sângele nevăzător le punea la dezbrăcare reci odăjdii sclipitoare ferecând un ornic blând cu brățări și lănțișoare. Șlefuiam modern cu artă cearcăne cât marea-moartă împilându-l în idilă - a metaforei mantilă - șarpele/ aproapele bazileul-patriarhul via/oful golful ah-ul. Dar nu ei așteaptă fiul galopând prin basm pustiul
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
Acasa > Versuri > Visare > BĂTAIA VÂNTULUI Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1399 din 30 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului bătaia vântului pădurea-n odăjdii de toamnă, suvenir, silabe, descânt, potecile-nveșmântate în zale se-ntorc în mormânt. pe sub boltele-nalte ale tăcerii se-ascunde ecoul târziu, aripa răscrucilor rupe și sperie tot ce e viu. cerne cerul aur și scrum, nimeni nu se-aude în noapte
BĂTAIA VÂNTULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384110_a_385439]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > POEZIA TOAMNEI Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului bătaia vântului pădurea-n odăjdii de toamnă, suvenir, silabe, descânt, potecile-nveșmântate în zale se-ntorc în mormânt. pe sub boltele-nalte ale tăcerii se-ascunde ecoul târziu, aripa răscrucilor rupe și sperie tot ce e viu. cerne cerul aur și scrum, nimeni nu se-aude în noapte
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
energie. Era puțin cam prea dolofan pentru a avea o siluetă de o simetrie perfectă, cu părul de culoarea firului de aur și cu o personalitate strălucitoare, cuceritoare. Când intra Într-o Încăpere, Înveșmântat din cap până-n picioare În solemnele odăjdii purpurii, semăna cu un amurg pictat de Turner și stârnea atât atenția, cât și admirația. Scrisese două romane: unul Înainte de convertire, violent anticatolic, iar după cinci ani Încă unul, În care se străduia să transforme inteligentele sale zeflemele la adresa papistașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Lawrence, ambasadorii Marii Britanii și Italiei, nunțiul papal și o mulțime de preoți și prieteni au ținut să fie prezenți. Totuși inexorabilele foarfece retezaseră toate firele ținute strâns În pumn de Monsignor. Văzându-l Întins În sicriu, cu mâinile Împreunate pe odăjdiile purpurii, Amory a fost cuprins de o durere lugubră. Chipul nu i se schimbase și, ca și cum n-ar fi Înțeles că moare, pe el nu se citea nici un fel de emoție sau frică. Era bunul și vechiul prieten al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din când în când, miră. Dar domnul Arghezi mai datorește strofele bune unui lucru despre care mi-e totdeauna greu să-i pomenesc. Sunt bunuri ale scurtei sale experiențe monarhale. Chiar la cei mai orbiți disprețuitori contemptori ai Harului, aurul odăjdiilor dezbrăcate se amintește, posomorât numai. Inerțiile materiale ale acestei muze o coboară la adevărate pastișe eminesciene. " Mai mult, tu nu vei mai vedea Nimic, nici cer, nici flori. S-au prăfuit în zarea ta, Ca niște nori." (Doliu) " Am luat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cheamă pe credincioși la Înviere. Vocea impunătoare a preotului care poartă în mână sfeștnicul împărătesc îi invită la el pe creștinii ortodocși, să ia Lumina. Se ocolește din nou biserica. O mare de lumânări mișcătoare urmează pe preotul înveșmântat în odăjdiile sclipitoare de Paște. Este mirific, o atmosferă de basm, de o frumusețe pură, asemănătoare scenelor din Eden. Se spune, în dreapta și în stânga, „Christos a înviat!”, „Adevărat a înviat!”, se ciocnesc primele ouă. Apoi marea de lumânări pornește spre cimitir, unde
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
bunătate, de omenie și de moralitate este prietenul meu mai mare, Ioan Crișan, care anul acesta a împlinit 81 de ani. Să-i dea Domnul sănătate, să-l mai aud la telefon mulți ani! Seamănă cu muntele Ceahlău, înveșmântat în odăjdii de argint, dacă-l privești stând în genunchi și rugându-te. Este una dintre mințile strălucite pe care le-am întâlnit în această națiune, cadru didactic la Politehnică în tinerețe, cercetător cu multe invenții și descoperiri în Electrochimie, că dacă
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
