84 matches
-
de grăbită neglijare a valorilor de cultură, cum a fost aceea în care am deschis eu ochii, Mărgărit ne-a trezit la realitate". Mărgărit a murit ca vai de el, la Sanatoriul TBC de la Bârnova, și-i îngropat în cimitirul ofticoșilor din poiana sfarogită ce mai tăinuiește și alte câteva morminte, la fel de modeste. Prin 1980 și nu mai știu cât, am încercat să ridicăm acolo o cruce mai de Doamne-ajută și am apelat la ing. Al. Dumitrache, directorul de atunci al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
prea scurt și prea gros Încărcare anterioară și laterală (copil scrofulos) Capul: prea mare lat Fruntea: Îngoroșată Ochii: aproape normali Nasul: prea gros Gura: deschisă Fața: aproape pătrată, delimitarea lipsește Gâtul: prea scurt și prea gros Încărcare anterioară și laterală (ofticos) Capul: mărimea aproape normală, jos prea lat Fruntea: normală Ochii: normali Nasul: umflat, neîntrerupt aprins Gura: deschisă Fața: pătrată, delimitarea lipsește Gâtul: plin de noduri, imobil Încărcare generală (ofticos) Capul: mărimea normală Fruntea: normală Ochii: puțin stinși Nasul: puțin prea
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
lipsește Gâtul: prea scurt și prea gros Încărcare anterioară și laterală (ofticos) Capul: mărimea aproape normală, jos prea lat Fruntea: normală Ochii: normali Nasul: umflat, neîntrerupt aprins Gura: deschisă Fața: pătrată, delimitarea lipsește Gâtul: plin de noduri, imobil Încărcare generală (ofticos) Capul: mărimea normală Fruntea: normală Ochii: puțin stinși Nasul: puțin prea gros Gura: deschisă Fața: pătrată, umflată, delimitarea lipsește (nu se poate vedea) Încărcare generală (ofticos) Capul: mărimea normală Fruntea: Îngroșată Ochii: stinși Nasul: prea gros Gura: deschisă Fața: delimitarea
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
aprins Gura: deschisă Fața: pătrată, delimitarea lipsește Gâtul: plin de noduri, imobil Încărcare generală (ofticos) Capul: mărimea normală Fruntea: normală Ochii: puțin stinși Nasul: puțin prea gros Gura: deschisă Fața: pătrată, umflată, delimitarea lipsește (nu se poate vedea) Încărcare generală (ofticos) Capul: mărimea normală Fruntea: Îngroșată Ochii: stinși Nasul: prea gros Gura: deschisă Fața: delimitarea lipsește Gâtul: nemișcător, prea lung Pieptul: dat Înapoi Încărcare anterioară și laterală (bolnav de plămâni) Înfățișarea: slăbită, capul aplecat În față Capul: mărimea normală Fruntea: normală
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
cântă barbar o femeie etc.), un spațiu care închide spiritul, nu-l eliberează de fantasmele urâtului. Este, apoi, spațiul din afară: parcul, târgul ca atare, marginile lui, care se deschid spre „zarea grea de plumb”, mahalalele în care așteaptă fecioarele ofticoase, zidurile umede ale caselor, pământul care pare un mormânt, liceul - cimitir al tinereților, apoi chiar cimitirul, care ocupă și el un loc în acest tablou sumbru. Nici un semn, deci, de securitate din afară, nici un colț în care spiritul să se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
decenii. Despre ce-a reușit și ce n-a reușit să schimbe fiecare la celălalt. Despre bilețelele de amor strecurate sub pernă sau sub farfurie, în buzunare sau în poșete. Despre ludicul de tip „Aveți inimă miloasă, / El olog, ea ofticoasă“. Despre călătoria în străinătate în care ați regretat că v-a luat cu el. Despre mierea și fierea celor șase decenii de atelaj conjugal. A.R. Antoaneta Ralian, cea cu care stați acum de vorbă, s-a născut în februarie
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
atunci tuber culoza. Și glumeam cu prietenii de acolo, le spuneam că noi doi ar trebui să ne-așezăm la un colț de stradă și să cântăm, pe melodia din filmul Cele două orfeline, „Aveți inimă miloasă, / El olog, ea ofticoasă“. Ceea ce nu ne-a împiedicat însă ca, de Reve lion, să mergem la Brașov, la ARO, el să-și lase cârjele pe un scaun și să dansăm cât ne-au ținut picioarele. Călătoria mea frustrantă la Dresda... R.P. Cea a
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
invazia armatelor lui Mackensen peste Dunăre. A fost Îngropat pe loc, În tranșee, de-a valma cu tătucii lui de milițieni și glotași bătrâni, armați cu puști Martini-Henry și Peabody de la 1877. Mai bine un măgar sănătos decât un poet ofticos. Zicală din popor F. ADERCA A DEBUTAT ÎN NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ PRIN 1913, ca poet: Toamnă Antice columne cad pe zări și atmosfera geme un dezastru. Singură o pasăre-n albastru vâslește disperări. [...] Mai târziu poetul s-a completat cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cea mai de seamă, invenția poetică, brusc curmată la el - toate femeile lui: pe Eufimia, prima soție, luată după ce fusese mai Întâi Îndrăgostit de sora acesteia, Cristina, dar răzgândindu-se și luând-o pe Eufimia când află că aceasta este ofticoasă; apoi pasiunea lui, nu se știe de ce natură, pentru o ființă fără sex și fără alte disponi bilități; și, În sfârșit, cea de a doua lui soție, după moartea celei dintâi, Lucia. Înger provi dențial prin devotamentele și sacrificiile ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
