914 matches
-
pe ape line și pe rute sigure. Șase decenii în care, cu cît s-a vorbit mai abitir despre el, operîndu-se ajustări, aclimatizări, deturnări, răsturnări, îndreptări, cu atât termenul a scăpat de sub control, s-a fofilat tot mai subtil, uneori ofilindu-se aidoma unei plante plăpînde, alteori crescînd ca o buruiană viguroasă. Dacă în literatură și artele plastice postmodernismul a fost frecvent scărmănat, tors, împletit și despletit, în muzică puțini au fost cei ce s-au încumetat să-i recolteze probe
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
în diferite grade, consecințele au fost întotdeauna lamentabile. De puține ori însă eșecul ultim al unei asemenea opțiuni a apărut cu mai mare claritate ca în cazul lui Titus Popovici, autor al cărui talent, vizibil de la prima scriere, s-a ofilit treptat în văzul unei întregi țări. Din colțul său literar, unde se va afla, oricum, într-o viitoare "istorie a literaturii române", Titus Popovici ne privește cu tristețe; uman vorbind, a fost totuși o figură interesantă, hiperinteligentă și pînă la
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
frunte, el rămâne tot o formațiune clientelară, o emanație a administrației, colacul de salvare al birocrației și adăpostul învârtiților. Alegerea lui Geoană este o încercare disperată a oamenilor de aparat de a drege, pe ultima sută de metri, busuiocul rău ofilit de anii de guvernare discreționară. Ei au înțeles că pentru a perpetua sistemul, pentru a păstra avantajele e nevoie de alte măști. Culmea e că singurul social-democrat veritabil al PSD-ului era Iliescu însuși. Nu prin faptele sale, evident, ci
Un țar de tranziție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11759_a_13084]
-
frig, de-l auzeam clănțănind - orice ar fi, învățătura învinge - spunea -; dar că să fiu atent, dacă se poate, învățătura aceasta să nu-mi întreacă faptele, după cum scrie în Talmud... Asta, pot să o declar, mă depășea... În același caiet ofilit din mai 1944, în ultimul an de non -marxism al facultății bucureștene, dau de poezii copiate conștiincios din Mallarme și Baudelaire... Spre marea mea surpriză, azi, în ianuarie 2004, dau și de un catren uitat până acum scris de mine
Catren uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13025_a_14350]
-
decât mine, oțârică mai mult, m-ai lua de mână într-o seară de vară, de iulie 3, mi-ai pune în palme cartea cu o mie de file nescrise, apoi m-ai dojeni părintește: netoato, lasă deoparte gâlcevile trupului ofilit cu sângele nesăbuit de tânăr și de roș-albastru, lasă de-o parte telejurnalul de la orele h trecute fix și scrie cartea aceasta cu o mie de foi albe! Atuncea, Doamne, aș afla și eu, bezmetică văduvă trandafirie, dacă mai locuiești
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
te convinge să rămâi, tinerețe pierdută! Ce șold sublim are curbura vieții! Cum și de ce să mor așa, dintr-odată, când viscolul nămețește În pagina amintirii degerătura de foc a clepsidrei? Cum și de ce În acest anotimp al pierzaniei se ofilesc În camera de chihlimbar florile mele strânse de cu vară, de cu toamnă, În acest ierbar sentimental, inventat pe furiș? Cum și de ce dimineți de opal Îmi adună În pumni sufletul rătăcit de uimire? Plop am sa fiu Într-o
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
judeca și diseca spectacolul vieții altora? De ce Îmbătrânim Înainte de a afla răspunsurile? Doar gândurile și amintirile nu Îmbătrânesc niciodată, dacă le păstrăm in noi. Poate de aceea, azi, le scriu aici, le dau viață, căci ce se naște, se și ofilește, nu? Eu nu mai am ce face cu ele, nu mai am motive să le țin Încuiate În carapacea sufletului. Am nevoie de loc acolo, să Înghesui alte vieți, alte gânduri, alte amintiri... ...Împlinisem nouăsprezece ani ani când m-am
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
au refuzat să vorbească și îndelung am tăcut ca peștii sub mare ca peștii pe uscat ne-am zbătut în năvoade retorice într-un târziu când ne-am întors din pribegie frunzele refuzau să ne mai dăruie umbra iarba se ofilea în fața noastră iar ei înfrigurați și tăcuți țineau în brațe ca pe un copil din flori un fag singuratic pe care pădurea refuza să-l mai recunoască
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
adormit își secretă privirile în turnuri de fum se scurg prin spații înguste în sofismul geometriei și eu îmi încep rondul de noapte prin oasele străvezii ale miriapodului peste fragmente de corp și armură ramuri de existență stricată prin vitralii ofilite prin tuburi de orgă strivite de mană apa se evaporă din pocalele sfinte în echilibru pe marginea ferestrei de la etajul 101 aud tânguiala celor sfâșiați cu o sută de gloanțe recviemul topit lagăre aeriene și șarje de oțel lichid în
