5,006 matches
-
a zis. Eu iarăși am dat din cap că sînt de-acord, iar în momentul ăla prietenul meu l-a privit pe barman și i-a făcut din nou semn că poate să taie strîngerea noastră de mînă. Barmanul a oftat, apoi și-a coborît mîna dreaptă peste mîinile noastre drepte, iar pactul a fost consfințit în felul ăsta. A fost consfințit tocmai cînd Leo spunea, pentru a suta oară în noaptea aceea, "Let me see your beauty when the witnesses
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
să se hotărască să-l ia în casă. Oameni suntem, e și el un suflet de om. Aceasta fusese singura explicație pe care o mormăise sec duminica următoare vecinilor la biserică, și lucrurile rămăseseră așa. Ajunsese de-acum în fața prispei. Oftă la vederea celor cinci trepte abrupte care duceau spre prispa înaltă, aflată în umbră. Le urcă cu grijă, una după alta, cu pași apăsați, ca nu cumva să se dezechilibreze. La a treia treaptă fu și mai atent, își așeză
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
expresivă decît altele pentru ochiul clarvăzător. Faptele se petreceau prin 1887, așadar la 13 ani după o altă pagină albă - celebrul capitol XII din Psevdo-kinigheticos, "cel mai plăcut pentru cititor". Rămîne să ne dumerim acum asupra genului plăcerii prezumate: să oftezi de ușurare că s-a isprăvit mai repede cartea, sau să fii lăsat în voia propriei fantezii, ispitit a preface spațiul virgin al paginii "în cetăți cu mii de minarele, în palate cu mii de încîntări"? Structura eminamente barocă a
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
vreun banc, pornind de la cine știe ce asociație de idei cu Ziua Națională, îi cer să fie mai explicit. “Pentru că de fapt, moșule, ăsta e adevăratul președinte al României, cel pe care îl merită mulți din țara asta. Nu numai cei care oftează după el.” Dacă a văzut că m-a lăsat fără replică, încearcă să mă consoleze: “Despre cărți, numai bine!”
“Despre cărți, numai de bine” cu N.C. Munteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13332_a_14657]
-
situație dificilă"): "a fi alături la greu"; "și la bine, și la greu". Formula la modă la greu preia în schimb, în mare măsură, sensul locuțiunii din greu " mult, tare, adânc". Vechea locuțiune, cuprinsă în dicționare, ilustrată prin citate clasice ("oftînd din greu, suspină"), nu se combina cu orice verb: dicționarul academic ( DA) indică o listă de posibili regenți: a ofta, a răsufla, a munci, a dormi ș.a.. Dicționarul amintește și de variante mai vechi de construcție, cu același sens, dar
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
schimb, în mare măsură, sensul locuțiunii din greu " mult, tare, adânc". Vechea locuțiune, cuprinsă în dicționare, ilustrată prin citate clasice ("oftînd din greu, suspină"), nu se combina cu orice verb: dicționarul academic ( DA) indică o listă de posibili regenți: a ofta, a răsufla, a munci, a dormi ș.a.. Dicționarul amintește și de variante mai vechi de construcție, cu același sens, dar cu alte prepoziții: în greu ("Cîștigă bani în greu", la Dionisie Eclesiarhul) și de greu ("Au suspinat de greu", la
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
avem căderea să iertăm, dar situația e clasică. Ați furat câteva idei și sunteți pasibil cu Cercul plagiatorilor. Nimic neobișnuit: unii văd Idei, alții le "întrebuințează". Chipurile! Ah, intelectualii! Aici nu ne-au plăcut niciodată. Sunt complicați și veșnic nehotărâți, oftă dracul în timp ce se plimba afectat printre rafturile bibliotecii al cărui curent împrăștiase fumul. - Credeam că aveți o idee mai înaltă despre literatură, dle Diavol cu ochelari! Ați auzit de "anxietatea influențelor"? Spuneați că l-ați citit pe Borges. Poate că
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
și fragilitate, enormă. Îi povesteam despre bunicile mele, despre copilăria mea disputată între misterul bunicii materne și al orașului Turnu-Severin și misterul fabulos și aristocrat al bunicii paterne, un personaj uriaș, un filolog și un profesor cu vocație, care a oftat toată viața că taică-su a întors-o de pe vaporul cu destinația Hollywood! Popescu rîdea atunci cu gura pînă la urechi, de i se cutremura părul lung, prins într-o coadă stufoasă de cal. Pe mama a chemat-o ca
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