polemici care au însoțit evoluția în acest domeniu. Mihaela Miroiu dispune de o calitate, probabil esențială: are umor, ceea ce-i permite să fie lipsită de ranchiuni sau supărări inexplicabile. Umorul său îi asigură o anumită detașare: nu scrie încrâncenat și ofticos, nu atacă persoane, ci idei. Autoarea vrea, cu adevărat, să se modifice condiția femeilor în România de azi. Nu e doar o declarație de intenții, proclamată demagogic: e o stare de fapt, lupta continuă cu discriminările și disprețul față de femei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
000 F, impozabili, firește. O sumă uriașă pentru Moldova și una... bunicică pentru Paris, unde prețurile sunt foarte ridicate. Oricum, SGDL are o activitate care merită studiată și preluată, firește, atât cât ne-ar putea permite muribunda noastră economie și ofticosul cadru legislativ. VASILE GÂRNEȚ: Picnic într-o frumoasă grădină aparținând Société des Gens de Lettres, Cartierul Montparnasse, după o zi de maraton cultural - barbar în esență, prin viteza lui. Orgoliul deșert al turistului - în criză de timp - de a bifa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
viață ale națiunei - etern unice în felul lor - și apoi ne-am întors la locul turbure a studiilor noastre. Dar cine mai putea studia ceva! Capetele noastre prinsese foc, fața cea palidă a lui Ioan se-nroșise de-un roșu ofticos și bolnav, căci în inima lui fierbea amorul cel mare al națiunei. Mă dusei la Poesis. Noaptea era lucie și dalbă, aerul părea nins de razele cele argintii și înamorate * ale lunei, cari se pierdeau prin verdele întunecos a arborilor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
iar el cânta, cânta, când încet, când tare, ca un glas de vânt trecând prin arfa lui Eol. Și cu toate acestea nimeni nu băga de seamă că el cânta. Din contra, toată lumea se uita la un violonist bețiv si ofticos, a cărui [vioară] s-auzea într-adevăr ca un melodios țipet de durere care inspira și celelalte instrumente. {EminescuOpVII 292} AUR, MĂRIRE ȘI AMOR 2255 Se făcea cam în anul 1840 și câțiva, în Iași. Ne trezim în una din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu ești băgată-n manevra asta. Da' atunci cine? Cine putea să intre-n camera asta, că doar am încuiat-o cu cheia, dă-o dracu'! Mi-aduc aminte perfect." " Da' nu-ți aduci aminte că, după aseară, bănuitor și ofticos cum ești, az-dimineață, dă la prima oră, mi-ai zis să-ți dau cheia d-aci?", făcu triumfătoare și totodată jignită secretara. "Ba da", făcu tânărul manager, evitându-i privirea acuzatoare. Deschise sertarul de la birou și zări cheia așezată cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
care‑i mai ușor de notat În raport decât dac‑ar fi căzut pe Lagauchettierre. Mai văd o stranie și nesfârșită procesiune de eleve, mergând două câte două, În haine negre de uniformă. Cu fețe destul de albe pentru a fi ofticoase. Călugărițele care le supraveghează Își țin mâinile vârâte În mâneci ca să și le Încălzească. Bălțile de pe strada murdară sunt adânci și acoperite cu o pojghiță de gheață. Adulții tolerează la copii această iluzie - a realității reale. Până la o anumită vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vizionară”, poetică, a perspectivei „personajului” care se confesează). „Curțile sugrumate”, „casele infirme”, „minore(le) încă blonde (ce) curățau mașinile de gătit și mâinile lor se umpleau de tuci, ca o premergere a nopții”, „borfași de rând, cerșetori și prostituate”, „telali ofticoși, mâncați de rugina lentă a păduchilor”, „căruțele cu zdrențe, cu toate rămășițele civilizației”, „bordeiele pline de înecăciunea udă a funeraliilor în solitudine”, prietenii din „judecătoriile de ocoale”, cu „respirația scrisă dinainte pe cadranele de ceasornic”, care “încuiau în dosarele voluminoase
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
