84 matches
-
cântă barbar o femeie etc.), un spațiu care închide spiritul, nu-l eliberează de fantasmele urâtului. Este, apoi, spațiul din afară: parcul, târgul ca atare, marginile lui, care se deschid spre „zarea grea de plumb”, mahalalele în care așteaptă fecioarele ofticoase, zidurile umede ale caselor, pământul care pare un mormânt, liceul - cimitir al tinereților, apoi chiar cimitirul, care ocupă și el un loc în acest tablou sumbru. Nici un semn, deci, de securitate din afară, nici un colț în care spiritul să se
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
cari se impun nemijlocit simțirei: una, cumcă actorul fără îndoială își mască personalitatea Și într-adevăr acest prejudițiu nu pare a se fi schimbat deloc. Am auzit adesea zicîndu-se ca un actor tragic, pentru a fi bun, trebuie să fie ofticos, unul comic - bețiv. Înainte de toate să nu fie siguri de leafă. Această nesiguranță pe de o parte, viciul și boala pe de alta se zice c-ar fi punând inimă multă și simțământ deosebit in acțiunea lor! Ademenitoare nadă! N.
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
te dai gropii cu zile multe. Noi am eșit din păcat, ți- am spus să nu mai îndrăznești la el, și cine din norod te vede așa slab și că pătimești din tuse, ei pă loc te socotesc că ești ofticos. Dar nu e așe, căci te-au dărăpănat otrava afionului și pentru că ai luat mai mult ca o jumătate de an afion, socotind că- ți folosește de tuse, putem zice că ți-ai scurtat din viață cu 20 de ani
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
rază selenară îl face să pară, în contururi eterate, o „grădină de sidef”. Reveriile din amurg, doar aparent senine, trădează un zbucium dincolo de care nu-i decât abisul. În consonanță cu aceste respirări de melopee, natura plânge (salcâmii, un mesteacăn „ofticos”), dar alteori, ca pentru a nu speria cu sinistrele solii funerare, ea îmbie la diafane contopiri. În romanța de înfiorate năluciri îngânată de M., reveria este spațiul, de un tragism discret, al prevestirilor funeste. SCRIERI: Din taina sufletului, Craiova, 1920
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
pe care îl făcea pe măsuța din fața oglinzii era înșiruirea unor cărți de joc într-o pasiență fără de sfârșit. Juca absentă și fără patimă, reluând mereu jocul ca o morișcă pusă în mișcare de curgerea timpului. Bătrânul recunoscu jocul. Era "Ofticoasa" o pasiență care nu ieșea nimănui, niciodată; o pasiență absurdă, căci un joc pe care nu-l câștigi niciodată sau pe care îl câștigi totdeauna nu mai poate fi considerat joc. Se spunea că pasiența a ieșit o singură dată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe care îl făcea pe măsuța din fața oglinzii era înșiruirea unor cărți de joc într-o pasiență fără de sfârșit. Juca absentă și fără patimă, reluând mereu jocul ca o morișcă pusă în mișcare de curgerea timpului. Bătrânul recunoscu jocul. Era "Ofticoasa" o pasiență care nu ieșea nimănui, niciodată; o pasiență absurdă, căci un joc pe care nu-l câștigi niciodată sau pe care îl câștigi totdeauna nu mai poate fi considerat joc. Se spunea că pasiența a ieșit o singură dată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Simon“. —Ai dreptate. Dar se pare că nu mă pot eschiva. E omniprezent. Și e o situație așa de ciudată. —Cum așa? Amândoi am zâmbit când Simon fâlfâi pe lângă noi, un ghem furios de in sidefiu, iar Will murmură cuvântul ofticos. — Păi... de fapt, nu prea-mi place Philip ca persoană, dar... —Dragă! Asta nu trebuie să te oprească să fii Împreună cu cineva! Dacă plăcutul ar fi o condiție ca să ne culcăm cu ceilalți, ei bine, am fi cu toții În mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mereu când erau necăjiți. Baba Smoala avea ochii mici, vioi, și gâtul gros. Mâinile harnice le ținea bine încrucișate pe pântece. Fetele, mai sfioase, le împleticeau stângaci, urâțele și sperioase de a se vedea "închipuite pe pînză"; fratele defunct părea ofticos. Mini ar fi vrut să întrebe de portretul doamnei Calliope și de pianul de la moșie, dar nu cuteză. Erau cele două obiecte care credea ea că trebuiesc strămutate la oraș, drept chezășie îndestulătoare a trecutului. Cum exclamau din nou asupra
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
