100 matches
-
în Tahiti. Nemulțumit că în locul unui paradis pierdut întâlnește aici o societate în care tradițiile băștinașilor au fost diluate de colonizarea franceză, Gauguin plăsmuiește o lume care are doar parțial legătură cu ceea ce-l înconjoară. Construiește un univers marcat de odalisce statuare, în care culoarea are propria-i existență, independentă de figuri și peisaje. Inserează în picturile sale nu numai zeități autohtone ci și imagini provenind din Egiptul antic, Indonezia sau Insula Paștelui, din mituri budiste sau creștine, toate remodelate de
Expoziții la Galeria Națională din Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5407_a_6732]
-
pentru că nici-un bărbat nu a aflat intrarea în mine - atunci Primul care aruncă cu piatra - Pietrificându-mă. Acela să fie. Singurul care El nu are ochi decât pentru mine iar eu sub pleoapa lui mă întind cât toată pupila de mare odaliscă ce (nu) sunt Carnea mea tremură și se (cu)tremură la gândul că Nici-o distanță nu e prea mare să ne separe Chipul luiîmi apare cu viteza luminii în față Și scriu pe frunte numele meu: Semnul și sunetul său
Poezie by Floarea Țuțuianu () [Corola-journal/Imaginative/15153_a_16478]
-
în macra vanității mijind de după scuturi. PIERSICA Din voluptăți piezișe pârgu-n trup mi se iscă îndestulat molatec de o cerească hrană. în penumbra pudorii ce-abea abea îl riscă, Zahăr viu aburind suava lui membrană, Pe ramuri bizantine spre dinți de odaliscă Obrazul mi-l întind, nerăbdător de rană. PE UN CUȚIT UITAT Mi-o sete știrbă de omor între frați, De nunți cu mirii spintecați pe mese, Pluti-le-ar măruntaiele peste sânge alese, Taie-le, taie-le, și seamănă-le
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cu rol decorativ și pentru întregirea formelor, desenul vizibil ca element al picturii cu aceeași importanță ca și culoarea, fie ca o linie discretă, fie ca accent, este definitoriu pentru pictura lui Luchian, amintind de lucrările „Privind în album”, „Serata”, „Odalisca”, „Cadână cu narghilea”, „Două femei privind în revistă”, „Doamna visătoare”, „Mandolinate”, pictate de Aman. Juxtapunerile de materie picturală semitransparentă tratate aproape ca o acuarelă la cal și personaj lasă să se vadă desenul realizat cu o culoare fluidă neagră sau
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
mai degrabă „farmec”, plăcere și încântare, decât „pharmakos”. Putem oare sublima dorința de posesie ce se naște din privirea unei ființe frumoase care se uită la noi așa cum o fac „Fata cu cercel de perlă”, a lui Vermeer, sau „Marea odaliscă”, a lui Ingres? Iată ce spune Freud: „Un singur lucru pare sigur și anume acela că emoția estetică provine din sfera senzațiilor sexuale. Ea ar fi un fel de tendință inhibată în ceea ce privește scopul. La origine, «frumusețea» și «farmecul» sunt atribute
FRUMUSEŢE ŞI FARMEC de DAN CARAGEA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364317_a_365646]
-
de legenda scării lui Iacov și a luptei cu îngerul (tematica pe care o găsim la numeroși pictori), îl înfățișează pe eroul biblic odihnindu-se cu capul pe o piatră înaintea confruntării. Henri Matisse, cu stilul său distinct, prefera o odaliscă în cunoscuta poziție languroasă sau un nud care se relaxează după cine știe ce „muncă” presupusă. Detaliile implementate cu discreție sugerează o altă lume, nu cea a muncitorilor. Dar momentele de odihnă au inspirat și alți maeștri ai artelor plastice, precum Nicolae
ODIHNA, UN SUBIECT NEOCOLIT ÎN ARTĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364410_a_365739]
