23,008 matches
-
prăpastie de cercuri în cercuri și de vise în vise către nevăzutul unei realități de dincolo de orice vizibil și de orice pătimire; mereu presimțită și mereu inaccesibilă, însă mereu prezentă în eternitatea ei." Rămîne să te-ntrebi pentru ce sînt, oglinzile însele, precum legenda ce le-o face Petru Creția, atît de contradictorii. De ce chiar apele cu-atîtea estuare se liniștesc deodată, într-un cofraj unde se schimbă, din clipă-n clipă, tablou după tablou. Și liniștite fiind, nu încetează să atragă
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
într-un cofraj unde se schimbă, din clipă-n clipă, tablou după tablou. Și liniștite fiind, nu încetează să atragă. De ce, dacă e știut că nici o reflectare nu-i cu nimic mai mult decît originalul, căutăm în chipul nostru din oglindă dorita dezlegare a cine știe căror de demult mistere. Poate din cauză că acolo ne vedem și ochii, și orice oglindire e, de fapt, o întîlnire de oglinzi. Părelnică portiță de ieșire, închisă imediat, prin simetrie, cu alte argumente: , Din unele, foarte
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
reflectare nu-i cu nimic mai mult decît originalul, căutăm în chipul nostru din oglindă dorita dezlegare a cine știe căror de demult mistere. Poate din cauză că acolo ne vedem și ochii, și orice oglindire e, de fapt, o întîlnire de oglinzi. Părelnică portiță de ieșire, închisă imediat, prin simetrie, cu alte argumente: , Din unele, foarte limpezi oglinzi emană un subtil regret, acela că, fiindu-ne atît de mult, ne sînt atît de puțin, că ne răscolesc fără ca vreodată să ne aline
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
dezlegare a cine știe căror de demult mistere. Poate din cauză că acolo ne vedem și ochii, și orice oglindire e, de fapt, o întîlnire de oglinzi. Părelnică portiță de ieșire, închisă imediat, prin simetrie, cu alte argumente: , Din unele, foarte limpezi oglinzi emană un subtil regret, acela că, fiindu-ne atît de mult, ne sînt atît de puțin, că ne răscolesc fără ca vreodată să ne aline, că iau și dau cu-același gest deșert." Așa e toată cartea: un joc de controverse
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
e toată cartea: un joc de controverse, de imagini care se ,taie" una pe alta, de judecăți care desființează, venind rostogol, alte judecăți. Între mister și iluzie, între oracol și caleidoscop, singurul rol care nu i se poate, vreodată, lua oglinzii este acela de martor al unei existențe cum o fi: , Această lucie și supărătoare suprafață care ne impune, mai mult decît dorim, propria noastră opacă și obositoare prezență." Așadar, o constrîngere. Suprema servitute, pe care-o știu prea bine doamnele
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
ne impune, mai mult decît dorim, propria noastră opacă și obositoare prezență." Așadar, o constrîngere. Suprema servitute, pe care-o știu prea bine doamnele purtătoare de suliman, a nelipsitei etichete. Doar că Petru Creția nu ajunge la asemenea concluzie tratînd oglinda de accesoriu frivol. Nici pe departe. Și poți să vezi, într-o carte frumoasă ca o poemă (în oglindă) ce profunzimi, ce labirinturi are banalul gest reflex. Obișnuința, nevoia, lehamitea de-a te vedea cum (mai) arăți. Și riscul de-
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
-o știu prea bine doamnele purtătoare de suliman, a nelipsitei etichete. Doar că Petru Creția nu ajunge la asemenea concluzie tratînd oglinda de accesoriu frivol. Nici pe departe. Și poți să vezi, într-o carte frumoasă ca o poemă (în oglindă) ce profunzimi, ce labirinturi are banalul gest reflex. Obișnuința, nevoia, lehamitea de-a te vedea cum (mai) arăți. Și riscul de-a fi, oriunde mergi, văzut, chiar dacă nimeni nu poate face acea imagine să stea. Au, oglinzile lui Petru Creția
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
o poemă (în oglindă) ce profunzimi, ce labirinturi are banalul gest reflex. Obișnuința, nevoia, lehamitea de-a te vedea cum (mai) arăți. Și riscul de-a fi, oriunde mergi, văzut, chiar dacă nimeni nu poate face acea imagine să stea. Au, oglinzile lui Petru Creția, întunecate, incandescente, limpezi, zaharisite, ceva de stele căzătoare. De stele care cad în apă. ,Și să rămînă din noi, în zilele și în nopțile timpului, o urmă cît de ape albe în ape, cît de goale oglinzi
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
