1,924 matches
-
În rest, lucruri care merită a fi citite. În același număr al Vieții, dl Luca Pițu continuă a arunca precum sepia veninuri, văzînd securiști și comploturi securistice în toate împrejurările literare. Rostești un nume, care d-sale i se pare odios, fie al unei reviste, fie al unei persoane, gata, te-ai înțeles cu securiștii. Și chiar dacă nu-l rostești (dar așa crede dl L. P.), tot înțelegere cu securitatea se cheamă. Este îngrozitor cum un om cu atîta știință de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
energic pentru tipărirea volumului, dar că întâmpină greutăți. L-am întâlnit pe un coridor pe Vasile Nicolescu. Mi-a spus: Ia vino încoace!" și mi-a dat referatul cu pricina care era dezastruos. Femeia a fost foarte jignită de "gestul odios", dar cartea mi-a apărut în o mie de exemplare. La al doilea volum, unde nu am mai avut aceeași presiune, tirajul a scăzut la 500 exemplare. Iar al treilea a fost tipărit în 350 exemplare. Începând din l978 nu
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
cu pricina, și la care dl Mihoc face trimitere). Între altele, Șincai scrie (traducerea Daciei Pleș) despre obstacolele ce ar fi stat în calea progresului material și spiritual al românilor ardeleni din secolele XVII-XVIII: Între obstacole primul loc îl ocupă odiosul nume de «tolerați», care nu s-a consfințit prin vreo lege publică sau drept pozitiv, ci a fost introdus, în Constituțiile Transilvaniei, doar din ură față de neamul și națiunea română, nici chiar prin autoritatea vreunui principe sau prin decret al
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14267_a_15592]
-
nobiliare în care s-a încăpățânat să se păstreze. Sau la care nu se gândise că ar putea renunța. Personajele se reinventează pe sine și se legitimează la vitalitatea propriilor îndrăzneli. Deși îndărătul acestor creaturi grave, burlești, absurde, sublime, vulgare, odioase, stă mereu ceva ingenuu, rezultat din sugestii, aluzii, alunecări, disimulări, între ironie și ambiguitate. În acest univers restrâns, bănuit de crime, de brutalități, cruzimi, de superficialitate sau de joc sadic cu moartea, cu suferința, cu deruta, dincolo de infinita posibilitate a
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
de prăsilă alcătuiau, după unele aprecieri, cam șaptezeci la sută din vechii lucrători cu ochiul și timpanul. Dar toate calculele pălesc în fața evidenței că, deși "radical înnoit", Serviciul Român de Informații se ocupa exact cu aceleași măgării care făcuseră faima odioasei Securități. Ce altceva să fi făcut, la urma urmelor, când în fruntea ei se găsea un fost colaborator "amnezic" al Securității și când statul a ajuns să reprezinte doar forma de organizare a noii mafii politico-economice? Cunosc destul de bine situația
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
sau vine zilele astea Mircea Eliade: pentru el totul e pierdut, de vreme ce "a învins comunismul". Ăsta e un mare vinovat. Dar și el, și Cioran, și imbecilul de Noica, și grasul de Vulcănescu, și atîția alții ș...ț sînt victimele odiosului defunct Nae Ionescu. ș...ț din cauza lui toți au devenit fasciști. A creat o stupidă, înfiorătoare Românie reacționară. Al doilea vinovat este Eliade..." Matei Călinescu interpretează neșteptat textul citat mai sus. El afirmă că există o forma mentis a generației
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
față de popor. Culmea e că astfel de agresiuni asupra spiritului economiei libere nimeresc în plin: cu pumnul ridicat ca la Grivița, cetățeanul agită amenințător spre țăran punga cu "oul sterp" (dar subvenționat!), convins că a mai dat o lovitură mortală odiosului capitalism. De ce nu se ocupă guvernul de problemele acestea în permanență, ci doar atunci când sucurilor gastrice ale populației amenință să dea în clocot? Simplu: pentru că este incapabil. Alcătuită din tot felul de rebuturi, administrația României are un singur rol: să
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
organizate tot ce mai e viabil în economia dărăpănată a țării. în rest, populația poate crăpa de foame, pentru că a fost adusă într-un asemenea hal de îndobitocire încât la alegerile viitoare vor vota tot cu cei mai nesimțiți și odioși dintre autointitulații "politicieni". Proba "oului dogmatic" (dacă tot l-am citat pe Ion Barbu!) e relevantă pentru societatea românească într-o măsură mai mare decât am crede. Ea dezvăluie întregul ridicol al programului în care s-a angajat România de
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
și alte episoade ale eposului care a urmat izgonirii din Paradis? Neputînd reface inocența originară a ființei, suspendarea concomitentă a polilor moralei nu poate oferi decît un spectacol infernal avivat, al Răului ce se depășește pe sine. Sau al înaintării odiosului spre "mai" odios: "Eroii acelor cupluri sînt desăvîrșiți și superbi în nelegiuirea lor". Așadar, în vreme ce purificarea apare blocată de "lipsa iertării", infamia prosperă ca un produs al vacuității etice, care nu poate fi "imparțialitate", care exclude departajarea, constituind o capitulare
