30 matches
-
ușă scoasă din țîțîni pusă de a curmezișul, am pătruns într-o șandrama. Lumina cădea cu zgîrcenie pe patru oi care călcau niște ogrinji. De-acolo intrarăm într-o odăiță fără foc, lipită cu lut. Mirosea a aer înghețat. De sub oghealul din care se ițeau șomoioage de lînă, ne privea, speriat și mut, un moșneag îmbrăcat în suman. Nu răspundea la nici o întrebare. Deodată își coborî picioarele goale, adună peste ele poalele sumanului și ieși în șandrama. Luîndu-se după bătrîn, șeful
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
după o vreme petrecută la masa de scris, trebuie să mă vîr în pat. E o lene în care, ca într-un regat al deliciului, mă retrag din fața a tot ce mă poate stingheri. Citind ori visînd, mă încălzesc sub oghealul umplut cu lînă. Planurile de grandoare cărora odinioară le jertfisem atîta timp erau acum înlocuite cu dialoguri aprinse, susținute mai ales cu Fărocoastă. Aceste dialoguri nu le port cu Costică cel adevărat, ci cu un alter-ego al acestuia, creat pentru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
geană pe geană... Și cocoșul acela parcă nu mai cânta!... „Dacă o adormit somnorosul și nu mai cântă?” - i-a trecut prin minte, când... un cucurigu lung și trăgănat a spart noaptea. Ca o pisică, hangița s-a furișat de sub ogheal. S-a îmbrăcat și cu tremur de genunchi a pornit către stejarul din poiană...Privea des în urmă, de teamă să nu se fi trezit hangiul... Nici nu și-a dat seama câtă cale a străbătut, când două brațe puternice
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nu a mai deschis gura o bună bucată de drum. „L-am gâcit pe flăcău. Da’ lasă că i-o fac eu lui Iordache!” își zicea Pâcu, călcând rar pe lângă Mitruță... Bine te-am găsit, Dumitre! Ai scos nasul de sub ogheal? Bine ați venit. Eu tocmai mă întrebam dacă mai trăiești, Pâcule, și când acolo, tu umbli prin sat și încă nu singur. Luleaua să trăiască. Ea m-a salvat pe gerurile celea de astă iarnă. Iată-mă-s întreg și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
chiar și în aceste circumstanțe, că Ion Creangă dovedea o adevărată artă de a trăi. Adesea, când era întrebat de sănătate, răspundea ironic, în ciuda înfățișării sale palide și a slăbiciunii trupului: „Mulțumesc, tot mai bine (...): stupesc în barbă și trag oghealul cu dinții!” (16, p. 270) Îmbătrânise înainte de vreme, cunoscuții spunându-i „moș” Creangă, chiar dacă avea cincizeci de ani. În mai, scrie unchiului Gheorghe Creangă: „Despre boala mea din februarie și maiu, care în amândouă rândurile a fost asemine cu moartea
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]