oglinzile lui Petru Creția, întunecate, incandescente, limpezi, zaharisite, ceva de stele căzătoare. De stele care cad în apă. ,Și să rămînă din noi, în zilele și în nopțile timpului, o urmă cît de ape albe în ape, cît de goale oglinzi în oglinzi." Adică nimic. Dar un nimic fistichiu, pe care să-l poți, oricînd, privi fără vane dezamăgiri. Nimicul aparenței, care nu se prescrie, și care nu atîrnă la destin, fiindcă ,în fiecare clipă este cuprins ceva care nu se
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
Petru Creția, întunecate, incandescente, limpezi, zaharisite, ceva de stele căzătoare. De stele care cad în apă. ,Și să rămînă din noi, în zilele și în nopțile timpului, o urmă cît de ape albe în ape, cît de goale oglinzi în oglinzi." Adică nimic. Dar un nimic fistichiu, pe care să-l poți, oricînd, privi fără vane dezamăgiri. Nimicul aparenței, care nu se prescrie, și care nu atîrnă la destin, fiindcă ,în fiecare clipă este cuprins ceva care nu se face trecut
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
vîrstă barocă, din care Petru Creția face un text încîntător și clasic. O șaradă cu morți și-nvieri care nu sînt, nici una, de-adevărat, cum nu erau, niciodată, în povești. Acolo unde eroul are un pieptene și maștera are o oglindă, instrumente fasonînd, amîndouă, o imagine disputată, egal, de rău și de bine. Și-așa se face, știe oricine se ferește de instantanee, că-n apele zvîcnind în credincioasele, dar intrigantele oglinzi, cete de duhuri șotioase ,fac ca lumina lor să
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
unde eroul are un pieptene și maștera are o oglindă, instrumente fasonînd, amîndouă, o imagine disputată, egal, de rău și de bine. Și-așa se face, știe oricine se ferește de instantanee, că-n apele zvîcnind în credincioasele, dar intrigantele oglinzi, cete de duhuri șotioase ,fac ca lumina lor să aibă ceva din spaima de întuneric."... Petru Creția, Oglinzile, Humanitas, 2005, 136 pag.
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
rău și de bine. Și-așa se face, știe oricine se ferește de instantanee, că-n apele zvîcnind în credincioasele, dar intrigantele oglinzi, cete de duhuri șotioase ,fac ca lumina lor să aibă ceva din spaima de întuneric."... Petru Creția, Oglinzile, Humanitas, 2005, 136 pag.
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
vreo revistă sau în vreo carte. Aveam deja 40 de ani și nu-mi apăruseră decît două volume de poezie. Atunci am înțeles că nu poate exista poet fără cititor, cum propriul meu chip nu poate exista pentru mine fără oglindă. Și ca să nu mor, pentru că, nemaivăzîndu-mă ei toți mă uitau și uitarea e moarte, nu-i așa, am început să beau ca să scriu, turnam vodkă în mine, toate balamalele existențiale crăpau dracului, creierul meu devenea un mare amfiteatru plin cu
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
n-avem o concepție clară despre lumea în care trăim, că suntem complet dezinformați în ce privește ideile artistice ale momentului, că suntem incapabili de-a propune un model simplu, eficient, convingător de exprimare. Recunosc, a te privi într-o astfel de oglindă poate fi deprimant. Dar, pe de altă parte, dacă n-o faci, de ce mai continui să scrii? Pe cine minți, publicând carte subvenționată după carte subvenționată, când cititorii te-au părăsit demult, iar istoriile literare nu te mai menționează decât
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
Rebengiuc le face și mai emfatice. Nici coloana sonoră nu e tocmai decisă, muzica e de obicei empatică, într-o singură secvență devenind - nemotivat - contrapunctală. În plus, mi se pare că regizorul duce prea departe reconstituirea "Reconstituirii", exploatând punerea în oglindă chiar și când aceasta nu e relevantă. De pildă, văd necesitatea (recontextualizantă i-aș spune) secvențelor cu pelicula de propagandă difuzată într-o sală, când plină, când goală, dar nu și pe aceea a celor cu cameramanul care reface, cu
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
nu dă semne că va seca prea curând. Mai nou, în cătarea lui Goma sunt așa numiții holocaustologi care ,falsifică documente", ,inversează cronologia evenimentelor" și ,prezintă efectul drept cauză". Însă nu numai ,holocaustologii", ci israelienii, ca popor, se văd în oglinda spartă a lui Paul Goma într-un mod terifiant: De când au o țară, israelienii au încetat de a mai fi Ťpopor alesť, au devenit ca ne-aleșii: egoiști, răi, xenofobi, nedrepți cu goi-ii, brutali, mincinoși, teroriști-de-stat (și de partid). Cu
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