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
ale eposului care a urmat izgonirii din Paradis? Neputînd reface inocența originară a ființei, suspendarea concomitentă a polilor moralei nu poate oferi decît un spectacol infernal avivat, al Răului ce se depășește pe sine. Sau al înaintării odiosului spre "mai" odios: "Eroii acelor cupluri sînt desăvîrșiți și superbi în nelegiuirea lor". Așadar, în vreme ce purificarea apare blocată de "lipsa iertării", infamia prosperă ca un produs al vacuității etice, care nu poate fi "imparțialitate", care exclude departajarea, constituind o capitulare. Acestei capitulări morale
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
16-17, fiecare licitându-și "marfa" secției pe acea zi, la concurență deschisă, pentru un spațiu procustian, care elimina mai mult de jumătate din ofertă: Politica, Investigațiile, Socialul, Economicul, Externele, Sportul etc. Toți vin cu bombele și bombițele zilei, crime înfricoșătoare, odioase violuri, jafuri la drumul mare, căderi de miniștri, lovituri de stat, totul arde, frige, explodează, iar tu, la concurență cu catastrofele lor, vii cu un titlu de carte! Ești îngropat în hohotele lor virile de râs - lupi tineri, cu hălci
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
evangheliile l-ar mai putea, oarecum, concura, apostolii lui Cozmâncă au început să-și agite biciul printre zarafi, să-i binecuvînteze pe suferinzi și să le împartă săracilor. Zarafii nu erau alții decît intermediarii, mai exact țiganii intermediari, acei infractori odioși care, în loc să se ducă la furat, la negoțul de stupefiante sau la înjunghieri prin parcuri, preiau marfa en gros de la țărani și o vînd ei înșiși în piață la un preț ceva mai mare. Suferinzii sînt chiar țăranii, adică producătorii
Lupta cu mercurialul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15225_a_16550]
-
un mesaj extrem de periculos: adică unul copt la focul mic al economiei planificate și al vocației dictatoriale. încercarea de a sataniza intermediarul, de a face din el sursa tuturor nenorocirilor care bîntuie prin sacoșele românilor, pe lîngă faptul că este odioasă din punct de vedere moral, făcîndu-i pe țigani responsabili de sărăcia cronică în care trăiesc cei mai mulți dintre cetățenii României, dovedește și o jalnică incapacitate de înțelegere a mecanismelor economice. Departe de a fi un infractor, intermediarul este o instituție, o
Lupta cu mercurialul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15225_a_16550]
-
în pridvorul catedralei patriarhale... Ideologia comunistă în speță, secularizantă și desacralizantă la modul imperativ, ne-a indus o reacție de respingere (uneori, vai, de oroare) față de Nae Ionescu, condamnat fără drept de apel, ca un "reacționar" irecuperabil, ca un tip odios sută la sută: "Reacționar în linie politică, opinează exegetul său, dar coerent sub raport spiritual. El a criticat anumite structuri politice în măsura în care erau reflexul unor alunecări spirituale. Cine îi abordează cultura politică în lipsa unor noțiuni de teologie ortodoxă elementare nu
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
Sunt sigur că pitbull-ul bântuie deja subconștientul multora dintre români. Ei văd în anihilarea dihaniei agresive o victorie simbolică asupra forțelor răului. Dar, ca în atâtea alte cazuri, uită că nu câinele e principalul culpabil. Marii vinovați sunt stăpânii, fiarele odioase care plimbă cu aroganță pe străzile orașelor rudele bestiale ale lui Colț-Alb. Vă asigur că, analizându-i, nu observi o mare diferență între privirile ucigașe ale animalului și acelea, egal de înspăimântătoare, ale stăpânului. Victime ale pedagogiilor mincinoase - de la "codul
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
va fi religios sau nu va fi deloc” a dobîndit valoare de truism, iar adoptarea unui comportament cît mai ostentativ bigot (în special de către cei care nu au crezut vreodată) a devenit pentru mulți semnul clar al ruperii de trecutul odios și al adaptării la noua paradigmă existențială. Apoi, pe la mijlocul anilor’90, cartea lui Samuel Huntington The clash of civilizations a atras atenția asupra potențialului exploziv pe care îl conține exacerbarea sentimentului religios și o serie întreagă de crize cu implicații
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
mult mai gravă. Ubu Roy este fascinant în imaginar și în reveriile noastre livrești, dar, dacă îl aducem în piața publică și îl facem stăpîn peste viața reală a copiilor noștri, fie ei și țigani, el devine de-a dreptul odios. Chiar dacă acei copii sînt numiți, în compensație, prinți, iar tortura lor este înveșmîntată în rochii de 4000 de euro și acompaniată, probabil pentru a nu se auzi gemetele pierderii abuzive a inocenței, în acorduri de valsuri vieneze.