trandafiri. După ce ating dimensiunea dorită, le taie capetele și picioarele, iar restul îl pune la fiert. Zeama o vinde ca decoct și din resturile de carne uscate, arse și mărunțite face niște hapuri foarte bune, mi s-a spus, pentru ofticoși. Destul! Aaau! Mă doare din ce în ce mai rău. Mmm! Își aminti că în aceeași zi mai trebuia să meargă și la întâlnirea cu un zaraf binevoitor, ceea ce îi spori considerabil durerea. Faceți ceva! Mor! Nu vedeți că mor? ― Da! Desigur!... Tiii!... Julien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ești nimic, nici măcar o notă de subsol, pe-acolo, pe undeva... Ești nimeni! Un no name! Un pulifrici literar! O sulă-nulă! Un coiot! Un ciorbagiu! Un epigon! Un fofleu! Bărbierește-te! Vii acilea, la noi și te dai mare gagicar? Ofticosule! De unde și până unde...?! Măi, ăsta, săpocare... Tu te-i îmbătat, de vorbești cum vorbești?! îl înfruntă indignat Avocatul. Ei, ce să-ți spui? Și tu, tu cine puii mei te crezi? se montează, în continuare, Cezărică. Uite-l și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fină pe care Mimi a primit-o de la mămica ei. Dar ea, naivă, de, ca femeia cinstită, n-a luat seama la nimic și s-a încrezut în vorbele lui. Ce regretă mai mult e că, din pricina lichelei și a ofticoasei de soră-sa, a despărțit două inimi care se iubeau. Că Mimi, drăgălașa de ea, i-a mărturisit deschis, ca unei mame bune, din prima zi: "Mămico, tare-i simpatic chiriașul tău!" Și de atunci n-are peri în cap
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fazanilor, ce fusese curcubeu în penajul papagalilor și al păsării-paradisului devenise acum același maroniu pe cenușiu sau fusese atât de strident retușat încît ți se părea că privești acele poze de nuntă colorate cu creionul sau obrajii înșelător îmbujorați ai ofticoșilor. Hotărât, nu ne plăceau, așa că am intrat pe filiera glorioasă a antropogenezei, reprezentată de câteva săli înguste cu vitrine și diorame reprezentând maimuțe, de la prichindeii macaci și cercopiteci, umblând cu cozile îmbîrligate după portocale, fețe omenești pe corpuri de pisică
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cap, doamnele în rochii lungi, cu funde mari în turnură și pălării legate sub bărbie cu panglici, militari cu sabie la brâu sau proptiți în puști cu baionetă, eleve de pension făcând gropițe în obraji, cu bucle-cîrnăciori lângă urechi, juni ofticoși cântând la violoncel. "Vorbești de bomba atomică? De distrugerea în masă? Uite ce-ți răspund. Privește acest album cu fotografii vechi, din secolul trecut. El cuprinde răspunsul meu la toate problemele lumii și ale istoriei. Uită-te la oamenii ăștia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era un orizont nestabil. Amețea. Se lăsă ușor într-un fotoliu. Nu se mai gândea nici la Ada, nici la Lică. Aștepta să vadă dacă prințul Maxențiu va mai fi a doua zi în viață . Prințul Maxențiu, pe care Maxențiu ofticosul îl iubea mult. Maxențiu bolnavul, singura ființă pe care-o iubea prințul! ... De va mai trăi, sau de-1 va îneca un val mare, ce-i va umple pieptul, gâtul, gura și-1 va sufoca, pe când pete rușinoase vor necinsti
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
chemat, cunoscând însă consemnul de mister, vorbise Adei de o congestie accidentală, și ea acceptase versiunea, deși nu se mai îndoia acum asupra adevărului. Maxențiu ar fi vroit să nu mai fie mister, să strige Adei ca o sfidare: - Sunt ofticos! Vroia să distrugă acum pactul de disimulare, să zacă, în sfârșit, în voie. Dura însă mai departe minciuna, minciuna a toți trei; dar acum îi era cel puțin îngăduit să zacă în voie. Patul îl trăgea la o lene mare
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
moartea și-i părea rău că nu i-a făcut farsa sinistră. Firește că nu-i da morței înțelesul adevărat; nu credea nici un moment în chip sincer că el, Maxențiu, ar putea muri. Nu era conștient de gravitate. Era un ofticos, dar un ofticos destinat să trăiască, cu rușinea lui, interminabil! Șicanând personalul cu răutăți despre lucruri concrete, înrăirea lui morală avea de obiect numai pe Ada. Ii imputa acum ostentația mizeriei lui fizice, așa cum altădată îi reproșa taina nevoită a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