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
aruncați ca niște saci de cartofi de la o vreme încep să mucegăiască să prindă pojghiță ca un iaz în care peștii au murit ți se dăruiesc somnifere tu îmi dăruiești insomnii ți se dau vitamine tu îmi surâzi cu buzele ofilite de razele roentgen apoi între noi se așterne absența ca un far în deșert apoi bate miezul nopții și oasele scârțâie în gipsul fosforescent într-o moară părăsită sari să astupi găurile de șarpe cu tifoane și bandaje dar tot
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
lume pentru a ameliora brutalitatea timpului, pentru a exprima cu demnitate secretele oamenilor, trăirea interioară. Arta era timp întors pe dos pentru mine. Pură logică a visului. Operele de artă aveau parcă un avantaj asupra florilor care urmau să se ofilească în curând, să dispară cu lumina lor cu tot, lăsând loc altei lumini venind tot de sub pământ. Arta ca ordin inversat putea să închidă gura înfricoșătoare a timpului creând spontan paradoxul paradoxurilor: lumea cu limbă neconvențională, în prezența celei codificate
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
În marș de năvalnic șuvoi revărsat,/ Muncitori și țărani..." etc.). 4. Zdrobite cătușe a fost înlocuit în 1953 cu Te slăvim, Românie (versuri: Dan Deșliu și Eugen Frunză; muzica: Matei Socor) nu pentru că "nu impunea solemnitatea cuvenită", ci pentru că se ofilise iremediabil. Cît timp se mai putea cînta "Unirea și munca și lupta-i stegar/ Republicii noi populare", iar la refren "Zidim România republicii noi", cînd noutatea se risipise de mult?. 5. Abandonarea lui Te slăvim, Românie n-a avut nici
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
înaltă de 130 cm. Cam cît un copil! Ambele, desigur, mari melomane! Le place să asculte, mai cu seamă, plăci de patefon "Columbia", de-acelea cu un ogar galben în mijloc. Dacă acul e prea tocit sau placa plesnită, se ofilesc, dar, c-o secundă înainte, strălucirea lor atinge o intensitate maximă, extatică. * Acoperișurile verzi au un pluș fin, alb, topit pe-alocuri: urmele îngerilor cu tălpi fierbinți.
Vechi cotidian de gingasie (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14746_a_16071]
-
cântec/ ca un vulcan obosit// Nu vreau/ să mă ardă dorul de tine/ să-l învelesc în lacrimi.// Tu/ mi-ai dăruit bucuria./ Dacă îmi las ochii în palma ta/ te vei sătura iar și iarcu lacrimi/ florile/ nu se ofilesc de dureri./ Ter iubesc !” Există acea bucurie a încercărilor pe cale de a se împlini, chiar dacă drumul de multe ori poate fi colateral căilor de comunicare fluide. Dorul revenirii în preajma stâlpilor sorții dacă n-ar fi, atunci o grabă permanentă degeaba
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
unei plăci comemorative pe casa unde a scris și a murit paremiologul, recuperarea și îngrijirea mormântului său din Cimitirul Bellu, instituirea unei zile a proverbului etc., dar - cum prea adesea se întâmplă la noi - toate aceste gânduri frumoase s-au ofilit datorită căldurii prea mari a entuziasmului festivității. însă, scripta manent, și ce a scris Iordan Datcu despre "receptarea critică a Proverbelor românilor în presa vremii " rămâne ca o pagină solidă de istorie a folcloristicii românești. La fel de documentate, de atente la
Recuperări by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10222_a_11547]
-
nu înceta să-și arunce sarea, astfel încât nu se cicatrizau niciodată, încetaseră să mai scoată plasele. În biserică, oamenii adunați stăteau de vorbă, în bretonă, cu acea voce surdă a nefericiților, care poartă în ea toate vocile ce au fost ofilite și înăbușite. Femeilor le era frică, dar mânia pusese stăpânire și pe ele. Pe deasupra gardurilor vii ale grădinilor, stăteau de vorbă, la fel ca bărbații lor în biserică. Iar preotul a făcut caietul. A fost trimis la Paris, împreună cu cel
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