-
Acasa > Versuri > Visare > NAȘTEREA LUI VENUS Autor: Corina Diamanta Lupu Publicat în: Ediția nr. 966 din 23 august 2013 Toate Articolele Autorului Zăpezi trandafirii căzute-n toiul verii Pe trup de odaliscă în umbre se desfac. Din vechi vase de jad lumini o-mbrățișează, Pietriș din seva zilei și lebede ce tac. Din roșii orhidee pe buzele-i se scurge Ca dintr-un taler miere - dulceață de grădină. Ființa ei e murmur
NAŞTEREA LUI VENUS de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362869_a_364198]
-
le împărțiți cum se cuvine ... Om grijuliu, cu scaun la cap. M-am uitat în jur, nici un scaun. Mamă dragă, ăsta vrea să ne omoare ... Mi s-a făcut scîrbă de ei și am vrut să plec, dar ea, Marea Odaliscă, a rupt listele, a plîns ... am zis: ei, asta e, fie ce-o fi ... mai vedem noi ... Soacră-mea, una mică, de un metru pe un metru, că mereu o întrebam, cînd o vedeam stînd pe pat, dacă stă în
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
livid, avea o biluță, o tărtăcuță, harem în amintiri te chem, mătăsuri parfumate, omoruri blestemate, herem, harem, blestem. O pânză de păianjen, pe-ntins deșert turanic, un înger negru-alb, un scalp, un rai în tot seraiul, privighetoare- vaier, nici Marea Odaliscă între ruini nu riscă, numai lili-lili-lililiecii eunucii, hiper-recii, ca ienicerii, robii, astfel e spusa cobei, ce mormăie el, duhul, semi- demi-eunucul. E propriul prizonier haremului de ieri. Din iarbă, lut și sânge, haremul crește, plânge, ne naștem, un” te culci
ÎNTRE NOI ESTE UN VID, de BORIS MEHR în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349808_a_351137]
-
spațiului limitat, prospețimea compozițiilor și vioiciunea tinerească a desenului. Surprinde și tehnică îndrăzneață a artistei care nu ezită să folosească planuri juxtapuse, transparente sau, dimpotrivă, pierdute în adâncime. Efectele plastice sunt remarcabile în portrete și autoportrete, în naturi statice, sau odalisce... Alma Redlinger este considerate astăzi „o doamnă a picturii romanești". Ea a fost răsplătită cu numeroase premii și distincții, dintre care aș cita premiul Marcel Iancu, decorația regelui Mihai și medalia de aur a Academiei de arte italiene ... Am avut
PICTURA CA VOCAŢIE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365242_a_366571]
-
cu furie de câine Straniu, clepsidra sfărâma în măsele pietrele roșii zidite în mine și-mpovărată de dangăt sihastru se arcuia în vetuste ruine. Gem bolți uriașe în tulburi ispite și umbra clepsidrei inundă pereții, când semne nebune cu ochi de-odaliscă mi-atârnă sălbatec în ciutura vieții. Leonid IACOB Referință Bibliografică: noapte de-aiurea / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1017, Anul III, 13 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
NOAPTE DE-AIUREA de LEONID IACOB în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352436_a_353765]
-
de mure. Ne schimbăm fața, agentule, Tarantulă, calendulă. Tavernă e lumea, dezmățul Aduce cu sine dezgățul. Ce-am merge noi în grădina Desfătărilor, ne crește splina, Hai la Marsilia, Maria De Medici, de Cara Mia. Păstorii adoră ce-i pur, Odaliscă din Singapur. Ura-ți dă putere, steaguri și galere, Galerii de ură, mierlă în răsură, Iad în loc de rai, strigă lumea VAI, i-a răspuns Vaillant gol pe Mont Alban, avantaj pe loc, răsari busuioc, ura nu te lasă, e ca
O TRISTEŢE LUATĂ ÎN SERIOS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353728_a_355057]
-