Ion Simuț Oftez când mă gândesc la bibliografiile noastre din două motive: o dată, pentru că sunt extrem de puține, și a doua oară, pentru că sunt prea frecvent nesatisfăcătoare, fie lacunare, fie neactualizate. Notez ca pe un succes deosebit realizarea unei cercetări complexe a Institutului de
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
în acest festival. Tot ce am văzut aici m-a impresionat: un spectacol coerent, sensibil, bine construit. Dramatizarea după roman este foarte bună. Personajele Oblomov, Zahar, Psenițâna impresionează, sunt caractere puternice, bine adaptate la scenă. Toți spectatorii care la început oftau: vai, durează 3 ore, ieșeau din sală fericiți, cu ochii scăldați în lacrimi. Mihai Constantin e strălucitor. E un spectacol oarecum straniu pentru spectatorii din Portugalia. Au venit foarte mulți tineri. În 1974, când a luat sfârșit dictatura lui Salazar
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
egalitate și, desigur, pentru autonomie; Adrian Năstase, copleșit de entuziasm, era gata-gata să-l însărcineze pe Mircea Geoană cu formarea guvernului, iar Traian Băsescu a apărut la Realitatea Tv pentru a se încontra aiurea despre calculatoare cu Dan Nica. Am oftat cu invidie: eh, ce înseamnă demonstrarea multilateralității! Mai ales că show-ul s-a desfășurat în prezența câtorva invitați la emisiunea patronată de Mihai Tatulici și Rodica Culcer, respectiv: Alina Mungiu-Pippidi, Cristian Tudor Popescu, Sorin Roșca Stănescu, Robert Turcescu..., cu toții
Alegeri, hărmalaie și Florin Călinescu... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12247_a_13572]
-
iar aici, la noi, pătrundeau doar răsfrîngeri. Puteam vorbi fără să șoptim. Kaghebiștii se pricep să aleagă și să găsească noaptea un asemenea loc, priceperea și experiența, ce să fie, dacă nu ele! Acum n-am mai putut rezista: am oftat în întuneric. Uite-așa. Deja e lîngă mine. Ne-am așezat pe o suprafață netedă, furniruită. Putea să fie ușa de la un dulap mare, străvechi. (Ca o jumătate de masă de ping-pong.) E timpul. Am eliberat, am slobozit în sfîrșit
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
și-i duceam dorul lui Miquel al meu și visam că-n câteva luni o să ne putem regăsi. Nu-mi închipuiam c-o să intre în grupurile de partizani. - Și-a suflat iar nasul. - Clar că știindu-l cum e... - A oftat din adâncul amintirii. - Miquel al meu putea muri doar dacă-l trăda cineva, ca eroii mei clasici. Au tăcut, o tăcere lungă. Până când Miquel, care nu plânsese, n-a mai putut. - Știi cine i-a trădat? - Da. - Cine? - Cineva care
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
ar potrivi să i se zică unui șoricel ca tine... Și a stat, s-a gândit cu o mână sub bărbie, și pe urmă a zis: ție ți-ar sta cel mai bine să te cheme așa... Valerică! Și a oftat și și-a șters repede de pe obraz o lacrimă... După aceea aflai că avusese și ea un nepoțel pe care îl chema tot așa și care se înecase într-o zi de vară fierbinte, la țară, în gârla venită mare
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
-l pieptene... Ciontu și Anghel ? Doi paraziți intestinali..." 2) Ion Iliescu, la Observator-ul din seara zilei de 4 iunie: "Nu vreau ca prezența mea să apară ca o umbră asupra partidului..." -Eh, și ce faină era viața pe la Scroviștea!, oftează Haralampy. (...și de plâns): Guvernatorul BNR Mugur Isărescu, la emisiunea "100% de la Realitatea Tv: Există riscul unui colaps al sistemului de pensii, dacă nu va fi întreprinsă o reformă"... În sfârșit, se va face dreptate și în țara asta și
Folclor și alte povestiri televizate - din pădurea românească by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11641_a_12966]
-
performanță, doamna poetă face parte din Uniunea noastră umplînd-o probabil de invidie pe colega ei de mai sus. Oftaturile acestei profesioniste vor fi înmuiat inimile comisiei de validare: Te simți străin și fără nici un rost/și o mâhnire-adâncă te doboară./ Oftezi amarnic după tot ce-a fost,/chiar după ce-a putut cândva să doară. Dacă avem mai sus poeți cu vechime, să vedem ce zice noua generație! Te-ai aștepta la radicalism. Dar nu: 20 de ani, BAC-ul luat
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
captura făcută... * Ștefan Bănulescu, redactor șef la Luceafărul, pe când stam și fumam împreună în birou, mai mult tăcând, avea o vorbă a lui, de fapt două, fără vreo legătură cu ce vorbeam în acel moment, doar una subterană probabil. Prima, oftând ușor: Noi venim de departe... A doua: Am intrat în zodia debarasoarelor... Niciodată nu am știut la ce se referă. Deși simțeam că vorbele ne privesc direct pe amândoi - originea, o sorginte comună probabil... Cu atât mai mult am fost
