432 matches
-
pe care o părăsesc rar, în care lucrez de dimineața pînă în noapte. Prietenii pe care mă bizui sînt cîțiva tineri de bună-credință, din Amarul Tîrg și din țară, ca și, în egală măsură, cîteva animale (ca să nu se simtă ofensați, dar mă vor înțelege, desigur, tinerii în cauză, le reamintesc definiția pe care celebrul naturalist Buffon a dat-o cîinelui: "animale ale cărui sentimente alese, delicate, l-au făcut să devină demn de a intra în societate o dată cu omul."). La
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
oportunitatea remunerărilor diferențiate, ci dimpotrivă. în fața unei valorizări oficiale frapant incorecte, fiecare om reacționează imaginând o ierarhie proprie, cea "corectă", în care el însuși se situează pe o poziție înaltă. Cum în realitate e un marginal, se simte frustrat și ofensat; * Pentru că copiii noștri râvnesc la lucruri la care înainte nici nu visau și ne umilește faptul că nu li le putem oferi; * Pentru că țăranii - care rămân clasa socială cea mai numeroasă a României - nu mai sunt navetiști, ca urmare nu
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
d. Blaga refuză să-ți dea satisfacție pe căile Codului de Onoare", martorii își depun mandatul, recomandându-i lui Dan Botta să caute "a obține satisfacție pe căile ce vei crede de cuviință". În scrisoarea din 16 iunie 1941, protagonistul ofensat le mulțumește prietenilor pentru "sarcina ingrată" și formulează tăios o concluzie amară: "Cineva care-mi aruncă cele mai grave injurii și se sustrage apoi, fără motiv, de la orice responsabilitate, se așază singur foarte jos pe scara însușirilor morale". Dar nici
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
ce anume, cu toți cei care strigă spre cer: "De ce?". Crucea este înscrisă în inima lui Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu se dăruiește până la a suferi moartea în trup. Dumnezeu devine asemenea lui Iov. Prin cruce, Dumnezeu suferă în toți umiliții, ofensații, alungații și chinuiții istoriei. El este împreună cu ei umilit, ofensat, alungat și torturat. Dar Dumnezeu nu se înmormântează în suferința omenească, ci El rămâne Dumnezeu, întrucât în Iisus Hristos nimic nu poate despărți omenescul și dumnezeiescul. De aceea, la Paști
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
Crucea este înscrisă în inima lui Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu se dăruiește până la a suferi moartea în trup. Dumnezeu devine asemenea lui Iov. Prin cruce, Dumnezeu suferă în toți umiliții, ofensații, alungații și chinuiții istoriei. El este împreună cu ei umilit, ofensat, alungat și torturat. Dar Dumnezeu nu se înmormântează în suferința omenească, ci El rămâne Dumnezeu, întrucât în Iisus Hristos nimic nu poate despărți omenescul și dumnezeiescul. De aceea, la Paști cântăm: "Cu moartea pre moarte călcând". Dumnezeu - Omul răstignit este
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
îndulcirea amărăciunii și a plictiselii care ne încearcă în mijlocul luptelor. "Crucea este înscrisă în inima lui Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu se dăruiește până la a suferi moartea în trup. Dumnezeu devine asemenea lui Iov. Prin cruce, Dumnezeu suferă în toți umiliții, ofensații, alungații și chinuiții istoriei. El este împreună cu ei umilit, ofensat, alungat și torturat. Dar Dumnezeu nu se înmormântează în suferința omenească, ci El rămâne Dumnezeu, întrucât în Hristos nimic nu poate despărți omenescul și dumnezeiescul. De aceea, la Paști cântăm
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
Crucea este înscrisă în inima lui Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu se dăruiește până la a suferi moartea în trup. Dumnezeu devine asemenea lui Iov. Prin cruce, Dumnezeu suferă în toți umiliții, ofensații, alungații și chinuiții istoriei. El este împreună cu ei umilit, ofensat, alungat și torturat. Dar Dumnezeu nu se înmormântează în suferința omenească, ci El rămâne Dumnezeu, întrucât în Hristos nimic nu poate despărți omenescul și dumnezeiescul. De aceea, la Paști cântăm: "Cu moartea pre moarte călcând". Dumnezeu - Omul răstignit este Același
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
totuși, poeta exagerează în suspiciunile ei, o dovedește un amănunt așa zicând marginal: povestind o șuetă cu criticul Ov. S. Crohmălniceanu (căruia, e evident, nu-i poate imputa că ar fi, tocmai el, antisemit), Maria Banuș continuă să se simtă ofensată. Motivul? Autorul Literaturii române între cele două războaie mondiale spune bancuri cu bătrâni. Nemaifiind, nici ea, la prima tinerețe, poeta le recepționează „în plin”. E multă angoasă nejustificată, deci, în paginile acestea. Nu știu dacă, trăgând linie, există vreun personaj