a vieții marilor pictori din trecut, în dimensiunile adeseori tragice ale existenței lor, așa cum apar ele în mărturiile cele mai sigure: autoportretele. Autorul ne-a oferit un asemenea exercițiu asupra propriei existențe într-un volum anterior, intitulat Autoportret într-o oglindă spartă. De data aceasta nu ne propune o viziune în mozaic, ori cubistă, și n-a spart nici o oglindă. Dar oglinda e omniprezentă, căci fără ea autoportretele pe care le examinează cu atâta finețe de spirit n-ar fi existat
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
mai sigure: autoportretele. Autorul ne-a oferit un asemenea exercițiu asupra propriei existențe într-un volum anterior, intitulat Autoportret într-o oglindă spartă. De data aceasta nu ne propune o viziune în mozaic, ori cubistă, și n-a spart nici o oglindă. Dar oglinda e omniprezentă, căci fără ea autoportretele pe care le examinează cu atâta finețe de spirit n-ar fi existat. Într-una dintre maximele sale, Leonardo da Vinci ne spune de altfel: , Oglinda fu cum nu se poate mai
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
autoportretele. Autorul ne-a oferit un asemenea exercițiu asupra propriei existențe într-un volum anterior, intitulat Autoportret într-o oglindă spartă. De data aceasta nu ne propune o viziune în mozaic, ori cubistă, și n-a spart nici o oglindă. Dar oglinda e omniprezentă, căci fără ea autoportretele pe care le examinează cu atâta finețe de spirit n-ar fi existat. Într-una dintre maximele sale, Leonardo da Vinci ne spune de altfel: , Oglinda fu cum nu se poate mai mândră să
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
cubistă, și n-a spart nici o oglindă. Dar oglinda e omniprezentă, căci fără ea autoportretele pe care le examinează cu atâta finețe de spirit n-ar fi existat. Într-una dintre maximele sale, Leonardo da Vinci ne spune de altfel: , Oglinda fu cum nu se poate mai mândră să reflecte imaginea reginei; numai că la plecarea reginei oglinda rămase de-a dreptul mizerabilă". A se privi în oglindă și a trece dincolo de granițele eului detestabil înseamnă a îmbrățișa prin dragoste întreaga
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
le examinează cu atâta finețe de spirit n-ar fi existat. Într-una dintre maximele sale, Leonardo da Vinci ne spune de altfel: , Oglinda fu cum nu se poate mai mândră să reflecte imaginea reginei; numai că la plecarea reginei oglinda rămase de-a dreptul mizerabilă". A se privi în oglindă și a trece dincolo de granițele eului detestabil înseamnă a îmbrățișa prin dragoste întreaga umanitate, în suferința și bucuriile ei. Nu ne învață textele vedice că dragostea are trei nivele: iubirea
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
existat. Într-una dintre maximele sale, Leonardo da Vinci ne spune de altfel: , Oglinda fu cum nu se poate mai mândră să reflecte imaginea reginei; numai că la plecarea reginei oglinda rămase de-a dreptul mizerabilă". A se privi în oglindă și a trece dincolo de granițele eului detestabil înseamnă a îmbrățișa prin dragoste întreaga umanitate, în suferința și bucuriile ei. Nu ne învață textele vedice că dragostea are trei nivele: iubirea de sine, iubirea pentru celălalt, și iubirea fără obiect, adică
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
eșecuri repetate au dat însă omenirii destine cărora, la povara acestui exercițiu s-a adăugat povara împlinirii în operă, vezi Van Gogh. Octavian Paler ne relatează istoria unui aborigen din Patagonia, primitiv dacă vreți, care, văzându-și chipul într-o oglindă, a înnebunit pe loc. Ne putem imagina de câte ori s-a aprins în spiritul și în sufletul lui Van Gogh nebunia incendiară, solară, pictându-și eroic autoportretele. în Botticelli, Octavian Paler vede triumful operei asupra biografiei, nu și-l poate imagina
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
variat, în funcție de situația internațională, de relațiile și contactele directe ale suveranului cu lideri ai lumii, de dialogul continuu sau întrerupt și de locul la care s-a raportat. Cele mai elocvențe sunt poziționările lui Mihai I prin intermediul mesajelor sale, o oglindă științifică asupra temelor hermeneutice care au însoțit comunicarea cu țara3. Această temă a fost una complicată și pentru că România, separată prin Cortina de Fier de lumea democratică, continuă să existe, în mod distinct prin elitele sale din lumea liberă, care
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]