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]
-
ironiei, se trezește acum să le reproșeze că n-au fost să-l consulte etc. În fine, în interviul său, dl Pleșu explică, în termeni foarte clari și, uneori, sugestivi, de ce Securitatea a fost cea mai caracteristică instituție a sistemului odios de dinainte de 1989: fiindcă a aruncat în aer toate reperele etice, a suprapus albul pe negru, a dat naștere unei „mocirle morale” din care nici azi nu putem ieși. „Minciuna, diversiunea, echivocul, corupția, falsa retorică patriotardă, toate astea au devenit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13464_a_14789]
-
care Galaction n-o ignora, chiar dacă nu se pronunță mai clar împotriva ei. El e pe deplin conștient că noua postură (pe care o acceptase) îl pune în cea mai proastă lumină: „... de aici încolo, încep să fiu, dacă nu odios, cel puțin atacabil.” Avea perfectă dreptate. Diaristul vorbește despre foametea din1946-1947, când într-un sat din Moldova au fost 20 de înmormântări într-o săptămână. Toți decedații erau morți de foame, în timp ce în Italia, „americanii aduc, cu marile lor vapoare
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
cunoscute. Ele l-au însoțit, ca o coadă de curcubeu murdar, peste tot pe unde a lucrat. Și la Târgu-Mureș, și la Timișoare și, iată, acum, la București. Prin urmare, era inevitabil ca un individ cu un astfel de comportament odios să eșueze într-un partid unde trăsăturile sale comportamentale sunt ținute la mare cinste. Aș merge chiar mai departe și-aș spune: Brădișteanu e o victimă. Nu e normal ca indiscutabilul profesionist să fie lăsat la cheremul viciilor, se pare
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
de comic, decât de tragicul cu regula celor cinci capitole, a unității de timp și de spațiu. (Să nu uităm că și la noi un scriitor important ca Petru Dumitriu de pildă, a trebuit să aleagă exilul când același personaj odios, numit la început, Leonte Răutu, îl obliga să facă modificări la Biografiile contemporane - în sensul „moralei” unui regim totalitar având, în ce privește obsesia cenzurii, aceeași înclinare cu a credinței iezuite)... Prefața la Fedra, Racine o încheie cu o definiție a tragediei
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
și regimului lui Ceaușescu. Acest scriitor, prin acțiunile lui, prin personalitatea lui care fascina și descumpănea, a prelungit existența comunismului naționalist ceaușist, precizîndu-i, cristalizîndu-i și întrupîndu-i doctrina”. Pentru a preciza cu o ironie retrospectivă: „Din perspectiva dăinuirii acestuia (a regimului odios), se poate spune că interzicerea Cenaclului Flacăra - la insistența unor membri ai clanului care au profitat de moartea unor tineri în timpul «reprezentației» - a fost cea mai mare eroare tactică a secției de propagandă a partidului”. Și s-ar putea să
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
chiar alcătuirea ei „de după lagăre”, nu are a fi confundată ori substituită cu nici un fel de altă explicație generală și particulară a textelor; poemele devin locuri ale memoriei, unde se desfășoară bătălia „pentru” și „împotriva” acestei istorii nerecunoscute și totodată odioase. Szondi a înțeles primul că, în ciuda postulatului autonomiei esteticului, „realitatea textuală” nu mai există „în și pentru sine”, și de aceea a inițiat în analiză acea „fractură” prin care a apelat la un „sistem exterior de referință”, ce „generează în
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
în anii de când se află la putere s-au produs o serie de lucruri inacceptabile față de care n-a spus nici pâs. Botezarea în zeci de orașe a străzilor cu numele lui Ion Antonescu, înălțarea de statui în onoarea aceluiași odios personaj, ieșirile virulent anti-semite ale unor parteneri de pe vremea „patrulaterului roșu” au fost tratate, în cel mai bun caz, cu duhul blândeții, când nu s-au bucurat chiar de încuviințarea tacită a tătucului națiunii. Pasivitatea lui Ion Iliescu față de astfel
Perimetru roșu cu antisemiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13634_a_14959]
-
de Gh. I. Brătianu, Qu’est-ce que la Transylvanie de S. Mehedinți, La culture roumaine et l’Europe de Alexandru Ciorănescu, spre a cita doar câteva exemple. Și când ne gândim că această carte, nu-i exagerat s-o numim odioasă, era numai o "bază de discuție", că în paginile ei nu figurează Titu Maiorescu, pe atunci considerat ca dușmanul nr. 1 al literaturii române, întreaga operă a lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu și a atâtor alți scriitori, ce
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]