părea rău că nu i-a făcut farsa sinistră. Firește că nu-i da morței înțelesul adevărat; nu credea nici un moment în chip sincer că el, Maxențiu, ar putea muri. Nu era conștient de gravitate. Era un ofticos, dar un ofticos destinat să trăiască, cu rușinea lui, interminabil! Șicanând personalul cu răutăți despre lucruri concrete, înrăirea lui morală avea de obiect numai pe Ada. Ii imputa acum ostentația mizeriei lui fizice, așa cum altădată îi reproșa taina nevoită a aceleiași mizerii. Toată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Leysins, amintindu-și cu multă scârbă, dar și cu multă milă, de ligheanul cu sânge. Rugase pe Marcian să intervină. Marcian nu vorbise niciodată limpede cu doctorul lui de boală, nici chiar în faza când Maxențiu făcea cu ostentație pe ofticosul. Se jucase de copii împreună, erau rude de aproape, și lui Mar-cian îi tremura ceva în pieptul sănătos, pentru sărmanul băiat. În accepția lui era și egoism. Nu se temea de ceva consanguin, dar își zicea: dacă, din doi, ar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că e timpul ca Maxențiu să se prezinte la Drăgănești. Prelungise termenul pentru ca prințul să prindă ceva față. Avea ambiția de a nu duce Elenei o umbră, dar ar fi trebuit să aștepte prea mult. Nu era vinovată că e ofticos, era mai mult victimă. Căută să-și speculeze în minte avantagiile stării de lucruri. Un astfel de bărbat era o scuză, pleda în favoarea legăturii ei cu Lică, mai ales acum când Lică nu mai avea nici o inferioritate. In ce privea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cunoștea locurile astea. Lui Peter i se părea pur și simplu genială versiunea naivă pe care Julius i-o prezenta despre strălucirea familiei, despre tatăl lui, despre frumusețea maică-sii, despre Înmormîntarea Berthei, despre fratele bunicului cel romantic și pianista ofticoasă. Îi punea mereu Întrebări, voia să știe cît mai multe, dar Începu să-și dea seama că Julius era mult prea tulburat cînd vorbea despre soră-sa Cinthia, nu putea ridica paharul de pe masă, era palid. De aceea Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Planșeul dracului! strigă unul fără poreclă stabilită. — Dă-i găleata ta lui Julius, s-o ducă și el puțin, spuse Agheasmă și fu cuprins de un acces de tuse. — Slăbănogul naibii! Nu-mi tuși În mîncare! Pleacă de-aici, mă ofticosule! Dar Agheasmă era obișnuit cu asemenea vorbe și tuși mai departe fără să-i pese de insulte, stînd În picioare lîngă grupul care mînca strîns roată. CÎnd Îi trecu accesul pentru cîteva clipe, slobozi un scuipat enorm care se lipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-se de spătar și, din cînd În cînd, scuturînd scrumul țigării În capul celor care stăteau jos. „Du-te dracului!“, striga victima, ridicîndu-se ca să plătească gluma cu un scuipat fin, compact, perfect, care nimerea drept la țintă pe cămașa glumețului, „Ofticos nenorocit!“, striga glumețul la rîndul lui, ștergîndu-se cu batista, În timp ce celălalt scotea din buzunarul de la spate al pantalonilor kaki sau albaștri un pieptene fin, cu care-și putea aranja din nou la perfecție creasta de cocoș care te face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Puică, „nu mai stau cu tine în bancă!“ Copiii s-au adunat în jurul meu și-au început să scandeze: „Of-ti-co-sul! Of-ti-co-sul!“ Cuvântu-ăsta (cu care m-au zgândărit apoi câțiva ani la rând) m-a mirat la început, fiindcă pentru mine ofticos era ăla care se supără la jocurile de cărți sau la fotbal: „Te oftici, bă, te oftici!“, striga câte unul; Oftica e boală grea, Cutare suferă de ea!... i se cânta ofticosului. Lumpă, dintre noi, cei de la bloc, era cel
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
m-a mirat la început, fiindcă pentru mine ofticos era ăla care se supără la jocurile de cărți sau la fotbal: „Te oftici, bă, te oftici!“, striga câte unul; Oftica e boală grea, Cutare suferă de ea!... i se cânta ofticosului. Lumpă, dintre noi, cei de la bloc, era cel mai ofticos. Pe locul doi era Simfo nia-n Do Major. Până să ajungă asistenta medicală la banca mea, copiii din clasă îmi trăgeau cu forța deasupra pupi trului brațul pe care voiam
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ăla care se supără la jocurile de cărți sau la fotbal: „Te oftici, bă, te oftici!“, striga câte unul; Oftica e boală grea, Cutare suferă de ea!... i se cânta ofticosului. Lumpă, dintre noi, cei de la bloc, era cel mai ofticos. Pe locul doi era Simfo nia-n Do Major. Până să ajungă asistenta medicală la banca mea, copiii din clasă îmi trăgeau cu forța deasupra pupi trului brațul pe care voiam să mi-l ascund: „Tova rășa! Tovarășa! Ia uitați la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]