nu se simt bine nici la umbră, nici la o halbă cu bere gulerată. Îmi doresc un copil, zicea Estera; mă cert cu Mancuse: mă încaleci ca un animal dar din emisia spermei tale lubrefiante nu încolțește nimic ... 10 MAREA ODALISCĂ Nuferii de pe oglinda apei păreau a fi niște amante lascive îndrăgostite de Luceafărul de dimineață. Mă plimbam prin livada castelui de la Mogoșoaia, Cella Serghi și fosta cameristă a unei regine autentice mă țineau de braț, de parcă nu voiau să mă
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
a ascuns nu din delicatețe sufletească, în definitiv, cine este absurd?!, viața este viață, numai că ea făcuse din sexul ei arma de temut cu care își croia drumul în viață. Asta e adevărat! a zîmbit, cu tristețe, Licurișca. ... marea Odaliscă a apărut dintre faldurile unei draperii roșii! Arma ei era decolteul, rochia mulată pe un trup carnal, bine rotunjit, fața fardată poate prea strident, cu buzele groase, pofticioase, un surîs studiat, care exprima ironia intelectualului ce disprețuiește vulgul, ochii mari
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
latin cu note critice în franceză și, în timpul liber, devoram literaturi, răsfoiam prin anticariate zeci de tomuri cu filele netăiate, crăpam citind la bibliotecă, mă înarmam cu tot ce este mai durabil și mai dumnezeiesc în lumea asta. Treci la Odaliscă! m-a somat Thomas; tot ce ai spus pînă acum știm și noi. Nu mai am ce spune, m-am trezit însurat, a plîns s-o iau, m-am emoționat, cred, mi-am zis: uite o femeie care vrea să
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
era transportat un mort. Brancardierul l-a lăsat chiar în fața mea și s-a dus după fișă. De degetul mare de la piciorul drept al mortului era legat un bilețel cu o sfoară. Am citit stupefiat: Barbete! Amantul fostei mele neveste, Odalisca cea năpădită de grăsimi dezgustătoare, cu care se ținea de mînă, pe stradă, în spatele meu. Eu îl căram în spinare pe acel Ionuț, care avea vreo doi ani, și ea și-o trăgea pe la spatele meu cu cadavrul de pe targă
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
mine tot în spatele unei plase și și-or fi închipuit că și eu sînt închis într-un sistem, din care nu mai pot ieși ... Acum vă spun povestea cu ouăle. Spre toamnă, cînd găinile au fulguit, a încetat ouatul și Odalisca a început să urle că băiatul angajat la găini ne fură ouăle. Degeaba îi spuneam eu că nu se mai ouă ele, că fulguiesc, că fac și ele o pauză, nimic! Baba Cloanța, cum îi ziceau băieții din curte, a
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
compasul... Apropie-te mai bine cu sfiala, În rotunjirea lor nu e gresala. Și chiar dacă le vezi întinse-n zgură Esență lor e tot idee pură. Dacă arunci o piatra-n lac se iscă, Le vezi stârnind un salt de odalisca, În fumuri moi se leagănă agale, Pe scoici și melci desfășura spirale. Cerescul cerb le poartă sus în coarne Sunt ochiul lui atent când el adoarme. În forma lor tot cosmosul încape. Priveste-le, nebunule, de-aproape ! Zadarnic te-nvârtesti pe lângă
Henry Miller: Tropicul Cancerului () [Corola-blog/BlogPost/339613_a_340942]
-
un zdrențăros cântă Concertul de vioară al lui Paganini, o criză de inimă în plus, ca la poker, patru inimi, calul se nalță din bronzul său, are testicule gigantice, dar tu treci , nepăsător ca o criză de inimă. Deci , era odaliscă venită din Ioropa, s-a îndrăgostit de un irakian, acesta avea doar o nevastă, așa că gelozia fu mare. A alergat-o nevasta irakianului pe odalisca noastră de a făcut odalisca un prinț pe drum. Un prinț ce avea săajungă soldat