cât coroanei, care extrag seva, o prelucrează pentru substanță și aroma fructelor, si o trimit acestora prin tulpina. Vine cineva și îi desparte coroană de trunchi. Ce se petrece cu seva ajunsă în tăietura despărțitoare? Fructele nu o știu, se ofilesc și cad, insă copacul plânge cu ea spre cer prin ochiul neașteptatei răni. Ce se întâmplă cu Dascălul care și-a făcut din viața și conștiința seva învățăceilor și brusc este pensionat? Profesorul Marian Barbu o știe. Nu mai poate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mod mai limpede starea adevărată a țării, de-a judeca în mod mai limpede necesitățile ei". Și cine știe cîte surprize n-am mai putea avea recitind cu atenție filele gazetăriei eminesciene pe care, iată, scurgerea timpului nu le-a ofilit! Din biografia lui I. L. Caragiale, Simona Cioculescu selectează un aspect nevralgic al vieții scriitorului român de ieri ca și al celui de azi: sărăcia. Spectrul neajungerilor materiale a apăsat decenii în șir viața autorului Scrisorii pierdute, care, abia din 1905
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
manevrată a ironiei mușcătoare sunt subsumate întotdeauna unei idei de bun simț. Disprețul față de politicieni e nota comună a acestor scrieri, după cum excesul de atenție pentru confrații din mediul cultural arată că respectul autorului pentru această zonă nu s-a ofilit deloc. Cred că "tabletele" adunate în acest volum trebuie citite, înainte de orice, ca literatură pură. Personajele, e drept, sunt reale. Dar ele sunt distribuite în roluri decupate din scenarii dinamitarde, fără ca identificarea cu eroii să fie de sută la sută
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
cât coroanei, care extrag seva, o prelucrează pentru substanță și aroma fructelor, si o trimit acestora prin tulpina. Vine cineva și îi desparte coroană de trunchi. Ce se petrece cu seva ajunsă în tăietura despărțitoare? Fructele nu o știu, se ofilesc și cad, insă copacul plânge cu ea spre cer prin ochiul neașteptatei răni. Ce se întâmplă cu Dascălul care și-a făcut din viața și conștiința seva învățăceilor și brusc este pensionat? Profesorul Marian Barbu o știe. Nu mai poate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
o casă ici, un câine mai departe, și spaima-ncet cu-ncrederea se-mparte: o, plânset fără sens, o, vis, fior de moarte, abis fără temei. Și să te joci: inel și cerc și mingi, în parcul ce molatic se-ofilește, și pe cei mari în treacăt să-i atingi, de-a prinselea când joci fugind orbește, seara, tăcut, spre casă să te-mpingi cu mâna apucată părintește: o, înțelegere, ușor te stingi, o, frică, greul crește. Și-ngenuncheat la iazul de
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
găină pe brațe, pe gât, pe coapse... Nu mai este sigură pe șine. Și... psoriazisul acela tâmpit, maladia care incearca degeaba s-o învețe smerenia!! Rănile dintre degete, de pe dosul palmelor sale, ba se deschid, ba se închid; înfloresc, se ofilesc... Se întind de la unghii spre coate, ca o lepră scâr boasă. Inelul de argint masiv și cu semnul unui dragon înaripat incrustat în montura, îl poartă cocheta, pe degetul acoperit în dantelă veche de Flandra. Singură în capelă fiind, Mărțina
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
nu un fir, nu un buchet, ci căruțe întregi, și, culmea... florăriei, cu nimic mai scumpe decât un coș cu flori mai dichisit, adică între un 1,5 și 3 milioane de lei. Unde mai pui că... arta nu se ofilește după o lungă vară fierbinte... Medalion W.A. Mozart l Finalul stagiunii arădene Ca un gest de devotament față de publicul său, Filarmonica de Stat Arad a amânat cât s-a putut finalul sezonului muzical. Dar, cum orice poveste frumoasă, fie
Agenda2004-26-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282575_a_283904]
-
invitat că și pe Attia la Cină cu o mulțime de reverențe și plecăciuni pînă la pămînt". Mondenitatea e consemnata pretutindeni, acordîndu-i epistolierei un aer lenevos, de domnită fanariota estetizata: "Azi dimineață la Cotty erau deja cîteva dame care se ofileau în fotolii. Cișmigiul, pe unde am trecut apoi, avea aerul unui caniș care se trezește. Am insomnii și adorm după 4 dimineata.Abia aștept să fiu din nou cu tine. Sper să te strîng în brațe pe 8". Își face
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
mele există o viguroasa chemare pentru umblat. Voi duce această scrisoare în sat care, din clipă în clipa, va fi aureolat în întregime de asfințit". Sau acest extaz marin, senzual totuși și cu o tentă de calinerie: "Astăzi marea se ofilește la soare că o petala de trandafir și scăldatul părea că împlinește desăvîrșirea trupului omenesc, în așa măsură există o aderenta misterioasă între el și apa care rotunjea, șlefuia membrele". Exotismul își pune petele de culoare peste priveliștea natală, pe
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]