intri, piciule! În timp ce înaintam în grădina părăginită unde tufele de leandri lîncezeau la umbra salciei iar irișii putrezeau prin colțuri jilave în lipsa soarelui, mă întrebam cum de izbutiseră înfometații charnegos să capete strania autoritate de a sta de vorbă cu ofticoasa. Și m-am gîndit iar că, deși trecuseră doar patru luni de cînd se scurgea gazul și ne întîlneam cu toții în barul Comulada și-n sălile de biliard din locaul Juventud, parcă trecuseră ani de atunci. Doamna Anita m-a
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
Sfîntul Haralambie și Sfîntul Mina (acesta pentru hoți). Singurul Vodă avea doctorul și spițerul lui, iar pentru nemți și pentru unguri era doctorul Baratu (un arhimandrit catolic, parohul Bărăției), care știa prea bine una și singură doctorie, a tămădui pe ofticoși cu broaște țestoase și iată cum: avea într-o încăpere 50-100 de broaște pe care le hrănea numai cu dulceață de trandafiri, la un caz de oftică le tăia capetele și picioarele, iar trunchiurile le fierbea, zeama o dădea drept
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13681_a_15006]
-
picoare. Iată cum sună unul din poemele sale, intitulat Morile: "...Ni s-a luat apa,/ ni s-a luat rîul,/ ni s-a luat grîul/.../ Ni s-a luat aerul,/ ni s-a luat vîntul,/ și cîntul, și cîntul.// Libertate ofticoasă. Pace, umilință./ Vreme care/ între butucii minciunii ne strînge./ A rămas doar moara/ de sînge, de sînge.// Toate sînt, frățioare,/ Împotriva-mi, împotriva-ți!/ Auzi? Departe/ în zări străine,/ huruie mori diavolești/ de crivăț, de crivăț. // Ci, iată, din trudă
Cîteva gînduri despre Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/7643_a_8968]
-
vanitatea l-au făcut să rupă pe rînd cu toți binefăcătorii săi, în grațiile cărora se strecura în mod iezuit. Sfîrșitul său pare tot un episod dintr-o operă romantică: murea tînăr încă, nenorocit și singur, la un spital de ofticoși, dar era purtat în ultimul său drum de Kogălniceanu și de C.A. Rosetti, era deplîns și absolvit de culpe de cei mai mari poeți ai noștri. Iată acel necrolog de pomină, în care atoateiertătorul Eminescu își omagia fostul adversar
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
certat niciodată. Cînd se ivește cîte-o problemă - că, deh!, sînt și ei oameni - fac un scurt briefing și lămuresc totul ca între parteneri, cu argumente raționale. Dacă nu merge, se duc în dormitor. Tantra-yoga nu dă greș niciodată. Unii, mai ofticoși, spun că Pamela-i, de fapt, o femeie bionică, din cipuri și circuite, cu ceva implanturi de carne și piele, o clonă din laboratoarele lui Dactăr Nicu & his Skyzoid Band. Că de-aia nici n-a văzut-o nimeni de aproape
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
pe care îl făcea pe măsuța din fața oglinzii era înșiruirea unor cărți de joc într-o pasiență fără de sfârșit. Juca absentă și fără patimă, reluând mereu jocul ca o morișcă pusă în mișcare de curgerea timpului. Bătrânul recunoscu jocul. Era "Ofticoasa" o pasiență care nu ieșea nimănui, niciodată; o pasiență absurdă, căci un joc pe care nu-l câștigi niciodată sau pe care îl câștigi totdeauna nu mai poate fi considerat joc. Se spunea că pasiența a ieșit o singură dată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
zugrăveală în comparație cu onoarea de poet? Melania îi iubea pe poeți. Mult îi mai iubea Melania pe poeți... Pe însoritul și omniscientul Blaga, pe delicatul Florin Mugur, pe alcoolicul și dogitul Nichita cu tot șirul lui de amante, pe întristatul și ofticosul Bacovia, pe nebunaticul Sorescu și pe atât de mulți alții care i se cuibăreau seara de-a valma în așternuturi, foșnind cu subînțeles dintre pagini. Care cu mâini lungi de pianist, care cu cearcăne albastre de alcool, care cu buzunare
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
vîsleai, spintecînd negrul lac,/ Eu sorbeam crinii albelor rochii/ Și doi ochi, două-adîncuri de lac” (Sub vraja trecutului). Nu lipsesc nici consonanțe bacoviene: „În toamnă, cînd cerul își plînge/ Mîhnirea, stropind chiparoșii,/ Prin parcul cu-aleile triste,/ Ca umbrele trec ofticoșii/ Flegmatici, tușind în batiste,/ Și scuipă petale de sînge,/ Ca purpurul frunzelor roșii” (Toamna în parc). O notă particulară întîlnim în expresia unui simțămînt campestru, al spațiilor largi de stepă, ale căror arome aspru-fragede insinuează un fior al infinitului: „Și-
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
se trage ca nebunu’, gata, te-am prins, se potolește, mă potolesc și eu, îi dau drumu’, o ia din nou la fugă, da’ să creadă el că mai alerg io după proști ca el. Lasă-l mă că e ofticos, zice și Migu, fricosu’ ofticosu’!, Pipiță se dă mare, dansează din buric pe melodia fricosu’ ofticosu’, încearcă să ne enerveze, să vezi ce capace-i trag, zice iar Migu, n-alerg io după toți proștii zic și eu, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]