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
o să mergem la beri și o să facem Revelionul împreună. “Publicitate? Rușine!”, mi s-a bătut obrazul. Vreau să elucidăm odată pentru totdeauna acest subiect: Fraților, oameni buni, să tratezi publicitatea ca pe un fel de prostituție, să te arăți ultragiat, ofensat și scârbit de niște biete advertoriale înseamnă atât lipsă de respect față de autorul unui blog, cât și o gravă lipsă de inteligență. Dar să luăm cazul meu, care procedez după cum urmează: 1. Marchez din capul locului fiecare advertorial cu “Publicitate
Nu sunt Sclava Isaura sau despre publicitatea pe bloguri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20317_a_21642]
-
vrei? mai ai opriri să le gătești? ce program ai în continuare? și (ușor iritata) de ce mă întrebi pe mineeeeeeeeeeeeeeee??? El: hai maaaa, că nu știu...auzi, da’ în apă pentru paste se pune sare? Io: glumești, nu? El: (foarte ofensat) tu crezi că îmi arde de glumă? Io: da coaie, se pune sare...pe ce planetă ai trăit pan’ la 34 de ani, mămică??? El: bine că ești tu deșteaptă Io: bine că sunt că mureai dracu’ de foame! El
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
portiera din spate. L-a împins în mașină și, tremurând de emoție, a întrebat cu o voce sugrumată: --Ce...tun? Să nu mă ademenești cu cine știe ce afacere necurată, că eu sunt un om cinstit! --Da, eu sunt necinstit, șefule? spuse ofensat țiganul. Așa impresie ți-ai făcut matale despre mine? Păi, eu am venit la dumneata cu un tun cinstit. --I-auzi, râse Mototolea, tun cinstit! --Hai, bre, că mă jignești! Chiar că mă supăr și mă duc la colegul din spate
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
bancnote.Mototolea tremura. Când văzu bancnotele spuse precipitat: --Mai aruncă două! Râzând, mustăciosul mai aruncă două și comandă ferm (doar plătise): --Hai, trage-n stație! Mototolea se execută, însă le spuse celorlalți: --Treceți toți în spate! Dar mustăciosul se simți ofensat. (dacă plătise): --Ce faci, omule? Eu te plătesc și matale ne înghesui pe toți în spate? Începură o discuție stupidă. Până la urmă Mototolea acceptă ca mustăciosul să trecă-n față, lângă el și cei doi în spate. Când să pornească, lui
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
ale vieții de zi cu zi". Iar de curând, după 18 ani, îmi trimiteți zece texte pentru publicare în România literară. Cunoștințe vechi, vă amintiți de mine, deduc, din 20 în 20 de ani. Sunt convinsă că vă simțiți profund ofensat că vă răspund în spațiul acestei modeste rubrici. La rândul meu, mă pot simți ofensată citind sub semnătura dumneavoastră versuri precum acestea, intitulate, la nimereală parcă, îngerească: "pe pământ sunt doar până la glezne/ și chiar dacă sunt scund/ dacă mă înalt
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
texte pentru publicare în România literară. Cunoștințe vechi, vă amintiți de mine, deduc, din 20 în 20 de ani. Sunt convinsă că vă simțiți profund ofensat că vă răspund în spațiul acestei modeste rubrici. La rândul meu, mă pot simți ofensată citind sub semnătura dumneavoastră versuri precum acestea, intitulate, la nimereală parcă, îngerească: "pe pământ sunt doar până la glezne/ și chiar dacă sunt scund/ dacă mă înalt pe vârfuri/ lovesc cu capul îngerii în fund". Inutil să vă amintesc că Euridice a
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
oprește în vestibulul întunecos să-și tragă răsuflarea. În tavan un bec de zi arde anevoie, înecat în praf. Trei cutii poștale din tablă, goale, deasupra unui calorifer. Ușa din hol a vecinului de jos e închisă ca o față ofensată. Și plutește mirosul, mereu același, pe care nu-l poate identifica: uneori pare a fi de varză gătită, alteori e respirația ruginită a unui cuptor și câteodată e ceva moale care se descompune în pereți. Urcă scările spre căminul lui
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
Vezi Adrian Maniu) Grischa „Ați lovit la cap coconaș, mai bine mergem acasă!” Eu Deshamă calul și pune-l pe scăunaș. Philippide Hai acasă! Eu Hai! Conversația urmează în trăsură, pe strada Carol. Philippide Haida-ha! Haida-ha! Eu Haida-ha! haida-ha! Grischa (Ofensat) Hăiiiiiiiiiiiii (întorcând capul) E lunecuș! Eu (pipăindu-mi capul) Grecule am un ou de struț! El Pune să-l clocească! Eu N-admit părăsi pe cap! El La „couveuse”-ă Eu E o ideie! El Poate că... utilizând autosugestia (mormăi
O epistolă necunoscută a lui Păstorel Teodoreanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2412_a_3737]
-