nasc în România. Pentru Podișul Transilvaniei, pentru spicul auriu al Bărăganului, pentru fața brăzdată de soare și mâinile bătătorite de muncă ale țăranului, pentru doinele și baladele strămoșești, pentru Eminescu, Slavici și Iorga, pentru bordeiul din chirpici și Atheneu, pentru odăjdiile și predicile preoților, pentru Napoca, Apullum, Sarmisegetusa și Callatis, pentru drobul de miel și saramură, pentru Independența din 1877, pentru Părintele Cleopa și Părintele Galeriu, pentru cultura brâncovenească, pentru plug, grapă și cimpoi, pentru stiloul lui Petrache Poenaru și cibernatica
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
Vasile Constantin. Noutatea aceasta a luat forma unor poeme intitulate „Destăinuirile unui duhovnic", publicate în mai multe reviste românești din jurul lumii de către remarcabilul jurnalist româno-australian, George Roca. Din aceste poemele cu tematică religioasă parcă se desprinde chipul părintelui Prodromos îmbrăcând odăjdiile firii ca să facă însemne pe răbojul vremii. Astfel ne dă învățătură precum cele desprinse din vechile ceasloave și cazanii. Sunt poezii spuse cu cumpătare în graiul simplu, curat și frumos al țăranului nostru înțelept care ne amintește de învățăturile sfintei
PĂRINTELE IEROSCHIMONAH PRODROMOS BELE ŞI CREAŢIILE SALE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367957_a_369286]
-
instituției ecleziastice. Școala, instituțiile și întreprinderile statului totalitar își ironizau și chiar pedepseau proprii angajați, adepți practicanți ori doar simpatizanți ai oricărui cult religios (inclusiv cel tradițional creștin-ortodox). Dacă mai punem la socoteală și infiltrarea Bisericii cu politruci acoperiți în odăjdii ca și îndârjirea cu care se țineau „filipicele” anticlericale și pozițiile vădit pro-atee de extracție materialist-ateistă, avem imaginea aproape veridică a unei societăți apostaziate. Din al cărei corp au fost „extrași” tocmai anticorpii, imunitari la boli ideologice trecătoare, riscând să
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366954_a_368283]
-
și tărâmul undelor le propagă și din nefericire le suportă. Dacă stăpânul sau dispecerul ei o umilește cu ignoranța, răspărul, reaua intenție, cu viclenia dezavuantă a jumătăților de gând... Într-o publicație, drept-stătătorii bisericii sunt bălăcăriți ca fiind „apostoli de odăjdii violate”, într-o alta, la întrebarea despre putința sau neputința noastră de a ne ridica la standardele (stas-ul) economiei europene, i se retează aparent înciudat, printr-un pretins calambur (oricum forțat!): „Tu-i para-stas-ul mă-sii de viață!” Impietatea
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (V) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367092_a_368421]
-
a fost o liniște perfectă, în timpul celor 45 de minute în care s-a desfășurat dansul, fără pauză. După terminarea spectacolului, întorcându-ne spre casă, noaptea se oprise în parbrizul mașinii, aducând cu ea misteriosul oaspete al cerului, îmbrăcat în odăjdii albe, transparente, să-l putem privi o clipă, să putem gândi asupra acestei vieți pământene, acest dar, această „nebunie” de a trăi într-o lume în care ordinea a fost perturbată de haos, în care se amestecă năucitor luminile cu
2011 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367114_a_368443]
-
în inima lui, în conștiința lui a putut să se împace cu ideea că „este indispensabil să arzi oameni.” Marele inchizitor a trecut de partea diavolului dar nu pe față. Pactul său cu satana este un secret bine ascuns sub „odăjdiile fastuoase” ale solemnităților religioase sau de „vechea lui rasă călugărească făcută din pânză groasă”, purtată în zilele contactului cu supușii. Marele filosof creștin rus speculează atitudinea cardinalului, care prin întortocheata ipocrizie a demersului său ia chipul lui Antihrist: „principiu nou
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
chiar de sosirea marelui reporter mare în vânătoare de critici ale guvernării. De aceea nu mai sunt „inundații” în Ardeal. Nu mai sunt și pace! Doar n-o să laude un reporter munca și întrajutorarea. Dacă biserica ar folosi mai puține odăjdii și „sfinte manele” poate că și rumânul ar învăța să se ajute singur, iar în acel caz ar merita să ne iubim și țara nu numai satul natal. Atenție: Nu-l plagiez pe Sadoveanul introducând „tendința” în „arta pentru artă
IUBITA NOASTRĂ ŢARĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349877_a_351206]