NEBUN CAP.2 de BORIS MEHR în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343583_a_344912]
-
său, are testicule gigantice, dar tu treci , nepăsător ca o criză de inimă. Deci , era odaliscă venită din Ioropa, s-a îndrăgostit de un irakian, acesta avea doar o nevastă, așa că gelozia fu mare. A alergat-o nevasta irakianului pe odalisca noastră de a făcut odalisca un prinț pe drum. Un prinț ce avea săajungă soldat în armata Kenyei, apoi sclav la somalezi și apoi șomer în SUA. Asta e. Îți spun un cântecel să adormi zise Șahrezada , care era pe
NEBUN CAP.2 de BORIS MEHR în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343583_a_344912]
-
tu treci , nepăsător ca o criză de inimă. Deci , era odaliscă venită din Ioropa, s-a îndrăgostit de un irakian, acesta avea doar o nevastă, așa că gelozia fu mare. A alergat-o nevasta irakianului pe odalisca noastră de a făcut odalisca un prinț pe drum. Un prinț ce avea săajungă soldat în armata Kenyei, apoi sclav la somalezi și apoi șomer în SUA. Asta e. Îți spun un cântecel să adormi zise Șahrezada , care era pe aproape. Cămintea nebunului, nici înțeleptul
NEBUN CAP.2 de BORIS MEHR în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343583_a_344912]
-
Personaje: Corrado, un căpitan de pirați (tenor); Medora, iubita să (soprana); Gulnara, sclava favorită a lui Seid (soprana); Seid, Pasă din Coron (bariton); Giovanni, un pirat (baș); Selimo un aga (tenor); un eunuc (tenor); un sclav (tenor); corsari, gărzi, turci, odalisce, sclave. Actul I Tabloul 1. O insulă din Marea Egee. Un grup de corsari cântă despre libertate, despre viața glorioasa pe care o duc. Corrado, un tânăr nobil grec aflat în exil, căpitan de corsari, îi privește aprobativ (Tutto părea sorridere
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a prins căpetenia corsarilor. El îl amenință pe Corrado cu cele mai sofisticate torturi, dar acesta îi desfide cruzimea (Ancor minacci, o perfido?... Perfido a me?) . Pasă Seid îl osândește la moarte în ciuda faptului că atât Gulnara, cât și celelalte odalisce îl implora pe Seid să-l cruțe deoarece el le salvase viețile în incendiul din harem. Actul III Tabloul 1. Fortăreața lui Seid. Seid se află într o încăpere din fortăreața să deoarece palatul sau fusese incendiat de corsari. Intervenția
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
trebuie să ne mire. S-a constatat, de pildă, că în Marea Britanie, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, majoritatea utilizatorilor de opium (60-70%) erau femei (61, p. 31). Pentru spațiul românesc, prototipul femeii narcofile a fost turcoaica (sultana, odalisca, hanâma, cadâna), care fuma în serai opium sau hașiș. Folosind clișee desuete, Dimitrie Bolintineanu (Florile Bosforului, 1851-1857) a descris hanâma fumând din narghilea, pe vremea când poetul trăia în exil la Istanbul : Colo, fumând tăcută, o tânără hanâmă Se pleacă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Carmen era În bazin, făcându-și numărul de Esther Williams. Zora și cu mine eram În vestiar, păstrând tradiția (termos și marijuana). În costumul de sirenă, Z. nu prea putea să se miște și stătea Întinsă pe canapea, ca o odaliscă din zodia Peștilor. Coada Îi atârna peste brațele canapelei, picurând. În partea de sus avea un tricou cu fotografia lui Emily Dickinson. În vestiar se auzeau sunete din bazin. Bob Presto ajunsese În punctul culminant al poveștii: ― Doamnelor și domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]