mai multe, acum nu pot. Să nu te superi pe mine. Nu știu de ce să mă supăr, dar nu înțeleg misterele astea. Nu cumva... Măgarule! Ești un măgar! Ce-ți trece prin cap? Atunci ce-s misterele astea? protestă Miluță ofensat, și-i atinse ușor obrajii cu vârful buzelor, mirându-se singur de îndrăzneala sa. Nici un mister. Erika trebuie să plece într-un loc și vrea s-o însoțesc și eu... Dacă-ți spun, te superi și nu-mi dai voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
într-un pesimism etic fără ieșire, nu însă deajuns de aprofundat pentru a dobândi vibrație estetică. Ființa cu viață “insulară”, eroina a tras a bariera de izolare între oameni și ea, rezervele față de ceilalți au la ea răceala unei superiorități ofensate, care-și face din dispreț un blazon. În aparență, personajul unidimensional Manuela, păstrează în cutele sufletești intime mirajul unei iubiri ardente, convertită pe plan intelectual într-un dialog despre D’Annunzio, “extremul voluptos”. Închipuirile despre o lume ideală se amplifică
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
sigur că da! se împăună Bărzăunul trăgînd cu coada ochiului spre Ilinca. Ce naiba, nici măcar atîta lucru nu știi? Parcă tu știai, motohoiule, se strîmbă Vlad la el. Iar o faci pe căposul? N-o fac deloc pe căposul, se opuse ofensat Bărzăunul. Dar cunosc semnele astea de pe o carte veche, pe care am văzut-o la un muzeu din Iași. Și mai știu că semnele astea indică sigur că pe undeva, pe-aici, trebuie să fie o intrare secretă în hrubele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
doar doar s-o mai uita vreo femeie la ei. BUNICA (bunicului): Hai să te schimbi. Să arăți a autor. (ies amîndoi, sună telefonul) SONIA (răspunde cu fasoane): Hello! (se schimbă brusc la față) Ce? Da' cum vă permiteți? (închide ofensată) M-a înjurat și a închis! GETA: Precis era vreun vecin care a citit opera lui taică-tu. SONIA: Vine cineva! Aoleu! Ăsta o fi tipul cu revista. (dar intră Fane) GETA (șoptit, fiicei): Ai grijă, să nu bănuiască nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
geantă și îi întinde un teanc de bani fără să-l privească): Ia-i! Du-te la Ștefan Furtună al tău și... (accentuat, cu total dispreț) fă-te de rîs! (BUNICUL ezită o clipă, face un pas pentru a ieși ofensat, dar apoi se întoarce, înhață banii și iese). FANE (lasă ciocanul și cuiul): Plec și eu. GETA (stupefiată): Ce? Te duci și tu la femei? FANE: Aș. Mă duc în parc, să pictez natura (ia paleta și pensula, își pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
naturală a cuvintelor. * În ochii bărbaților de pe stradă filmul scenelor de dragoste pe care ei le trăiesc, bucurându-se în sine, cu unele dintre femeile trecătoare. Nimic nu egalează resemnarea sau oftatul acestor despărțiri. Altminteri, o femeie suspicioasă, întorcându-și ofensată privirile de la bărbatul care o fixează, este o ființă care nu cunoaște știința vindecării de frică. Iată de ce, în atitudinea acelei femei, bărbatul joacă inconștient rolul neantului. Singurătatea lui pare neajutorată - singurătatea ei mulțumită, hrănită de fru musețe, pare jignită
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Alexa, satul de pe dealul din marginea pădurii Mavrocordat. Au trecut de „Șușmeaua Pușcașului” și au fost Înjurați de Mihai a lui Sava care venea bine afumat de la târg și nu voia să-și tragă căruța din mijlocul drumului prăfuit. Foarte ofensat că cineva mergând cu farurile stinse vrea să-l sperie tocmai pe el, Mihai cobărî din căruță clătinându-se și agitând o „săcuricî” În mâna dreaptă strigând: Ia ieși din mașină să-ți pocesc eu mutra ta de jmecher care
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
practică este foarte mare, a demonstrat-o și prima sa noapte de dragoste cu ... Gertrude! Luni pe la amiază, Rică Olaru fu chemat la biroul șefului și acesta Îl „certă” pentru că termoplonjonul abia reparat se defectase și doamna de la contabilitate este ofensată și Îl cheamă imediat la ea. Băiatul și-a privit șeful și a surprins În ochii săi, Încă frumoși, aceeași expresie de mirare și interes, pe care nu o putea descifra, și-și punea o serie de Întrebări, așa cum și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mine ți-ai pus în cârd. Si mai ia seama că vorbești și în contra babei mele și asta nu ți-o iert. Dacă-i pe-așa, atunci nu mai scot o vorbă. Descurcă-te singur - a făcut-o Pâcu pe ofensatul. Ce are Pâcu ista de s-o întunecat ca noaptea, oameni buni? a întrebat moș Dumitru, făcând-o pe miratul. Cărăușii s-au prefăcut mirați. Ei știau că vorbele aruncate de la unul la altul între cei doi sunt - cum s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]