126 matches
-
ca un reprezentant al bunicului meu. Eram glasul spiritului lui în lume. Cred chiar că luam adesea un toc și gesticulam cu el. Poți oare vedea pe Manfred Marklund că a fost atât de bolnav, încât era să moară de oftică, și că avea caverne și hemoptizii? Ceea ce observi imediat este că are o înfățișare uscățivă și sănătoasă. Ar putea fi sportiv de performanță sau un tăietor de lemne ce grăbește spre unul din punctele de control ale zonei de tăiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
deja alfabetul. Lui Manfred nu-i mai ajung puterile să urce până sus, pe Ava. Așa că mă duc eu la Avabäck. Stăm în bucătăria Evei. Și Eva spune, fără ca de fapt să se vâre în conversația noastră: Când ai avut oftică, am fost convinsă că o să mori. De data asta nu sunt chiar așa de sigură. Am scris totuși și astăzi o bucată, spune Manfred. Deși acum voi face o pauză. Până voi fi solicitat. Ți se va simți lipsa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
gâtlejul, ochiul, îndărăt, cum e deprins Peștele, încearcă să-i scape din labe! De argint mărunt ce clipocește - Rotunde-profunde boabe de mazăre, Ca dimineața udă ce rătăcește, Peste gard e-aruncată stea lucitoare. Și acolo, unde se întunecă răsăritul Cu oftica estivalului Tivoli*, Stă aruncat un oarece fluier, zdohnitul, - În agonie praful prinde-a-l coperi. Vara 1917 *Oraș italian din provincia Lațium. Definiția sufletului Ca un prăsad în futună să se desfrunzească, Otova - o singură frunză, nefragmentată. Ce devotată este
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
să scăpăm de clișeele epocii), iar periferia se înfățișează în toată splendoarea mizeriei sale, într-unele din cele mai plastice versuri ale volumului: "Cum pot să laud oare-n rime/ Puroiul gros ce colcăie în tine?/ Ai cer pătat de oftică și crime,/ Pământ brăzdat de sutele de șine.// Maidanul ca un hoit stă-n soare:/ Rahitici prunci, conserve desfundate,/ În case-i fum, tăcere și strâmtoare,/ Femei în uși, privind desfigurate.// Prin curți sunt sute de drapele:/ Cămăși, batiste, largi
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
atâta bien ętre. "Fir ar!", mă trezesc eu bombănind. Noroc că la Montreux compartimentul e invadat de niște englezi gălăgioși, dar nu agresivi. Mai ales unul turuia, fără să-i pese de starea mea, de fapt, de "stările" mele, uluială, oftică, ce mai, invidie! Englezul cel voios și gălăgios s-a cărat. I-a luat locul "un vrai monsieur". într-un univers contradictoriu, în care totul era altfel decât știam eu că ar trebui să fie, în care frizerul părea conte
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
antichități. Povestioarele și amănuntele din de însemnările lui Pappasoglu sunt pitorești, adesea amuzante, limba lor absolut savuroasă naținalistă, de o plasticitate involuntară pe care în puține alte locuri am întîlnit-o. Citez, pentru plăcerea dumneavoastră, felul în care se vindecau de oftică ungurii și nemții din Bucureștii vechi: " Am spus că poporul nu avea alți doctori decît pe sfinți și pe sfinte, precum: Ioan, Maica Domnului de la biserica Olarilor, Sfîntul Elefterie de sub Cotroceni, sfînta Vineri, Sfinții Trei Ierarhi de la Colțea, Dimitrie Basarabov
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13681_a_15006]
-
parohul Bărăției), care știa prea bine una și singură doctorie, a tămădui pe ofticoși cu broaște țestoase și iată cum: avea într-o încăpere 50-100 de broaște pe care le hrănea numai cu dulceață de trandafiri, la un caz de oftică le tăia capetele și picioarele, iar trunchiurile le fierbea, zeama o dădea drept decoct și carnea o usca și o ardea, făcînd-o prafuri, și o dădea sub această formă la bolnavi" Ediția de față a însemnărilor sale include, alături de Istoria
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13681_a_15006]
-
Toți osândiții secției fuseseră celebri la viața lor, iar lecturile făcute cu mult sarcasm le dădeau fiori de groază și lacrimi de mânie. Tocmai fusese citită compunerea elevului Tunceai și, în timp de fostul Mare Han își mușca mâinile de oftică și se dădea cu capul de pereți, nesimțiții de Hitler, Tito, Che, Bocassa, Nabucodonosor și alții de teapa lor făceau mișto și bancuri tâmpite la adresa lui. Doar Stalin, colegul său de bancă, vestit pentru lipsa lui de umor, își mușcă mustața
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
rozalii din prejma portului se stingea fulgerător din viață, de aprindere de plămîni, o prostituată pe nume Marieta. Ucraineanul Bandura, marinar și revoluționar, susținea că „se mistuise din dragoste“. Trupu-i divin nu se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală burgheză“. „S-a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape cinci ani, vocea lui Bandura căpăta În acele momente inflexiuni grave, părînd gîtuită și podidită de tuse. Și nu atît din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