4 decembrie 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12979_a_14304]
-
de la picior, avînd taman în mijloc un dinte mare verzui — în sfîrșit, o unghie. Poți pleca, mulțumesc. Ne vedem mîine. Tocmai atunci Veronica intră în încăpere și veni să-și sărute mama în colțul gurii. Ferindu-se de sărutare, Barbara oftă din nou: În fine, o să putem petrece o zi plăcută, doar tu și cu mine, dar o să trebuiască totuși să merg la blestematul ăla de coafor, în loc să rămîn aici să-mi fac corespondența. Detesta de fapt modul prea glacial al
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
În vene, care sunt un fel de pompuțe (Crețu a făcut ochii mari dar nu a avut timp să reacționeze, că am continuat) și În fine În vinișoare, care sunt un fel de pompulețe! Am spus totul dintr-o răsuflare, oftând apoi ușurat. În clasă era o liniște mormântală, iar Crețu Încă nu Își revenea: Inimă... pompă... pompițe... pompuțe...pompulețe... treci la loc mârlane, trii... Și În trecere a vrut să mă miluiască cu vergeaua, dar cum pe vremea aceia eram
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
acestea le repartiza cu multă parcimonie pe tot programul său de lucru - care putea fi de opt, zece sau peste zece ore, dar nu lua în calcul nenorocenia orelor suplimentare, ci doar atât: ziua de muncă de opt ore - și ofta din greu. "Cum, dumnezeule, să te descurci cu un păhăruț la o oră și jumătate?" Asta ar mai merge când bei de plăcere, mesteci castraveciori, stai singur la o măsuță din colțul bodegii și privești cu nesaț mujicii care nu știu cine
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
gândea că, totuși, nu are stofă de erou și că nu se va arăta niciodată atât de firoscos ca ăi de zic crunt: "io, io, cetățene, am fost acolo, am fost, mă înțelegi, în Siberia!" Acum se găsea acasă și ofta din greu pe lăvicioara pe care se odihnea înaintea ultimului castravecior mâncat care, măcar că abia se ducea pe gât fără un strop de votcă, avea ceva din savoarea spirtoasă a licorii. Uitându-se la fundul imens al Marfușcăi, intră în
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
am retras ușor, el a insistat, m-am retras din nou împotrivindu-mă revărsării lui de tandrețe. Cu o smucitură se retrase și el, rigid - aprinse lumina, luă Biblia franceză dăruită de tatăl lui și o răsfoi distrat. Eu am oftat și atunci el s-a întors cu fața la mine spunând răspicat: - Cred că nu mă mai iubești! Am luat telegrama de pe noptieră și i-am pus-o pe piept. Imediat a înțeles că mama murise. Apoi m-a luat în brațe
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
trist) Și prin ce să te exprimi? Prin sunet, care este o umbră decăzută, o formă căzută În haos, o destrămare a substanței și a formei? (mică pauză) De aia Îmi place piatra. (gândurile Îi curg molcom, tace un timp, oftează) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (privind În zare, cu o expresie de milă pe chip) Să mulțumesc Domnului că sunt sculptor. (i se aude respirația obosită) De fapt de ce să-i mulțumesc? (după un timp, pe drum se aude trecând un car, scârțâind
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
ale pescărușilor ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Nu, nici nu m-am gândit... Ăsta ar putea fi doar un gând secret al artistului și nu se poate În mintea geniului să nu se ivească o asemenea măreție de gând. (respiră adânc, ca și cum ar ofta) Ce gând diavolesc... Dar ce gând mare! Geniului, la un moment dat, când ajunge să aibă conștiința valorii lui, a puterii lui urieșești În lume, Îi trece prin minte un gând nesăbuit și diavolesc, acela de a-l Întrece pe
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
clădit dacii s-a surpat când au venit romanii. Apoi ce au construit protoromânii, românii vechi, moșii și strămoșii noștri s-a surpat de fiecare dată când au venit vandalii, hunii, avarii. Apoi au venit ungurii, turcii, rușii, austriecii, nemții...(oftează) Și la urmă o să venim noi să ne distrugem ce am construit. (privind Înainte, așa cum privesc orbii) Catedrala aceasta care este neamul și poporul român cer o jertfă prea mare, (tragic) pe care noi n-o vom putea da-o
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]