surle. Lespezi cască. Sar sigilii. Și peste un făcut, absurd regat Un palid oaspe calcă, din Sicilii. O, frate cărvunar, întreg trăiești! Din moarte ai păstrat doar străvezimea, Ci în amurgul pajerii crăiești Cîrtește-ntunecat burtăverzimea. Ai multursuzei tagme, gianabeți Cu oftica-nțeleși și cu exilul, Un veac avar te vrură sub peceți, Și zveltei libertăți suciră trilul. Ce-nseamnă! Astăzi piatră ești, din unghi, Republicii Române Populare, Adeveritul mare singur trunchi: Bălcescu, început de calendare. PAGINI DE PROZĂ CONFESIUNI I. VALERIAN
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
venea și atunci a pagubă, nicidecum voioși așa cum cântau când eram mică de-i alergam prin bătătură să nu mai calce găinile... Mama Ilinca, sora mamei ne crescuse pe-amândouă, pe mine și pe Sofinca de când ne murise mama de oftică. Mai târziu aflasem că a murit de tuberculoză, un fel de cancer la plămâni...săraca, fumase pe lângă tata mai mult decât el și la fel băuse din aburii lui de bețivan; ne bătea pe toți , la rând că obosea. Îi
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
așa o vară ... Toți din bloc sunt în vacanță! Câteodat' la noi pe scară Mai aud câte o clanță ... pensionară, Și nu vezi mașină mică Pe asfaltu-ncins de soare(!?) Noaptea doar, un hoț mai pică Făcând spume prin parcare ... de oftică ... Pe-nserat, nici amorezii Nu mai umblă pe sub tei, Iar în arșița amiezii Nu se-avântă nici chiar ei ... maidanezii; Peste drum, scurtând eu zarea, Plânge, parcă în pustie ... A uitat chiar și culoarea Vr'unui chior prin lăptărie ... vânzătoarea ... Doar
VARĂ TORIDĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349196_a_350525]
-
răbdări prăjite... Dar prăjitul e foarte nesănătos! (Liviu Marcu) • Și leneșul e cap de locuitor. • „Suntem cu toții în aceeași barca pe acest pământ!” • Lungește, doamne, boala până s-o coace poama (folclor). • Antisemiții ar trebui să intre în pământ de oftică, dacă rușinea nu le e accesibilă (Inimă Rea) • M-au părăsit dușmanii... Nu-i a bine! • Urmez două diete de slăbire. Cu una singură nu mă satur... ANALIZE • Unii se bagă singuri în seamă și se mai iau și în
PROBLEME & ANALIZE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362129_a_363458]
-
prerogativele sale, indiferent de vârsta biologică. De altfel, vârstele spiritului transced vârstele biologice. Adrian Crețu, prefațat de ilustrația inspirată a lui Costel Tănăsache își definește “Ars poetica” astfel: “îmi venise o idee genială / pentru un poem - / plin de înțelepciune și oftică modernă. / m-a mișcat adânc - / însă, până am ajuns la calculator / să-l scriu / m-a părăsit / ascult acum în surdină / greierii de-afară / și aștept să treacă / noaptea / singurul efort pe care mi-l impun / cu severitate / este / să
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
pentru ca să arate bietul de el ca un om nu ca un sălbatic din coloniile noastre de peste mări. Majordomul făcu un gest cu sprânceana și un paj se repezi să îndeplinească porunca. Doctorii aveau priviri criminale, iar curtenii se înverziseră de oftică. Un asemenea dar era de natură să provoace războaie între ei și iată regele, cunoscut ca fiind un scârțan fără pereche, îl răsplătea pe nemernicul acesta de doctor cu o larghețe de neînțeles. Planurile de otrăvire fură puse în funcțiune
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
că i-am șuierat otrăvitei o urare cât se poate de creștinească: „Taci, hoașcă, ori te spun lui Dumnezeu!”. Urare ce a avut efectul scontat, dar nu din pricină că partea reclamată s-ar fi temut întrucâtva de Cel Atotputernic, ci din oftică și invidie că nu-i venise ei prima ideea să mi-L zvârle-n cap, cu tot cu Cetele Îngerești. Am scăpat ieftin, doar c-o reclamație la Poliția Comunitară (pentru deranjarea liniștii publice și atentat la fauna patriei), unde cotoroanța, pardon
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
galeriei sale inexistente. Două muște amețite se ciocniră în aer. Gimnastica lui Sile le-a peturbat traseul în traficul zoologic. Aripioare frânte cad pe tabla alb-negru. - Ptiu!!... Ce mutare, d-le! - reacționă Fane ironic. Precis mi se deslipesc papucii de oftică. - Am văzut asta într-un film - începu Sile deconspirarea strategiei sale originale , desenând în aer planul său de succes. Când să sară calul ... pac! a sărit și pionul, adică actorul ... și le-a salvat viața. - Cui? - Papucilor tăi, că erau
ŞAH – PAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342140_a_343469]
-
apoi, cipindu-mă de obraji, să mă conving că nu visez. Câteva mașini au încetinit și claxonau, nu pe mine, ci norocul și pe cea înfloritoare, iar doi-trei conducători auto fluturau pe geamul întredeschis un cec în alb... Să mori de oftică, nu alta! Am ratat întâlnirea cu norocul. Numai mie putea să mi se întâmple. De netolerat. Trebuie să am o întrevedere cu Marele Stăpân. Neapărat și urgent! Ei, drăcie...! 27 martie 2014 Referință Bibliografică: Întâlnirea cu norocul... / Valentina Becart : Confluențe
ÎNTÂLNIREA CU NOROCUL... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341865_a_343194]
-
și autocentrat își va găsi un alt circ Struțki, unde, după o vreme în care va răsufla ușurat de izbăvirea corporației, va începe să cadă în mai vechea patimă a iubirii de sine și-și va scuipa bojocii emaciați de oftica inadecvării perpetue până ce-l va mânca pensia cu fulgi cu tot.
Fram, antreprenorul polar, face 200.000 de euro pe an... () [Corola-blog/BlogPost/338081_a_339410]
-
la treabă cât îmi fumez eu trabucul... Raoul, băiat dezghețat, își puse șorțul și se apucă de treabă murmurând chiar un cântecel despre o mândră care face fițe noaptea, iar a doua zi își dă cu pumnii în cap de oftică. Unchiul Belizarie, cam sâcâit de vocea încă în formare a bietului nepot, îl întrerupe și începe să-l instruiască prin metoda narațiunilor cu impact emoțional: - Băii, nepoate, uite, să știi, că mie, la ora asta matinală îmi place să umblu
POLITICA EXTERNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375516_a_376845]
-
nici o șansă, fiind fiica unui consilier de la primărie... *** Zeița Fortuna își oferi o cupă de nectar... Ospățul se arăta la fel de plictisitor ca totdeauna... Zeus, în capul mesei cam pilit și extrem de dornic de laude, Hera, acră, afurisită și plină de oftică, Afrodita toată numai fițe, Vulcan, urât cu spume și cu ochii numai după vreo bulăneală cu nimfe sau nereide, în fine, aceeași poveste mereu... Oftă... Prinse totuși o clipă când toți tăceau... - Mărite, al nostru stăpân, muritorii pe care tu
UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347752_a_349081]
-
noi”. A zis el Mutu la început că lui îi trebuie nevastă să îi țină casa și nu să danseze din buric dar tot i-au băgat ei căciula pe ochi: „- Ce vrei mă' să creadă Neluța că mori de oftică dupe ea?”. Și uite-așa au mâna și pe porc. Da' să vezi acu' dandana că a început nene piranda să facă mofturi, că nu se mărită ea cu bolându' de Mutu, că e prea mototol, că nu e bun
AMINTIRI DIN CARTIER de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348952_a_350281]
-
uimire, aveam să constat, la sfârșit, că apa nu era nici măcar otrăvită. Dar, până atunci, mă regalez cu ideea că sunt un ales al sorții și păcat că nu mă văd ai mei, din Adjud, ca să-i ia cufureala de oftică. Prin fața îmi defilează istoria recentă a lumii, îmbrăcată cu felurite haine, vorbind în tot felul de limbi, oameni de toate culorile, din toate rasele, constat, unele complet necunoscute, și, după felul cum arată, de toate confesiunile. Ciudat! Nu se înjură
EMO. CUTREMURĂTOR! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362157_a_363486]
-
Bolliac în 1873 (68). Practicarea înde- lungată a meseriei de ciubucciu putea duce la boli profesionale. Astfel, un ciubucci- bașa de la curtea lui Caragea Vodă, „de mult ce a tot suflat în ciubuc”, s-a îmbolnăvit și a murit „de oftică” (din ngr. ohtikas = „ftizie”), adică „i s-au dus zilele în fum”, scrie ironic Vasile Alecsandri (Kera Nastasia, 1865) (214, p. 108). în 1844, Alecsandri descrie Iașiul multietnic, în care orientalii (turci, greci, armeni) sunt promotorii fumatului. În „cafineaua grecească
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai delicată, întrucât procurorul este el însuși un fumător pasionat. De aceea, tatăl e nevoit să accentueze că „pentru cei mici, ca tine, tutunul e deosebit de vătămător! Tu ai pieptul slab, ești încă firav, iar oamenii firavi se îmbolnăvesc de oftică și de alte boli. Uite, și unchiul Ignati a murit de oftică. Dar dacă n-ar fi fumat, poate că mai trăia și azi”. Dar nici aceste argumente nu-l impresionează prea mult pe Serioja, care se gândește la alte
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]